„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Capitolul trei - Trezirea la realitate

-Se va face bine?
-Foarte posibil. Desi nu o sa aiba chiar aceeasi infatisare ca inainte.
-Asta nu cred ca va fi o problema
-Se trezeste !!!
-U...u....unde sunt?
-Esti la mine acasa NoX.
-Chris? Tu esti?
-Da.
-Aia cine sunt ?
-Niste relatii de-ale mele. Ai avut un accident destul de serios. Noroc ca ai avut grija si de siguranta ta cand ai facut masina.
-Cat am dormit ?
-2 zile.
-Cat ?!?!?!
-Da. Sa stii totusi ca nu vei arata la fel ca inainte.
-Ce? Cum? Ce vrei sa spui cu asta?
-Aducetii o oglinda.
-Ooo shit. Cum am ajuns sa am asa o fata ?
-Cateva crengi prin parbriz au facut asta.
-Urat. Urat rau.
__________________________________

Nu aveam nici cea mai vaga idee ce mi se intamplase. Imi aminteam doar ca eram in mijlocul unei curse cu Takeshi, si ca am pierdut controlul. Baietii mi-au zis ulterior ca mi-a impuscat cauciucul. Ticalosul.
__________________________________

-Ce s-a intamplat cu masina?
-Distrusa de tot.
-Si celelalte?
-Am avut grija sa fie depozitate la loc sigur de niste baieti profesionisti. Ti-am pregatit o masina pentru cand o sa vrei sa te reintorci. E un Skyline din ’99. Nu e cine stie ce dar isi face treaba. Am furat-o mai demult, si am eliminat si raportul din arhive. Teoretic masina nu a existat niciodata.
-Multumesc. Dar stii, trebuie sa imi gasesc si niste haine mai potrivite si, mai important, o masca. Nu pot iesi asa in lume.
-Te-am aranjat deja. Am vorbit cu cativa baieti, si ti-au facut rost de tot ce ai nevoie.
-Multumesc mult. Raman dator.
-N-ai de ce. Mi-am facut datoria ca prieten.
-OK. Thanks.
__________________________________

Dupa cateva cercetari am descoperit ca Takeshi Kato fugise din oras. Se lauda ca a scapat de mine cu stil. Nici nu stia ce il asteapta. Si la momentul ala nici eu nu stiam ce sa fac ? Cum o sa mai ies in lume. Aratam oarecum hidos. Norocul meu a fost ca m-au aranjat niste baieti cu o masca din aluminiu si un combinezon special. Nimeni nu ma va mai recunoaste de-acum. Era timpul sa ma intorc si sa ma razbun pe cel ce mi-a facut asta, desi nu prea imi pasa de infatisare. Mai rau imi pasa ca mi-a distrus masina. Asta nu mi-a placut deloc. Oricum, o sa am grija si de el. Dar mai intai trebuia sa am grija sa nu fiu descoperit de catre politie sau altcineva. Trebuia sa fiu cat mai incognito cu putinta. Nimeni nu trebuia sa afle de intoarcerea mea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu