„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

1 Decembrie 2009 - Roman

Deci azi e 1 decembrie. Ziua României. Ziua ţării în care trăim, ţară pe care uneori o înjurăm cât e ziua de lungă, patria noastră cu care rareori ne mândrim. Haideţi măcar de ziua asta să încercam să ne bucurăm că suntem români. Indiferent de culoare, rasă, statut social, pozitie pe harta asta mare sau mai ştiu e ce altă clasificare, haideţi să ne mândrim cu faptul că avem o ţară minunată, cu oameni minunaţi, dar cu o conducere proastă. N-o dau pe politică de-acuma că nu are rost. Anyways.

 Astăzi, în oraşul meu natal, Roman, s-a organizat o mică activitate cu ocazia acestei zile minunate. Am fost invitat, sau mai bie zis forţat oarecum să merg de doamna dirigintă (care eventual a decis că n-are rost să mai vină). Nu plănuisem să vin, dar la îndemnul lui Criss am zis că n-are cum să strice o ieşire mică. La început a fost cam urât. Frig, ceaţă, nu se auzea mai nimic în difuzoare. Dar, a fost ok. După ce au cântat imnul Romanului (era înregistrat ) a început şi defilarea membrilor armatei şi poliţiei din Roman. A fost frumos, organizat, fără incidente. Dar, după asta a venit momentul pe care toată lumea îl aştepta, şi anume. Fasolea. Da, nu râdeţi, se dădea fasole prăjită gratis. Foarte interesant momentul terminării marşului militar. 30 de secunde de pauză iar apoi, strada aproape s-a golit. Mai ceva ca-n filmele western. Taraba cu fasole era ca un magnet imens pentru oamenii cu cantităţi infime de fier în sânge. Unii mai stăteau şi făceau poze cu unul dintre cele două tunuri plasate de o parte şi de alta a statuii lui Roman Muşat (a.k.a. Muşeţel). Poziţie destul de strategică. Dacă rămân acolo ar fi foarte frumos, dar nu noi luăm decizia asta aşa că "om trăi şi om vedea".  După toată chestia asta cu parada, şi fasolea şi mai ştiu eu ce am zis să mai dau o raită prin oraş să văd ce mai e nou. Nu s-a schimbat mare lucru, deşi, dat fiind faptul că e 1 decembrie, pe stâlpii de iluminat de pe strada care duce de la cazino spre hotel şi mai apoi spre favorit (îmi scapă numele acuma) erau amplasate steaguri. 3 la număr pe fiecare. Unul al Europei, unul al Romanului, şi ultimul, tricolorul nostru. Steagul nostru, mai exact stema e destul de ciudată, având ca piesă principală un cap de mistreţ. Interesantă chestie. Mai erau şi câteva case care aveau puse mici steguleţe, ori pe uşă, ori undeva într-un colţ, aşa, ca simbol. Măcar astăzi să le pună că în alte zile n-are nimeni ideea asta.

Până la urmă a fost o zi frumoasă. Am început prin a-mi îngheţa corpul de la picioare-n sus datorită frigului de dimineaţă, pentru ca mai târziu să am o zi destul de frumoasă. Mi-am întâlnit colegi, prieteni vechi, prieteni mai noi and so on. Per total nu a fost ziua extrem de plictisitoare la care m-aş fi aşteptat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu