„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Capitolul cinci - Informaţii

După discuţia mea cu acel detectiv care-mi stătea în coadă de ceva timp am decis să încep să-l caut pe Takeshi. Atâta timp cât el nu ştia de mine, eu eram în siguranţă. Totuşi, ca să ajung la el, trebuia să încep de jos. Şi la nivelul cel mai jos stăteau un puşti poreclit Koko. Toţi ăştia aveau porecle de-a dreptul ciudate. Dar aveam nevoie de ei. Trebuia într-un fel sau altul să le atrag atenţia. Aşa că în timpul unei curse organizate de el, eu am stat aproape de linia de start, pregătit să plec odată cu ei. Poate intram în bucluc dar măcar aranjam ceva cu el. Imediat ce a început cursa am apărut şi eu. E greu să faci drifturi bune când ai pe cineva în coadă. Publicul a decis că eu am câştigat. Cum am trecut linia de sosire am oprit şi l-am aşteptat pe Koko. Să văd ce are de zis:
 

 -Cine te crezi puştiule?! Intri aşa în cursă parcă ai fi la tine acasă ! Ar trebui să îmi pun băieţii pe tine. M-ai făcut să pierd o grămadă de bani. De ce nu ieşi tu uşurel din maşină să putem vorbi mai uşor ?
 -OK. Ia zii, ai vre-o problemă? Te-am bătut cinstit. Publicul a decis. Ai pierdut nu din cauza mea ci deoarece nu ai pilotat cum trebuie. Aşa că îţi recomand să mai taci puţintel şi să asculţi. Dacă vrei o revanşă vino mâine la docuri. Aranjăm ceva acolo.
 -O să fiu acolo. Fii gata să-ţi pierzi roţile !!!
 
 Cam scurtă discuţia dar a avut efectul pe care l-am vrut. L-am enervat destul, şi cu puţin noroc o să-l prind exact unde vreau.
 
 Nu a durat mult timp până să ajungă şi Koko la docuri. Am avut grijă să ajung înaintea lui, pentru a pregăti traseul, şi pentru a avea grijă să nu îşi aducă întăriri. Doar noi doi. Aşa e corect.
 
 -Eşti gata să pierzi, gaijin ?
 -Fii atent puştiule. Koko îţi zice aşa-i ? Bun, deci, Am pregătit traseul. Primul care îl termină câştigă. E ok?
 -Cum zici tu. Să începem înainte să îmbătrânesc pe-aici.
 
 Koko avea un avantaj clar asupra mea. A crescut prin părţile astea. Probabil se şi antrena aici când era doar un racer micuţ, necunoscut, care încerca să-şi facă un nume printre lei. Totuşi, eu ştiam foarte bine traseul şi tot ce ţine de el. Asta îmi dădea şi mie un oarecare avantaj. Cursa a fost foarte strânsă dar am fost norocos atunci când Koko a încercat să îmi blocheze intrarea în ultima curbă. El a făcut contact cu un perete iar eu am câştigat.
 
 -Nu ştiu cum ai făcut-o, dar ai câştigat. Ai câştigat o mică parte din respectul meu.
 -Ascultă puştiule. Lucrurile erau altfel când eu eram liderul. Acum că Takeshi a preluat conducerea, totul se cam duce de râpă.
 -Stai puţin. Pe tine te cunosc de undeva. Eşti Nox ! N-ar trebui să fii mort ?!
 -Tehnic, da. Dar am decis să stau mai departe de acţiune un timp. Să mă odihnesc puţin.
 -Deci până la urmă care e treaba ? De ce te-ai întors ?
 -Asta nu e treaba ta ! Ce vreau eu să ştiu de la tine este unde îl pot găsi pe Takeshi.
 -Omule, chiar dacă aş şti, nu ţi-aş spune. Eu sunt unul dintre cei mai mici raceri din echipă lui. Nu mi se spune nimic, niciodată. Totuşi, ştiu asta.  Unul dintre prietenii lui are un magazin de piese de tuning undeva în oraş. Ai putea să dai de el, şi să vorbiţi puţintel.
 -Ok, te cred pe cuvânt. Dar ţine minte. Dacă ce ai zis nu e adevărat, ştiu unde să te găsesc.
 -Aşa o fi.
 -Acum tai-o de aici până nu vine poliţia şi ne ridică pe amândoi. Te las să-ţi păstrezi maşina. De data asta.
 -Ok. Mersi. Presupun.
 
 Nu credeam ca voi afla ceva aşa de important de la acest puşti. Chiar şi-aşa, încă nu sunt sigur că tot ce a zis este adevărat. Dar deoarece nu aveam nici o altă opţiune, trebuia să verific acel magazin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu