„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Wallpapere

Am zis ca de acuma sa pun si creatiile mele de prin photoshop aci pe blog, ca sa tin o evidenta.

Pe moment pun 2 wallpapere.


Planu' meu pe 2010

Bun deci am furat si eu putina inspiratie de la hurri. Chestia asta cu planu' n-ai cum s-o faci asa... pe moment. Asa ca o sa se mai editeze. Si ca sa n-o pierd, am zis ca cel mai bine e sa o las ca si o pagina noua, adaugata hopa sus in bara de meniuri. Deci multam hurri pentru idee.

Da' voi ce vreti sa rezolvati in 2010?

Retrospectiva anului 2009...

 He he , a venit şi momentu' ăla. Momentul în care eu fac retrospectiva anului pe care l-am avut până acum. Moment în care prezint, mai pe scurt, anumite evenimente care m-au marcat anu' ăsta, sau doar momente care cred eu că sunt sau au fost cândva importante pentru mine. E chestie de perspectivă. Oricum, ar fi cazul să încep. Vreau să menţionez că retrospectiva o să fie oarecum cam lungă, aşa că luaţi-vă o gustare pe-aproape. Enjoy...

 Deci. Cu ce să încep. Păi încep cu inceputu' anului 2009. Nu prea am ce spune d-acolo. Încă eram boboc, d-abia îmi cunoşteam colegii, mă deprindeam şi eu cu ei. Ştiţi voi. Chestii de liceu. Dar, cu succes am trecut şi de bucata aia de an. Tot anu trecut, cică eram începător în Photoshop. Well, not anymore. Cu ajutorul lui Smoke, şi a altor persoane (n-are rost să-i enumăr pe toţi. L-am pus pe Smoke fiindcă cu el m-am distrat cel mai mult în timp ce lucram) m-am deprins şi eu cu artele VTuning-ului, şi ale editării de poze în general. Expert nu mi-s, dar pot să spun că mă pricep într-o oarecare măsură. Trecând peste asta ajung la altceva. Sunt fericit să spun că am încercat o sumedenie de sporturi extreme. Am început cu Parkour. Din păcate m-am şi lăsat de Parkour, din motive personale. După, am continuat să mă aproprii periculos de mult de-o mână ruptă cu ajutorul BMX-ului. Mulţumesc lui Teo, şi lui Dutzi pentru ajutor pe tema asta. E fain să ai cu cine să te "plimbi" cu bike'u când e vremea bună. M-am lăsat de triburi, m-am apucat iar de triburi si m-am lăsat de triburi din nou. În vacanţă, ce mai, a fost ca niciodată. Mai ales când lista de persoane cunoscute creşte exponenţial. Ziceam pe la sfarsitu' vacanţei că dacă puştiulică ăla numit Cupidon are chef să se joace de-a ţinta cu mine, tre să vină cu ceva mai substanţial decât un arc ş-o săgeată. Well, a venit el cu ceva, a nimerit da' a dat cam strâmb. Să continuăm...

 Ei şi s-a terminat vacanţa de vară. Toţi eram fericiţi că ne-am reîntâlnit după atâta (3 luni?!) timp de când nu ne-am mai văzut. Desigur fericirea a fost întreruptă brusc, de mirosul dulce-amărui al liceului. Dar, nu puteam lăsa asta să ne-mpiedice să ne distrăm cum se cuvine. Odată cu începutul şcolii au venit şi schimbările. În mare, am mai iniţiat vr-o doi în tainele blogging-ului, şi pentru asta îmi asum laudele, şi m-am făcut şi eu mai cunoscut în blogosferă, cu ajutorul câtorva evenimente şi persoane. Am continuat şi povestea aia a mea. N-oi fi eu cine ştie ce scriitor, dar mi s-a spus că mă pricep oarecum, deci n-are rost să mă opresc din scris. Aşa că o să o continui. Unde o să ajungă? Păi, numa' Dumnezeu ştie, că io n-am idee când o termin. Şi cine-a zis că vreau s-o termin?!?! După prima bucăţica de şcoală nu prea s-au mai întâmplat cine ştie ce evenimente. Am mai schimbat skin-urile la blog, mi-am făcut mai multe pagini, am mai făcut şi bannere. Chestii de administrator. Tot cu şcoala cică ne-am implicat şi noi într-un proiect internaţional. Cică aveam planuri şi de site pentru proiect. La planuri am rămas...

 Ei şi până la urmă am ajuns şi în decembrie. Începutul a fost destul de interesant, dat fiind faptul că a inclus fasole pe gratis. După a mers cam prost din cauza unui eveniment extrem de tragic pentru o verişoară de-a mea, care îmi este şi colegă de blogosferă. Dar, am trecut peste asta cu succes. După a mers destul de ok. Câteva proiecte cu şcoala, nişte teze trecute cu succes, şi cam atât. A urmat vacanţa de iarnă.

 Şi cam ăsta a fost anul meu. Cu bune, cu rele, cu urcuşuri, cu coborâşuri. Ca viaţa în general.

 Cam ce plănuiesc pentru la anu' ? Păi n-am idee. Fac cum am făcut dintodeauna. Lucrez din mers. Până acum a funcţionat.

P.S.:  Ăsta e oficial cel mai lung post al meu. Şi cel la care am lucrat cel mai mult.

I'm back...

Deci, după o perioadă în care am fost oarecum inactiv, în mare parte cauza fiind ISP-ul meu, am zis să încep un alt articol. Probabil subiectul a fost în totalitate acoperit de cei din blogosferă, dar asta nu mă opreşte să-l acopăr şi eu puţin. Subiectul în cauză fiind evenimentele de acum 20 de ani, de la 21 decembrie '89.
 
 
 Acu' eu ca şi persoană n-aş avea cum să ştiu mare lucru despre ce s-a întâmplat acolo, dat fiind faptul că m-am născut cu 4 ani mai târziu. Desigur, curios din fire, nu puteam să nu mă întreb chiar care a fost motivul din spatele acelor evenimente tragice şi care totuşi au avut un impact semnificativ asupra vieţii românilor. Majoritatea celor mai bătrâni decât mine probabil ştiu cursul evenimentelor. Totul a început la Timişoara, pentru ca apoi să continue la Bucureşti, unde 50 de persoane au fost ucise pentru că şi-au dorit libertatea de care nu au mai apucat să se bucure. Aceştia au fost cei de la Bucureşti. La Timiş numărul de persoane ucise îmi este necunoscut. Dar totuşi, stau şi mă gândesc dacă totuşi am obţinut acea libertate pentru care au luptat acei oameni. Libertatea pentru care au murit nişte persoane, care mie îmi sunt necunoscute, dar care, probabil au avut şi ei copii, sau au fost copiii cuiva. Faptul că, deşi suntem un stat democrat, libertatea este doar pe hârtie, dacă o fi şi acolo, demonstrează că evenimentele de la Timiş şi Bucureşti din '89 au fost, nu în zadar, ci mai degrabă, au fost oarecum uitate. Nu de toată lumea, ci de cei importanţi. Acum fiecare lucrează în propriul interes. S-a ajuns din nou în situaţia în care poporul nu mai are putere de decizie. S-ar părea că am avea nevoie de o altă revoluţie. Desigur, nimeni nu ar vrea asta, şi desigur, o revoluţie nu înseamnă întotdeauna omoruri şi alte atrocităţi. O revoluţie se poate realiza şi strategic, cu un plan bine stabilit. Oricum, eu, sincer, încerc să mă bucur de această presupusă libertate pe cât posibil. Tatăl meu era la vaslui pe vremea aia. Mi-a zis că s-au schimbat multe. Unele în bine, altele mai puţin, dar, că au fost schimbări.
 
 
 E bine dacă stăm şi ne gândim exact unde am ajuns după acele evenimente. Nu au fost în zadar. Dar totuşi...

I'm devious :D

 Nu, nu plănuiesc să preiau controlul lumii. Deci, să va povestesc. Surfam şi eu spaţiul cibernetic de pe deviantART, uitându-mă la nişte stock-uri, şi primesc un mic mesaj. Printre bla-bla-bla am prins o chestie. Sunt membru dArt de un an. De-acu pot să am şi licenţă de membru "premium" Da, ca şi cum eu chiar aş da bani pe o chestie d-asta. I need'em right now. Oricum, m-a impresionat puţin. Chiar dacă e un script care face asta, e faină ideea. Plus că am şi poze :D.



Mersi deviantART...

Sandilăi, sandilăi...

Ei şi am aflat şi eu puţintel mai înainte (vorba vine) de un concurs organizat de Sandilai.ro. Premiul. Păi e două. Un Nikon D40 şi vre-o 200 de lei. Nici unul dintre ele nu strică nimănui deci am zis să mă bag şi eu. Poate poate am o şansă.
 
Ideea e să fac un post după una din cele 3 teme prezentate pe pagină de concurs.
 
La ce mă gândesc când aud cuvântul sandilău? Păi la cineva puţintel mai sărit de pe axa normalelor. Dar totuşi, nu nebun. Cineva care iese cam prea mult din tipare, dar care nu se omoară când face asta. Cam ciudată enumerare de termeni, dar eu la asta mă gândesc când aud "sandilau". Dacă stau şi mă gândesc mai mult, şi eu sunt aşa câteodată. Deh, nu putem toţi să fim normali, aşa-i? Apăi nu-i aşa??
 
P.S.: Sursa mea e Neamtu' 
P.S.2: Nu vă chinuiţi să căutaţi în dicţionare că nu cred că găsiţi cuvantu'.

Moşu n-are cum să fie bărbat. Oh RLY?!?!

Deci, primesc azi o chestiuţă pe Y!M. Mass nu cred că era, deşi seamănă cu unu. Anyways, e o listă:
 
 De ce Moş Crăciun n-are cum să fie bărbat. Mai jos se-ncepe cu motivele.
 
 1- Bărbaţii nu ştiu să ofere cadouri !
 
 Wrong. Bărbaţii ştiu să ofere cadouri. Toată lumea ştie, deci aici nu există excepţii. Dacă nu toată lumea vrea s-o facă, ei aici dăm în alte capitole.
 
 2-Bărbaţii nu ştiu să te surprindă în mod plăcut
 
 Wrong again. Ştim să impresionam plăcut. Nici nu e aşa de greu dacă stai şi îţi pui mintea la contribuţie. Trebuie doar o planificare bună. Restu vine de la sine. (Trebuie să ţinem minte că un bărbat poate fi uşor impresionat fără prea multe greutăţi. Cât despre o femeie. Chiar e nevoie de puţină planificare. )
 
 3-Chiar dacă îţi iau cadouri, bărbaţii nu le pot împacheta
 
 OH RLY?!?! Ce-i aşa greu să împachetezi un cadou. ŞI dacă stăm şi ne gândim moşu' nu împachetează cadourile. Spiriduşii lui o fac. Get your facts straight people.
 
4-Bărbaţii nu s-ar îmbrăca niciodată în catifea roşie
 
 Yeah well, catifeaua roşie nu e chiar materialul meu preferat, dar dacă te îmbraci în costumu ăla o singură zi pe an, în care mergi numai noaptea, şi sunt 80% şanse să nu te vadă nimeni, nu-i un sacrificu prea mare.
 
 5- Bărbaţii nu răspund la scrisori.
 
 Umm. Nu, n-o facem. În schimb există Y!Mess, Skype, Twitter, AOL, şi lista poate continua. Acuma nici puştii nu mai trimit scrisori. Trimit email-uri.
 
6-Bărbaţii ar prefera o halbă cu bere şi nişte alune în locul unei căni cu lapte cu prăjiturele
 
 Păi eu nu prea beau, deci cana cu lapte îmi pare o opţiune viabilă. Şi dacă pui pe lângă prăjituri d-alea faine ca-n filme, cu fulgi de ciocolată. It'll be like heaven :D.
 
 7-Bărbaţii nu şi-ar asuma responsabilitatea de a oferi cadouri pentru că asta ar însemna să îşi ia un angajament.
 Aici nu pot să-mi dau cu părerea. Că nu prea le am cu angajamentele. Şi de când reprezintă cadourile un angajament? E un cadou, zău aşa.
 
Deci cam aia ar fi lista, în care am inclus şi răspunsurile mele, prin care încerc să dovedesc că Moş Crăciun POATE fi bărbat.Dacă cuiva nu-i convine, well...

P.S.: Io nu-s moşu :P
P.S2: OH RLY = oh really. Da' aşa, mai cu impact.

Aleluia

Deci se pare că n-o să avem un crăciun foarte colorat anu ăsta. Ci unul perfect alb. Că ă nins oameni buni. A nins. Dorin cică deja işi scoate sania. O să avem un Crăciun exact aşa cum trebuie să fie. Asta dacă zăpada asta rămâne în forma ei şi nu se topeşte. Rugăciunile mele (şi nu numai) au fost auzite.
 
Pe altă notă, vreau să îi urez unei prietene/colege/*insert cool line hier* un dulce "La mulţi ani". Se ştie că nu-s mare maestru în urări sau alte chestii de genu. Ce spun, spun direct. Aşa că:
 
La mulţi ani Simona...

Cum iti dai seama ca vine vreme rea?

Ei cum. Dacă ai norocul să fii abonat clicknet clickshit, e uşor să-ţi dai seama când vine vre-o furtună sau în general vreme mai urâtă. Cade netu'. ŞI când cade netu' la ăştia, apoi nu se-ncurcă. Cade şi căzut rămâne. Ba şi face mişto de mine şi mai vine câte un minut două, după iar cade. Şi dacă suni la deranjamente ori e telefonu scos din furcă ori dacă ai noroc şi ajungi la un operator, îţi spun că nu e nici o problemă cu reţeaua. Ei zău aşa.
 
Cam asta e povestea zilei mele de azi în care a nins şi la Roman, şi am rămas fără net aproape toată ziua.
 
P.S.: De-abia aştept vremurile cu RDS.

Netu' si alti addicti

Mdeci, aşa ca început de post, mă apucaşi din nou de LiveForSpeed . Na' că le fac şi reclamă. E un simulator de curse foarte ingenios, cu cerinţe numa bune pentru râşniţa mea cu aere de motor diesel (face urât când o porneşti la rece). Volan am, maşinile îmi plac la nebunie, şi ca bonus, se joacă şi pe net. Am şi vre-o câteva filmuleţe făcute în jocu' ăsta. Oricum, unde voiam să ajung. Deoarece se joacă şi pe net mai găseşti şi români p-acolo. Români, care, pe unele servere conduc exact ca-n România reală. Claxoane, blitzuri, înjurături (prin chat, da' totuşi). Toate astea depind de serverele pe care le alegi.

Oricum, mai ştiu un joculeţ care se joacă şi pe net. Celebru chiar. Stai ore întregi şi te-mpusti cu alţi "pasionaţi" de jocu ăla ca să creşti oleacă în rank. Oricine îl ştie, majoritatea probabil l-aţi şi jucat la un moment sau altul în viaţă. Desigur, există şi unii care iau jocul şi îl duc la extreme. Am văzut o astfel de persoană pe un server mai cunsoscut. Fratele meu stătea, şi împuşca şi el alţi jucători, când primeşte un mesaj care la început mi s-a părut cel puţin ciudat. Suna simplu. "vrei să fim prieteni ?". Atunci am stat şi m-am gândit. Ok, eu mă consider dependent (până la un anumit nivel) de internet. Stau la PC destul de mult timp. Şi totuşi sunt persoane care chiar duc această dependenţă la un cu totul alt nivel. Se ştie că există dependenţi de internet, dar oare ei ştiu că fac parte din această categorie? Adică unii dintre ei or şti, da' restu' ? Vreau să spun că, unele persoane care chiar sunt dependente în totalitate de acel joc, fac crize dacă au scăzut cu un loc în clasamentele generale, sau când pierd un meci cu clanul, sau mai ştiu eu ce alte evenimente care pentru o persoană normală i-ar părea cel mult interesante. Stau şi mă gândesc cum unii jucători pur şi simplu nu au o viaţă în afară jocurilor pe internet (caz de studiu: jocurile MMORPG şi tipu' care s-a căsătorit cu un caracter dintr-un astfel de joc.) Desigur există şi excepţii. Ba chiar cunosc câteva. Deci până la urmă nu e totul pierdut.

<Deadend>

P.S.: Am rămas fără idei.
P.S.2: Am rămas şi fără net. Clickshit chiar se ridică la înălţimea aşteptărilor date de nume. 

The day and the post

Aşa. Şi deci am zis să mai fac încă un post, că n-am mai scris de ceva timp. Oricum, încep să pregătesc Retrospectiva anului 2009 că trebuie şi aia făcută odată şi-odată. Şi cu ce subiect mai bun să încep decât faptul că mi-a venit astăzi MP3 playerul comandat acu vre-o câteva zile. E o copie aproape fidelă după a doua generaţie ipod Shuffle (Şi ce dacă nu-i original. Cântă, aşa-i?), da' nu ştiu exact cine a copiat-o. Oricum, merge super, se încarcă prin USB şi nu vă încarc cu prea multe detalii că n-am chef de tehnică în seara asta.
 
 
 Ca un alt subiect am şi eu un anunţ de făcut. Un coleg d-al meu, pasionat înrăit de motociclete a reuşit (până la urmă) să obţină şi el permisu' de categorie A1. Deci treaba e clară. Dacă vrea să-i reziste, tre să-l ude neapărat. Că de nu, găsesc io o creangă de fier-forjat să i-o bag printre spiţe la motor :D. Auzişi Codrine?
 
 
 Mă cam lasă baltă inspiraţia deci nu cred că anu ăsta mai pun vre-un capitol la povestea aia începută acu ceva (mai mult) timp. Poate poate mai scot un capitol până de Crăciun că după, nu mai cred că mai am chef de poveşti.
 
 
 Şi aşa ca notă de final, azi am prezentat un proiect foarte frumos la romană, mi-am virusat sticku' reformulez, mi-a fost virusat sticku', mâine am de dat o teză la mate, obiect la care sunt paralel pe toate intervalele posibile (heh, şi îs la mate-info), şi de făcut prezenţa la un micuţ proiect făcut cu nişte puşti de la şcoala 5. După asta, mai avem un proiect în desfăşurare, despre care voi da mai mute detalii mâine, după teză.

Mergem inainte

Tocmai m-am întors şi eu de la Bacău. Ocazia a fost una destul de neplăcută, şi anume înmormântarea mamei lui Evelina. Cauza o găsiţi aici. Oricum, aceasta a fost o zi cât se poate de grea pentru Evelina, pentru Mihai , şi pentru restul familiei îndurerate. A fost foarte multă lume. Rude, colegi de servici, colegi de clasă ai Evelinei, toţi au fost acolo. Oricum, nimeni nu ar trebui să treacă prin aşa ceva, indiferent de vârstă. De-acum încolo o persoană nu va mai fi printre noi, dar un suflet se va alătura cuiva acolo sus. Cât despre Evelina, doar cuvinte de laudă. Dar, vorba lui Mihai - "Nimic nu se pierde. Totul se transformă."
 
 
 Oricum, haideţi să deviem de la subiect. Călătoria spre şi inapoi de la Bacău am făcut-o cu trenul. Ştiu pe cineva care a admis că încearcă pe cât posibil să meargă cât mai puţin cu trenul. Pot să spun că iubesc să merg c u trenul. Mai ales ziua, este foarte frumos. Către bacău am luat un accelerat. Cam pliciticos, deşi am mers cu Clasa I. La întoarcere am mers cu ceva şi mai interesant. Cu metroul. Ok, ştiu la ce vă gândiţi. E un metrou luat de pe undeva de prin străinătate şi plasat pe căile noastre ferate. Electrică chestia. Prima oară când am mers cu aşa ceva. Categorizat ca tren "personal". Pot să spun că am râs copios când am auzit ventilatorul de răcire pentru motoarele electrice oprindu-se. Făcea că şi cum rămânea fără vlagă. Parcă se topea pe-acolo. Un sunet absolut terifiant prima oară când l-am auzit. Dar a devenit amuzant cam a patra oară.
 
 
 Asta a fost şi cu călătoria mea la Bacău. Data viitoare, va fi cu motive mai fericite. Pentru toată lumea.

Condoleante

Am zis să îmi continui lectura de unde am lăsat-o acum câteva zile şi ajungând peste "Instigare la cultură" am observat un articol foarte neplăcut. Se pare că mama lui Eve a murit. Mă duc în camera să o anunţ pe mama, ea mi-o ia înainte cu vestea. Da, o cunoşteam pe Eve. Mama mea a fost şi în aceeaşi clasă cu mama ei. Împărţim o legătură de rudenie oarecum mai complicată, eu şi Eve. Suntem veri mai pe scurt. Dar nu asta contează. Ce contează este că cineva a murit cu puţin înainte de sărbătorile cele mari. Când toată lumea ar trebui să fie fericită, cineva nu va putea fi. Şi cel care a a accidentat-o pe trecerea de pietoni primeşte doar doi ani pentru omor din culpă. Cu suspendare. Viaţa poate fi nedreaptă în cele mai proaste momente. Dar, cum spun eu de obicei, viaţa merge înainte.

Sincerele mele regrete.

Update-uri

Salutare dragelor şi dragilor, mult iubiţilor şi stimatilor. Deci, cum am zis acu' câteva zile, o să fac câteva schimbări în design-ul blogului, aşa ca de sărbători. Toată lumea şi-a pus ba beculeţe, ba cadouri împachetate frumos, ba mai ştiu eu ce pe blog. Eu am zis să iau o abordare mai simplă (vorba vine). Am încercat şi eu tehnica cu beculeţe, şi oameni de zăpada, da' nu ieşea. Aşa că am pus pe blog ceea ce n-am văzut iarna asta şi anume. Zăpadă. Dealuri înzăpezite şi copaci îmbrăcaţi într-o haină demnă de anotimpul rece. Dar se pare că anotimpul rece ne lasă baltă până acuma. Ok, a nins puţin prin Noiembrie dar nu se pune. Oricum, sper să ningă măcar de crăciun.
 
 
 Pe o altă notă, revenim la schimbări. N-am schimbat foarte multe. Am pus un nou header care a ieşit destul de bine, am schimbat butonul de "RSS feed" din dreapta cu unul mai mic şi deci mai simplu şi am adăugat şi un buton pentru twitter, că de , m-am dat şi eu în rând cu lumea.
 
 
 Cât despre pregătirile de sărbători, pot să spun că în oraş tot sistemul de instalaţii arată destul de bine mai ales pe secţiunea Cazino - Piaţa Roman Muşat - Complex Favorit. E foarte bine că s-au ocupat de asta. ŞI dacă tot vorbim şi de lumini, am observat şi acele "turnuri" despre care povestea Neamtu' mai demult. Cică a dat cu capu de ele acu' ceva timp. Prima oara când le-am văzut nu le-am înţeles rostul. Totuşi, cum s-a lăsat seara, toate turnuleţele alea s-au "aprins" . Nu , n-au luat foc ci s-au aprins nişte becuri la baza lor care le dădeau un aer foarte "futurist" (doar nu era să spun viitoresc).
 
 
 Oricum, de-acu' vin sărbătorile, vine şi Mosu' (chestiune oarecum variabilă) şi mai vin şi două teze mari şi late pentru mine. Matematică şi Informatică. Matematica fix ultima. Chestiile "bune" întotdeauna rămân la sfârşit. Până atunci mai am de pregătit un proiect pentru Limba Romană despre sărbători. Va fi în formă video deci O să fie postat şi pe Youtube, şi pe-aci.
 
 
 P.S.: Neamţule, ţi-am furat puţintel prima propoziţie. Sper că nu te superi. :D
 
 P.S.2.: M-aş apuca de făcut un alt filmuleţ cu drift-uri. Da' mă mai gândesc.

1 Decembrie 2009 - Roman

Deci azi e 1 decembrie. Ziua României. Ziua ţării în care trăim, ţară pe care uneori o înjurăm cât e ziua de lungă, patria noastră cu care rareori ne mândrim. Haideţi măcar de ziua asta să încercam să ne bucurăm că suntem români. Indiferent de culoare, rasă, statut social, pozitie pe harta asta mare sau mai ştiu e ce altă clasificare, haideţi să ne mândrim cu faptul că avem o ţară minunată, cu oameni minunaţi, dar cu o conducere proastă. N-o dau pe politică de-acuma că nu are rost. Anyways.

 Astăzi, în oraşul meu natal, Roman, s-a organizat o mică activitate cu ocazia acestei zile minunate. Am fost invitat, sau mai bie zis forţat oarecum să merg de doamna dirigintă (care eventual a decis că n-are rost să mai vină). Nu plănuisem să vin, dar la îndemnul lui Criss am zis că n-are cum să strice o ieşire mică. La început a fost cam urât. Frig, ceaţă, nu se auzea mai nimic în difuzoare. Dar, a fost ok. După ce au cântat imnul Romanului (era înregistrat ) a început şi defilarea membrilor armatei şi poliţiei din Roman. A fost frumos, organizat, fără incidente. Dar, după asta a venit momentul pe care toată lumea îl aştepta, şi anume. Fasolea. Da, nu râdeţi, se dădea fasole prăjită gratis. Foarte interesant momentul terminării marşului militar. 30 de secunde de pauză iar apoi, strada aproape s-a golit. Mai ceva ca-n filmele western. Taraba cu fasole era ca un magnet imens pentru oamenii cu cantităţi infime de fier în sânge. Unii mai stăteau şi făceau poze cu unul dintre cele două tunuri plasate de o parte şi de alta a statuii lui Roman Muşat (a.k.a. Muşeţel). Poziţie destul de strategică. Dacă rămân acolo ar fi foarte frumos, dar nu noi luăm decizia asta aşa că "om trăi şi om vedea".  După toată chestia asta cu parada, şi fasolea şi mai ştiu eu ce am zis să mai dau o raită prin oraş să văd ce mai e nou. Nu s-a schimbat mare lucru, deşi, dat fiind faptul că e 1 decembrie, pe stâlpii de iluminat de pe strada care duce de la cazino spre hotel şi mai apoi spre favorit (îmi scapă numele acuma) erau amplasate steaguri. 3 la număr pe fiecare. Unul al Europei, unul al Romanului, şi ultimul, tricolorul nostru. Steagul nostru, mai exact stema e destul de ciudată, având ca piesă principală un cap de mistreţ. Interesantă chestie. Mai erau şi câteva case care aveau puse mici steguleţe, ori pe uşă, ori undeva într-un colţ, aşa, ca simbol. Măcar astăzi să le pună că în alte zile n-are nimeni ideea asta.

Până la urmă a fost o zi frumoasă. Am început prin a-mi îngheţa corpul de la picioare-n sus datorită frigului de dimineaţă, pentru ca mai târziu să am o zi destul de frumoasă. Mi-am întâlnit colegi, prieteni vechi, prieteni mai noi and so on. Per total nu a fost ziua extrem de plictisitoare la care m-aş fi aşteptat.