„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Mergem inainte

Tocmai m-am întors şi eu de la Bacău. Ocazia a fost una destul de neplăcută, şi anume înmormântarea mamei lui Evelina. Cauza o găsiţi aici. Oricum, aceasta a fost o zi cât se poate de grea pentru Evelina, pentru Mihai , şi pentru restul familiei îndurerate. A fost foarte multă lume. Rude, colegi de servici, colegi de clasă ai Evelinei, toţi au fost acolo. Oricum, nimeni nu ar trebui să treacă prin aşa ceva, indiferent de vârstă. De-acum încolo o persoană nu va mai fi printre noi, dar un suflet se va alătura cuiva acolo sus. Cât despre Evelina, doar cuvinte de laudă. Dar, vorba lui Mihai - "Nimic nu se pierde. Totul se transformă."
 
 
 Oricum, haideţi să deviem de la subiect. Călătoria spre şi inapoi de la Bacău am făcut-o cu trenul. Ştiu pe cineva care a admis că încearcă pe cât posibil să meargă cât mai puţin cu trenul. Pot să spun că iubesc să merg c u trenul. Mai ales ziua, este foarte frumos. Către bacău am luat un accelerat. Cam pliciticos, deşi am mers cu Clasa I. La întoarcere am mers cu ceva şi mai interesant. Cu metroul. Ok, ştiu la ce vă gândiţi. E un metrou luat de pe undeva de prin străinătate şi plasat pe căile noastre ferate. Electrică chestia. Prima oară când am mers cu aşa ceva. Categorizat ca tren "personal". Pot să spun că am râs copios când am auzit ventilatorul de răcire pentru motoarele electrice oprindu-se. Făcea că şi cum rămânea fără vlagă. Parcă se topea pe-acolo. Un sunet absolut terifiant prima oară când l-am auzit. Dar a devenit amuzant cam a patra oară.
 
 
 Asta a fost şi cu călătoria mea la Bacău. Data viitoare, va fi cu motive mai fericite. Pentru toată lumea.

2 comentarii: