„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Retrospectiva anului 2010.

Si, a venit timpul sa continui traditia de a face o retropsectiva a anului. Nici nu stiu exact cum sa incep, din moment ce a fost un an destul de incarcat, cel putin din punct de vedere al articolelor. Ca si restul articolelor de genul asta pe care le-am avut, o sa fie destul de lung, deci n-ar strica sa mergeti la baie, mai luati o gustarica ceva, si sa incepem.

Urmarile incidentului din plen

Stateam si eu si citeam unele bloguri care au acoperit discutia despre incidentul de ieri din plenul parlamentului, incident in care un barbat s-a aruncat de la balconul plenului, probabil in speranta ca va face o schimbare. Am acoperit povestea aici. Si cum surfam eu netul, am ajuns intr-un final si la kristofer93, care si-a spus parerea simplu, clar si la subiect. "Cat de sclerozat poti sa fii incat sa faci asta? Acum serios.". Nu sunt in masura sa judec parerea cuiva, dar am dreptul sa mi-o spun pe a mea, bazata pe comentariile diverse care erau pe pagina articolului respectiv. Sa zicem ca libera exprimare, si-alte bucatele din constitutie imi permit asta, intr-o oarecare masura. So here I go.

Ca omul asta s-a aruncat de la balconul plenului, asta nu zice despre el ca e "sclerozat", ci doar ca e, disperat. Multi au spus mai sus, ca de ce nu-si gaseste alt loc de munca daca nu e platit bine la TVR. Nu cred ca vine asa de usor sa se recalifice profesional, in conditiile in care aparent era singurul salariat din familie. Pe langa asta, a gasi un alt loc de munca nu inseamna doar sa arunci un ochi in ziar si sa zici, "gata, l-am gasit". Acolo e vorba de interviuri, si alte chestioare de birocratie, care si ele costa intr-un final. Iar omul nostru nu avea chiar atat de multi bani incat sa se joace cu ei. Ca inginer de sunet la TVR, cel putin din cate am aflat de pe la TV, era paltit cu un salariu de aproximativ 1400 lei. Asta nu e nici pe departe destul, pentru o familie de patru. Are un copil autist, boala care nu se trateaza, da, dar el nu avea de unde sa stie ca copilul lui va fi astfel. Autismul, din cate stiu nu poate fi prevenit ca si, o gripa spre exemplu (ma puteti corecta daca aveti o baza solida, nu-s doctor sa am detaliile tehnice). Pe de alta parte, unii au dreptate spunand ca nu ar fi rezolvat mare lucru daca el murea. N-a murit, deci putem spune ca a trezit putintel lumea de prin Parlament. Cel putin, cred ca asta spera el. Slujba ma indoiesc ca si-o va pierde din cauza acestui fapt, desi sunt ceva sanse, judecand dupa cum mai gandesc unele persoane de la conducerea "marilor corporatii". Dar, in acel moment el is pusese un plan in minte, plan care el credea ca va avea un efect, fie el cat de mic. Putem spune ca era disperat, da. Nu ar fi singurul din tara asta caruia i-ar fi trecut prin minte o idee de genul. El a fost destul de, curajos sa zicem asa, sa o incerce. Si pentru asta, unii il vor vedea ca pe un erou, altii ca pe un nebun. Tin sa mentionez ca el nu va fi handicapat de acum. Din cate stiu la momentul de fata, a avut doar fruntea fracturata, leziune pe care poti sa o obtii si dupa o bataie mai serioasa. Putem spune ca bancile din Parlament sunt destul de moi, si ca au ajutat si ele. Macar atata bun sa fi adus banii furati de la clasa muncitoare.

Deci, unde am ajuns. Pai, nicaieri, sincer sa fiu. Doar mi-am spus parerea, luand in vedere parerile altor oameni care au discutat pe tema asta. Omul asta, eu cel putin, il voi vedea, nu ca pe un erou, ca n-a facut ceva chiar atat de memorabil (chiar daca a fost primul care s-a aruncat de la balconul acela), dar il voi vedea ca pe cineva care a incercat sa faca o schimbare. Cum a putut el. Pentru mine el face parte din micuta categorie a celor care spera ca inca se mai poate face ceva in legatura cu tara asta, si cu starea in care a ajuns.

"Ati luat mancarea copiilor !"

Astazi, 23 Decembrie 2010 un barbat numit Adrian Sobaru s-a aruncat de la balconului plenului Parlamentului, in timpul discursului premierului Emil Boc. Inainte de a se arunca acesta a strigat "Ati luat mancarea de la copii"*,avand in mana o bila portocalie cu numarul 13 scris pe ea, pe care aparent i-o "dedicase" premierului Emil Boc. Era imbracat cu un tricou pe care scria "Ne-aţi ciuruit şi ne-aţi vândut, ne-aţi ucis viitorul copiilor!", cuvinte puternice care au directa legatura cu tot ceea ce s-a intamplat pana acum in mica noastra tarisoara condusa de un parlament incompetent, iar cand a fost scos din sala, pe targa, a strigat "libertate". Acesta a avut mai multe fracturi in zona fruntii, dar in rest nimic in afara de cateva contuzii, conform celor relatate in reportajul celor de la Antena 3. Din respect pentru familie si pentru persoana in cauza, acestia au decis sa nu difuzeze imaginile cu momentul in care acesta a sarit de la balcon, in conditiile in care acestea existau. Initial sedinta de plen a fost suspendata, doar pentru a fi reluata putin mai tarziu pentru a incepe votul motiunii de cenzura impotriva legii salarizarii unice,  motiune de cenzura care a picat din cauza faptului ca nimeni nu a votat nici impotrvia nici pentru, fiind nevoie de undeva in jur de 230 de voturi pentru. Cei de la PSD au decis in urma acestui eveniment sa paraseasca sedinta, inainte de a incepe votarea, din semn de solidaritate pentru cel care a incercat sa-si dea viata pentru a-i trezi pe cei de la putere. Domnul Sobaru este intr-o stare relativ stabila acum, fiind internat la Spitalul Universitar Bucuresti.

Acum, incepe subiectivitatea. Cati oameni trebuie sa-si dea viata pentru acest guvern incompetent si lipsit de cea mai mica urma de constiinta. Cei de la putere putea macar sa amane sedinta, pana dupa-amiaza, macar pentru a afla sigur daca persoana in cauza era macar intr-o stare stabila, si nu era in pericol de moarte data fiind situatia de fata. Scuza parlamentarilor a fost ca sedinta nu mai putea fi amanata nici decum, lega salarizarii unice avand directa legatura cu bugetul pe 2011. Dar totusi, ma indoiesc ca 3 sau 4 ore ar fi facut vre-o diferenta, din moment ce opozitia luase decizia de a nu mai vota motiunea de cenzura. Asta da dovada de o lipsa clara de bun-simt din partea "puterii", lipsa pe care probabil multi au observat-o de ceva timp. Si ca o ultima fraza o sa va pun o intrebare pusa de un jurnalista doamnei Elena Udrea, intrebare care a blocat-o complet :

"Credeti ca in alta tara europeana guvernul si-ar fi dat demisia dupa un astfel de eveniment ?"

Oraselul copiilor - 2010

Pot sa spun ca nu am mai mers de ceva timp prin oras cu BMX'ul deci as putea veni cu multe schimbari. Dar, va voi arata una dintre schimbarile mai importante ale orasului. Presupun ca toti romascanii stiu ca in fiecare an, se organizeaza (sau se organiza cel putin) Oraselul Copiilor. Un locsor micut in care copii pot sa se distreze, sa se joace, si alte chestii de genul. Din cate imi amintesc cel putin, pe vremea cand eram eu mai mic, parte din acest orasel era si un castel care pana la urma nu a mai fost adus din motive pe care nu le stiu. Desigur, asta nu a afectat pe nimeni foarte mult, oraselul continuand sa se tina in parcarea din fata primariei, langa fantana arteziana. Anul acesta insa, din cate am putut sa observ, lucrurile s-au schimbat. In parcare nu mai era nimic, in afara de cativa baieti cu masinile lor, incercand sa faca niste "drift-uri". Le-a iesit de cateva ori, dar un drift nu e un drift daca nu e facut cu o masina cu tractiune spate. That's just the way it is. Anyways, cum parcarea era realmente goala din punct de vedere al atractiilor, si cum stiam sigur ca oraselul copiilor se deschisese aparent vineri, ceva nu se lega. Deci, am cautat putin prin oras si ce sa vezi, am gasit ce cautam. Trei rulote, o duba, si doua carusele (referindu-ma la cele clasice, care se invart si nu fac nimic altceva in afara de a se invarti) parcate mai mult sau mai putin convenabil in skatepark-ul nostru. Ok, inteleg, e criza, deci nu sunt multe atractii, si e iarna deci cine mai iese in skate ? Chiar si-asa, asta m-a uimit putintel fiindca nu as fi crezut ca aceasta criza va afecta atat de mult evenimentele din orasul nostru. Mai jos va las cu cateva poze facute mai mult in graba decat special pentru acest articol. Daca mai pot o sa mai revin cu detalii.

5 lucruri facute in 2010

Stateam si eu pe net, cand am primit un IM de la Criss, in legatura cu o leapsa. M-a intrebat daca vreau sa, completez una, si nevand idei pentru articole, am acceptat. Leapsa asta e simpla, fin'ca trebuie sa mentionez 5 lucruri facute in 2010, lucruri cat de cat importante, pentru a elimina probabil raspunsurile de genu' "Am mancat" sau mai stiu eu ce. So here I go.

  1. Umm, incep si eu cu faptul ca am participat la primul meu blogmeet. Sau mai degraba, am participat la mai multe blogmeet-uri, fiindca toate au fost speciale in felul lor. Am cunoscut multe persoane de treaba, si per total, a fost distractiv.
  2. Doi, mi-am creat propriul meu program, care nu depindea de cine stie ce problema la informatica. Unii probabil va mai amintiti de o poveste pe care o scriam si care a disparut misterios, poveste care avea si un programel pe undeva. Ei, programelul ala inca e in constructie, si povestea la fel. O sa ma intorc la asta intr-un post viitor.
  3. Am dat o tura pe Transfagarasan. De departe cel mai frumos drum parcurs de mine vreodata.
  4. Am participat la tot ID Festul, cap coada, petreceri, spectacole, cateva iesiri, stuff like that. A fost de departe cel mai tare eveniment al verii, si vara viitoare, particip din nou. Merita.
  5. Last but not least, m-am distrat cat am putut eu de mult. Unii or sa zica "Ei si ce, si eu m-am distrat", da dar nu conteaza. Conteaza faptul ca pentru mine inseamna mult sa inveselesc pe cineva. sa pun un zambet pe buzele cuiva e mult. Si mie imi place.
Deci, astea sunt, 5 lucruri mai mult sau mai putin importante ale anului 2010. O sa vin si cu o retrospectiva, dar asta mai tarziu, pe la sfarsitul anului. Pana atunci, noapte buna tuturor. Over and out.

Si pentru ca nu prea stiu cui sa mai trimit leapsa asta, O las in interspatiu, sa pluteasca pana o prinde cineva si se foloseste de ea.

Capitolul 18 - Wolf

Cursa cu Wolf trebuia sa aiba loc in cateva zile iar eu trebuia sa ma documentez bine. Nu mai facusem curse pe zapada pana acum, asta fiind un dezavantaj clar pentru mine. Silvio imi daduse un dosar care continea tot ce as fi avut nevoie sa stiu despre urmatoarea cursa.

Nume : Wolf Schneider
Data nasterii : 12 Decembrie 1968
Locul nasterii : Solothurn, Elvetia

Nu stim incredibil de multe lucruri despre acest "Wolf", dar am reusit sa aflam cateva lucruri destul de importante despre el, care speram ca o sa te ajute. Pana la varsta de 18 ani, putine sunt stiute despre el. Singurul copil al familiei sale, s-a inrolat in armata la varsta de 19 ani, pentru a fi lasat la vatra onorabil la varsta de 30 de ani, din cauza unei rani provocate in timpul unui exercitiu de antrenament. Intre 1998 si 2006 a participat la numeroase curse de raliu cat si de circuit, dovedindu-se a fi un pilot foarte bun, in ciuda varstei relativ inaintate. A participat la multe curse de time-attack stabilind de vre-o doau ori recorduri la Suzuka, in Japonia. Era elvetian, deci conducea cu mare precizie si nu se dadea mare ca unii piloti. Zvonurile spuneau ca el a fost printre singurii piloti care si-au dus masina personala la Nurburgring, pe vechiul traseu Nordschleife si a reusit sa bata masini modificate special pentru acel traseu. Clar nici a lui nu era "din fabrica" dar pilotul conta mai mult. Pe langa asta, unele speciale de raliu la care participase avusera loc pe trasee inzapezite deci putem spune ca are ceva experienta pe zapada. Masina pe care o conduce e un Subaru Impreza WRX Sti, similar cu cel pe care il folosea acum cativa ani in traseele de raliu. De atunci a reusit sa mai faca cateva modificari fata de proiectul original, fara sa schimbe major felul in care se conducea. Informatorii nostri ne-au spus ca Wolf a mai facut acel traseu odata, deci e posibil sa fie in avantaj, mai mult decat crezi. Restul detaliilor despre cursa le gasesti in celelalte fisiere....
...
Din ce citise Zen, Wolf parea un adversar de temut, In principal prin faptul ca avea mai multa experienta ca el pe zapada, si mai facuse acel traseu odata. Era timpul sa inceapa sa exerseze cu masina modificata de Wolf. Era o masina mai puternica decat a lui Wolf, dar si mai tehnologizata, R35-ul avand sisteme de management pentru aproape fiecare piesa componenta. Putea afla totul despre masina, chiar si ceea ce nu stia. Nissan-ul se comporta exceptional de bine pe trasee uscate de curse, dar nu stia exact cum se va comporta pe zapada, asa ca era timpul sa-l scoata la o plimbare prin Alpi. Cum cursa avea loc peste cateva zile, putea sa prinda si ceva timp de antrenament pe drum. Si-a pus cauciucurile de raliu in portbagaj si a plecat incetisor spre Elvetia, avand de gand sa treaca si prin Germania, pentru a testa viteza si acceleratia masinii la maxim, sa stie intradevar cu ce lucreaza.

Capitolul 17 - Cursa in alpi I

...
- Am decis sa te adaug la echipa mea. Nu stiu daca iti place sau nu sa lucrezi pentru mafie, dar eu vreau ca tu sa lucrezi pentru mine. Nimic complicat, doar curse. O sa iti iasa si tie un profit bunicel, si pe langa asta, o sa iti poti modifica masinile la propriul meu garaj. Am unii dintre cei mai buni mecanici.
- As avea nevoie de ceva bani, iar ocazia asta a priit foarte bine. Dar, cum mai vei contacta ?
- Nu-ti fa griji, am aranjat sa priemsti un telefon pe care te voi apela doar eu. Sa fiu sigur ca mergi la cursele care trebuie.
- E bine. Presupun ca o sa mearga bine. Altceva ?
- Nu. Bruno, escorteaza-l pe domnul Zen la masina lui. Presimt ca o sa avem o colaborare frumoasa.

Zen parea destul de incantat de oferta, ai ales fiindca mergea perfect pentru planul lui. Totul a mesr bine pana intr-u moment in care Zen a realizat ca nu primise nici un telefon de trei luni. Incepuse sa creada ca lucrurile nu mergeau chiar bine. Totusi, aceasta stare nu a durat mult. A primit un telefon de la Silvio. Urma o cursa.

- Da?
- Esti pregatit pentru o cursa ?
- Da, sigur ca da. Astept telefonul asta de luni intregi.
- Nu conteaza. L-ai primit. Cursa urmatoare are loc in Alpii elvetieni, pe un drum infundat.
- Pe zapada ?
- Da, vino la garaj, ti-am pregatit masina.
- Ce masina e ?
- Vino la docuri, docul 23, la ora 18:00. Vom vorbi mai in detaliu.
- Bine, ora 18:00.
...
Zen era destul de fericit ca avea o cursa pana la urma. Totusi, erau doua parti la povestea asta. Cursa era in Alpi, cu o masina pe care el nu a mai condus-o niciodata. Nici nu stia cum se comporta sau ce poate sa faca. Totul tinea de asta. Nu conteaza doar soferul, si masina are un rol imprtant, iar el nu stia cu ce se joaca.

- Ce ai pentru mine ?
- Nissan Skyline GTR-R35
- Care zici ?
- Noul Skyline. Cred ca il stii.
- Da, il stiu, dar cum ai facut rost de el ?
-  Am relatii, nu conteaza. Oricum, masina a fost modificata destul de mult, am pregatit si un set de cauciucuri de raliu, proiectate special pentru jentile originale de pe masina. O sa poti sa mergi si pe drum normal, si pe zapada, vor merge ok.
- Cand e cursa ?
- Saptamana viitoare. Stiam ca nu ai mai condus niciodata masina asa ca iti dam timp sa te obisnuiesti cu ea.
- E bine. Ar mai trebui sa stiu ceva despre cursa ?
- Tot ce trebuie sa stii este in dosarul acesta. Ia-l, studiaza-l si castiga-mi cursa asta.
- Nu garantez nimic.
- Am incredere in tine Zen. Baieti, cheile. Ai grija de ea, n-a fost ieftina.

Zen a plecat intr-un nor de fum, pregatit sa testeze noua masina. Avuse si el un Skyline, dar nu ultimul model. Era fericit sa stie ca se comporta la fel ca cel vechi, dar avea ceva diferit. Era mult mai tehnologizat decat modele anterioare, avand sisteme de monitorizare pentru orice. Nu era nevoie de ele, dar le avea. Masian se comporta binisor, doar ca nu avea unde sa o testeze pe zapada. Trebuia sa se ocupe de asta, pe drumul catre cursa, peste o saptamana. Pana una alta, trebuia sa se si documenteze. Totul despre pilot, masina lui, traseul, zona, toate erau acolo. Poze prin satelit, cartografie, tot felul de chestii erau incluse in dosarul ala. Nu avea nevoie chiar de toate, dar nu strica sa le aiba.

ArtFocus - The photography contest

Deci, cum ziceam, mai vin cu o postare astazi. Nimic fancy, doar putina reclama pentru un concurs de fotografie pe care il organizez impreuna cu cativa colegi de liceu. O echipa de 5 reuseste sa organizeze un concurs national de fotografie. Asta e tare. Anyways, concursul are ceva vechime asta fiind editia a treia daca nu ma insel. In mare este un concurs ca toate concursurile de fotografie, cu doua categorii mari si late. Peisaj, si portret. Editiile trecute au avut si macro daca nu ma insel, dar anu asta categoria a fost scoasa din cate stiu. Totusi, n-am fost la sedinta in care s-a hotarat asta, deci nu as putea sa va spun de ce. Nvm, asta nu conteaza. Am inceput deja sa primim cateva poze, dar nu ma voi pronunta asupra lor inca pentru ca nu ar fi corect fata de restul participantilor. Cu cat avem mai multa lume cu atat mai bine, si judecand dupa faptul ca editia trecuta a avut mai mult de 50 de pparticipanti, si ca anul asta o sa incerc sa promovez concursul cat de mult pot. Nu de alta dar e un concurs foarte interesant, si as vrea sa avem cat mai multi participanti. Iar acum, cateva detalii despre concursul in sine. Nu are o tema anume, ci doar doua categorii in care participantii pot, umm, participa cu poze de-ale lor, in format clasic, 18/24. Are o taxa de participare de 15 lei, taxa care intra direct in fondurile pentru premii, inclusiv cele de participare, fiecare participant primind o diploma de participare, si un CD cu toate fotografiile din concurs. Pe 28 ianuarie va avea loc si o expozitie, unde vom prezenta toate lucrarile participante, la Biblioteca Municipala « George Radu Melidon » din Roman. Pana atunci, va avea loc si lansarea concursului, in aceeasi locatie, Luni, 29 Noiembrie 2010. Acolo vom deschide oarecum concursul, si daca avem putintel noroc, si primarul va fi acolo sa ne dea cateva urari de bine. Pana atunci, va las cu site-ul principal al concursului, pentru a afla ceva mai multe detalii despre activitatea despre care am vorbit mai sus.


http://artfocus.wordpress.com/

A doua ninsoare

Fiindca nu am scris despre prima ninsoare, o sa scriu despre a doua ninsoare din Roman. Suna mai original oricum. Anyways, azi mam trezit devreme, lucru neobisnuit in cazul meu fiindca e weekend si in weekend dorm cat pot de mult, ca sa recuperez orele pierdute la scoala. Liceu, whatever. Anyways, ideea e ca azi m-am trezit mai devreme pentru ca am participat la olimpiada de engleza, etapa locala. Trec, nu trec, nu conteaza, ideea e ca am terminat intr-o ora juma, si am plecat de capu' meu, poate poate mai trag cateva cadre cu focus fix. Si-am reusit. Am fost in parc si am facut cateva poze, mai reusite, mai proaste, las la latitudinea voastra. A fost ok, am prins si un om de zapada mare si unu mic, amandoi reusiti, pentru perioada asta. Va las sa va delectati.

Tron Legacy - Soundtrack

Surfam si eu netul, si din blog, in blog am ajuns pe site-ul celor de la BacauHouseMafia. Se pare ca au pus mana pe coloana sonora a filmului "Tron : Legacy". Am aflat de film acum un an si ceva si de-atunci de-abia astept sa-l vad. Presimt ca va fi un film foarte bun, cel putin din punctul meu de vedere.

Trailer TRON


Tracklist :
1. Overture
2. The Grid
3. The Son of Flynn
4. Recognizer
5. Armory
6. Arena
7. Rinzler
8. The Game Has Changed
9. Outlands
10.Adagio For TRON
11.Nocturne
12.End of Line
13.Derezzed
14.Fall
15.Solar Sailer
16.Rectifier
17.Disc Wars
18.C.L.U.
19.Arrival
20.Flynn Lives
21.TRON Legacy (End Titles)
22.Finale

Daft Punk – TRON Legacy (Original Motion Picture Soundtrack) [Hotfile]
Daft Punk – TRON Legacy (Original Motion Picture Soundtrack) [Oron]

via @ BacauHouseMafia

Cica mai si cant.

N-am mai scris de o perioada pe blog, din diferite motive ce nu tin sa le povestesc. Anyways, azi am avut o experienta destul de ok, cu ocazia "Saptamanii globale a educatiei". Cu ocazia evenimentului mai devreme prezentat, a avut loc un concurs de karaoke la noi in liceu. Toate ca toate, am zis ca n-are cum sa strice daca ma bag si eu, asa, sa vad cum e. Ce pot sa zic e ca a fost foarte frumos, ca sa incep cu ceva bun. M-am distrat cum nu credeam ca o voi face azi, desi au mai avut loc si alte evenimente frumoase, pe care nu le voi asterne aici. Unul din principiile karaoke-ului este faptul ca primesti o melodie la nimereala, pe care ori o stii si-o canti, ori n-o stii, si tot o canti, doar ca mai greu oleaca. Eu am avut norocul, sa zicem asa, sa primesc o melodie arhicunoscuta. Jaga Jaga. Stiam versurile, stiam beat-ul, dar nu stiam daca vocea mea avea aceleasi ganduri ca si mine. Judecand dupa faptul ca niciunul dintre spectatori nu si-a pus mainile in cap de durere, sau nu s-a ales cu urechile sangerand, cred ca m-am descurcat destul de bine. N-am cantat toata melodia, avand in vedere ca nu aveam foarte mult timp pentru toti participantii, dar cat am cantat, a cantat si publicul cu mine deci a fost ok. Nu m-am facut complet de ras, desi se stie faptul ca eu si scena nu prea ne impacam. Si, pentru ca a fost un concurs, cica au fost si castigatori. Well, n-am castigat nimic, si de altfel, nici nu ma asteptam. Dar,a  fost chiar amuzant din partea mea, si ceva nou, pe langa asta.

Leapsa aia ciudata

*Ești într-o situație unde drepturile individului nu există. Trebuie să alegi între Umilință și Bătaie. Tu ce alegi și de ce?

Daca ar fi sa aleg intre sa iau o batai si sa fiu umilit, umm, aleg umilinta. Nu doare absolut deloc, iar cand vreau, nu-mi pasa catusi de putin de ce cred altii.

*3+4= 5 este posibil?

Nu, nu e posibil, matematic vorbind. Acu ca ai tu 3 milioane de euro, si-ti mai da unu 4 mil. pentru un proiect care costa 5, si dispar restu, e alta poveste.

*Dacă cineva mâine iți pune pe masă 1 milion de euro și îți spune să omori pe cel mai bun prieten/ă, ai face-o?

Mnope. N-ar avea rost. La ce bun 1 milion de euro fara cineva cu care sa-i cheltui.

*Spui întotdeauna adevărul?

Exista cineva care spune intotdeauna adevarul ? Daca da, eu nu sunt persoana aceea. Deci nu.

*Ești la un pas să îți realizezi cel mai mare vis al tău. Pentru a reuși trebuie să faci un compromis pe care în mod normal nu l-ai face. De reținut e că de nu faci acel compromis s-a zis cu visul tău pentru totdeauna. Ce faci?
Daca merita intradevar, sigur ca da. Daca nu merita, imi fac alta sansa.

*Ai înșelat, furat vreodată?

Inselat, nu. Furat, umm, da. Eram nebun dupa bomboane, si mai faceam cateva sa dispara de pe la veri.

*Ce părere ai despre zicala: Creează-i unui om DORINȚA și se va f***e pe ele principii, vise, etc.

Umm, nu e o zicala prea reusita. Dar, in lumea de astazi, este cam 70% adevarata.

*Ți s-a făcut vreodată o observație negativă în pat? Dacă da, care a fost aceasta?

In pat ? Da, de vre-o cateva ori. Se pare ca sforai cateodata.

*Ești în situația de a decide într-o situație fără ieșire. Trebuie să ordoni moartea unui milion de oameni pentru a salva alte 5 miliarde. Dacă nu-i sacrifici pe cei 1 milion , atunci vor muri toți. Care e decizia ta?

Asta e chestie de filme SF.

*Ce aplicație/formula matematică ne poate da răspunsul =123456789 ?

123.000*1000 + 456.700 + 88 + 2 - 1

*Pentru ce sumă ți-ai închiria timp de o săptămâna partenera/ul?

Sa-mi inchiriez partenerul ? N-as face-o. Nu de alta da nu-s peste.

*Dacă nu ai avea ce mânca, ai da în cap cuiva?

Nu.

*Când ai făcut ultima oară sex și cu cine?

Not yet.


*Îți prinzi partenerul în pat cu o altă persoană, în timp ce fac sex. Cum ai reacționa?

Fuck it. B'bye. (P.S.: I-as dezumfla rotile de la masina tipului. Sa aiba de munca si dupa ce iese din pat, nu numa in pat.)


*Dacă ai fi Dumnezeu pentru o zi care ar primele 7 lucruri pe care le-ai face?

As incerca sa fac putintica pace mondiala. N-ar iesi, clar. Dupa, as preda stafeta. Nu e de mine munca asta.

*Dai bani la cerșetori?

Nu.

*Mâine e sfârșitul lumii. Ai 24 de ore la dispoziție. Ce-ai face în aceste 24 de ore?

As face tot ce am dorit vre-odata sa fac si n-am reusit. Atata timp cat ma incadrez in acele 24 ore.

*Ești într-o celulă de 2/2 cu încă un partener de 10 ani. În tot acest timp ai fost pus/a la cele mai groaznice chinuri posibile. Într-o zi ți se oferă posibilitatea de a scăpa de toate acestea. Trebuie doar să-i oferi cele mai groaznice chinuri colegului de celulă timp de 2 ani. Ce alegi? Să te chinuie în continuare sau să-l chinui tu pe colegul de celulă?

Daca el ma chinuie de 10 ani, doi ani acolo nu suna asa de rau. Deci as schimba locurile cu el.

*O părere personală obiectivă despre autorul care ți-a trimis leapșa. Minim 50 de caractere.

Cum sa dai o parere obiectiva cand esti blogger. De fapt, si daca nu eram tot nu puteam sa fiu obiectiv. Nevertheless, Criss este o persoana foarte de treaba, cu un viitor frumos in fata. Are el o mica problema cu moralul uneori, dar se descurca el. Il cunosc de ceva timp de acum si pot sa spun sincer ca e deosebit in felul lui. Pe langa asta, are si imaginatie, si nu se da batut intotdeauna. Cred ca am facut ceva 50 de cuvinte...


Leapsa merge in continuare la Mihai Enasel a.k.a. OZN

MTV EMA. Retrospectiva.

Am reusit sa vad aseara tot EMA-ul si pot sa spun ca a fost un show de minune. Si, ca sa stiti si voi, am scris cine a luat ce premii, asa ca fapt divers. Lista o aveti mai jos.

  • Best pop - Lady gaga
  • Best push act - Justin Bieber
  • Best alternative - Paramore
  • Global Icon award - Bon Jovi
  • Best new act - Ke$ha
  • Best video - Katy perry
  • Best male - Justin Bieber
  • Best live act - Linkin Park
  • Best hip-hop - Eminem
  • Free Your Mind award - Shakira
  • Best rock - 30 seconds to mars
  • Best Female - Lady gaga
  • Best Song - Lady gaga
  • Best World Stage performance - Tokio Hotel
  • Best european performance - N-am idee, un italian parca...

Si acum, sa povestim cum a fost. Tin sa amintesc faptul ca nu m-am uitat la TV ci pe stream-ul live de pe ema.mtv.com, deci am putut sa scriu si pe twitter, sa ma uit la EMA, si sa si mai rad de ce zicea lumea pe chat. Vorbind de chat, se pare ca o droaie de ciudati au invadat twitter-ul, pentru ca majoritatea il aclamau pe Justin Bieber. N-am nimic cu tipu, doar ca nu-mi place de el, basically. Practic, tot ce vedeai pe twitter erau mesaju cu/despre/pentru Bieber. Asta pe Hash-tag-ul EMA, ca pe #askbieber si mai stiu eu ce, altceva nu gaseai. Am scos doua dintre mesaje, ca sa vedeti si voi cu ce aveam de-a face.

"dear justin , please call me 004369910415484 , because i love you so much , i would kill someone for you .. not only one person hihi III LOOVE YOUUUUU SO MUCCCH REALY .. my boyfriend hates you because i love you more than him :p pleaaaaaaaaaaaaaaase answer meee :((  .. i would be the happiest girl in the wooooooorld :D "

"come in paris, in my bedroom, in my bed, with me HAHAHA @justinbieber #EMAaskBieber"

Nu-mi pasa cine sunt persoanele de mai sus, dar asta nu ma opreste sa fac copy-paste cu mesajele lor. Anyways, trecand peste asta, ajungem si la prezentatoare. Pentru cei ce nu stiau, Eva Longoria a prezentat EMA-ul anul asta, si din punctul meu de vedere s-a descurcat bine. A fost un moment putin interesant, cand au aparut pe scena niste tipi in boxeri rosii. Cica erau familia ei. Ye' right. SI cand s-au intors, ce sa vezi, fiecare aveau cate doua litere pe fund. Pentru cei ce stiau sa citeasca, scria Longoria. Ar fi fost epic sa fi gresit aranjamentul. Asta e, speram la anu'. Printre cei care au prezentat premiile au fost si cei de la Jackass, impreuna cu Bam Margera. Bam margera facea crowd surfing intr-o minge mare de plastic, gonflabila, similara cu cea folosita de Jackie Chan intr-un film de-al lui numit "Operation Condor". Imi scapa numele mingii, deci ii spun minge.Pe langa cei de la Jackass, au mai fost niste baieti numiti "The Dudesons". Aparent sunt versiunea poloneza a celor initiali, sau cel putin asta am inteles eu. Cine stie ce-o fi cu ei. Ideea e ca si ei s-au distrat. M-a frapat putintel faptul cand am realizat ca Justin Bieber a castigat premiul pentru Best Male artist. Nu cred ca merita, dar hei, au votat multe fete pentru el. Democratie frate. Bon Jovi au luat un premiu nou in EMA, numit "Global Icon award". Parerea mea e ca l-au meritat, pentru ca sunt cunoscuti de foarte mult timp, au multi fani, si canta si bine. Mi-a placut foarte mult cand am aflat ca cei de la Linkin Park au castigat "Best Live Act". Sunt fan Linkin Park de foarte mult timp, si pot sa spun ca nu m-au dezamagit deloc pana acum. Pe langa asta au cantat melodia "Waiting for the end" de pe noul album, live, ceea ce a fost destul de tare. Pe langa asta au mai cantat cativa artisti, incluzand Plan B care s-a descurcat de minune, B.o.B impreuna cu Hayley Williams de la Paramore cu melodia Airplanes, sau Ke$ha cu tick tock. Ke$ha, ca de obicei, a apelat la stilul ei foarte hardcore, si a folosit ceva bodypaint UV, care se vedea super in lumina reflectoarelor ultraviolete de pe scena. Pe langa asta, a facut si crowd-surfing ceea ce e super, no matter what. Unul din momentele mai ciudate a fost atunci cand Eva Longoria avea un costum care imita un jambon. Asta cu referire la rochia arhi-cunoscuta a lui Lady GaGa, din carne. A fost ciudat sa vad ca Lady gaga a castigat trei premii. Se pare ca are multi fani deci, n-avem ce sa facem. Show-ul live s-a incheiat undeva pe la 12:30 ora Romaniei. N-am mai stat sa vad ce mai dau astia pe stream ca eram mort de oboseala. Bon Jovi au avut onoarea sa inchieie, cu melodia "It's my life" ceea ce din punctul meu de vedere a fost epic. Anyways, a fost un show grozav care a meritat asteptarile. Ne vedem la anu'.

P.S.: N-am incercat s-o sun pe tipa aia de pe twitter desi n-ar fi rau. Poate ii baga cineva mintile in cap. Pe de alta parte twitter e twitter deci nu pot sa ma astept la cine stie ce.

MTV EMA. Pronosticuri.

Sau cine vreau eu sa castige.

Cum premiile EMA sunt maine, am decis sa fac si eu un clasament cu artistii mei preferati, si sa impartasesc cu voi dorintele mele, ca sa zic asa. Keep in mind ca de-abia am venit de la o tura epica de BMX, deci sunt obosit, si s-ar putea sa mai gresesc gramatica. Bare with me...

5 Noiembrie

Remember, remember,
the fifth of november,
the gunpowder treason and plot.
I see of no reason
why the gunpowder treason
should ever be forgot.

Mnoh, leapsa

Cum n-am mai scris ceva de... oh my fuckin god it's been a long time, am zis sa mai preiau si-o leapsa, you know, for the fun of it. Here me goes.

1. Cât e ceasul?
21:56
2. Numele tău este?
Cosmin
3. Porecla?
NoX.
4. Ai tatuaje?
Mnope.
5. Culoarea ochilor?
Ciudata (cand sunt verzi, cand sunt albastri, cand sunt mix)
6. Locul în care te-ai născut?
Roman
7. Mâncarea favorită?
N-am o mancare favorita, da' cartofii prajiti cu friptura si un ochi, bat tot.
8. Ai fost vreodată în USA?
Nu, da' as vrea.
9. Ai înfășurat vreodată pe cineva cu hârtie igienică?
Yup, once.
10. Ai iubit pe cineva atât de mult încât să-ți vină să plângi?
Never.
11. Ai fost implicat în vreun accident de mașină?
Umm, accident nu, da' au fost cateva close call-uri
12. Crutoane sau bacon?
Crutoane
13. Zi favorită din săptămână?
VInerea, fo' sure
14. Restaurant favorit?
N-am
15. Ce sport îți place să urmărești?
Baschet, BMX'ing
16. Băutura favorită?
H2O
17. Înghețata favorită?
Fructe de padure
18. Walt Disney sau Warner Bros?
Disney for ever
19. Restaurant fast food favorit?
At the moment Barracuda, da' ajung eu si prin Burger King.
20. Ce culoare are dormitorul vostru?
Alb
21. De câte ori ai copiat la examene?
Am pierdut numarul
22. De la cine ai primit leapsa asta?
Am preluat-o de la Criss
23. În ce magazin ai fi cheltuit toți banii de pe card?
N-am card.
24. Ce faci de obicei când te plictisești?
Ascult muzica.
25. La ce oră mergi la culcare?
Depinde...
26. Cine o să raspundă primul / prima la leapșa asta?
I has no idea.
27. Ce program TV nu pierzi niciodată?
Top Gear and Mythbusters
28. Ultima persoană cu care ai luat masa la restaurant?
No idea.
29. Ce asculți în momentul ăsta?
Pendulum - Still Grey

30. Care e culoarea preferata?
Verde.
31. Mare sau lac?
Lac.
32. Câte tatuaje ai?
Doar niciunul
33. Ai rămas vreodată fără benzină la mașină?
Am ramas fara aer in cauciucuri la BMX de nenumarate ori. Si fara apa in ghiozdan.
34. Ce preferi: pisică sau cățel?
Caine
35. Ce anotimp preferi: vara sau iarna?
Vara SI Iarna
36. Ești solo?
Mnope
37. Ești îndragostit/ă de cineva?
Kinda.
38. Cât e ceasul?
22:06


Merge la cine are chef de lepse.

Candidez la presedentie

Nu, nu incerc sa-l dau jos pe Basescu desi cred ca experienta mea inexistenta este mai mult decat suficienta. Nu, eu candidez la Presedentia Consiliului Scolar al Elevilor al Grupului Scolar Vasile Sav. Sau partidul CSEGSVS, pe scurt. Toata chestia asta a pornit de la o ora de dirigentie in care doamna noastra diriginta a ridicat problema : "Cine vrea sa candideze pentru CSEGSVS?" Cum nimeni, gen chiar nimeni, nu a ridicat mana in semn de aprobare, eu si cu colegul meu de banca ne-am aruncat cu capu' inainte, in ceva mult mai mare decat noi. Prima sedinta de consiliu a decurs destul de ciudat dat fiind faptul ca eram noi p-acolo. Nu stiam ce se mananca cu cine. Deci, am ras si noi de ce-am putut. Si, ca in orice campanie, exista afisele. Avem d-alea. Ale mele apar maine in scoala. Mai trebuiesc promisiunile. Avem. Doar ca, ale mele sunt mai diferite de restul promisiunilor pe care le vedeti in campanii, ca, asa-s eu, ciudat. Si blogger. De-acum o sa vad cum decurge procesul de votare. Sincer sa fiu as fi uimit sa castig. Pe de alta parte, daca eu castig, consiliul elevilor va deveni putintel mai amuzant. Cel putin eu asa zic. Anyways,

Votati pozitia PATRU.

Meciurile II si II.1

11B vs 11C
A fost o zi foarte friguroasa astazi, deci probabil ca si asta ne-a cam impiedicat sa avansam. Ideea de baza e ca astazi aparare am avut putina, din cauza unei schimbari de ultim moment a unuia din jucatori, care aparent si-a luxat un picior (inca trebuie sa-mi mai vina detalii). Astfel, ne-am pierdut unul din oamenii principali ai jocului. Chiar si-asa, n-a fost incredibil de rau, diferit de unele scoruri de 13 la 2 sau alte numere mari. Meciul s-a terminat cu un scor de 7 - 2 cu un gol dat de Divile "ala micu" Cosmin si al doilea de Valy. La echipa adversa n-am mai tinut minte cine a dat golurile. In principiu a fost o zi friguroasa pentru echipa noastra. Better luck next time.

11A vs 12E
Pe de alta parte, echipa celor de la 11A s-a descurcat mult mai bine decat am facut-o noi, terminand cu un scor de 6 - 1 impotriva jucatorilor de la 12E. Meciul avusese loc inaintea meciului nostru iar eu eram proaspat iesit din liceu, asa ca inca mai aveam putin sange in maini. Astfel, am reusit sa fac cateva poze, in ciuda frigului. Unul dintre momentele interesante ale jocului a avut loc cand mingea a ajuns bine-mersi pe acoperisul salii de sport. Aparent gardurile de 10 (sau cat or avea) metri care inconjoara terenul nu sunt destul de mari. Un al doilea moment putintel mai dureros de aceasta data a fost cand unul din jucatorii celor de la A si-a luat un sut in "bijuteriile de familie" ca sa zicem asa. Desigur, asta nu l-a impiedicat sa joace, si sa dea si vre-o doua goluri daca imi aduc bine aminte. In mare a fost un meci frumos, cu multa galerie, si multa distractie.

Galerie foto : 11A vs. 12E

Meciul I - 11B vs. 11A

Campionatul de fotbal pe liceu a inceput promitator pentru noi. Astazi am fost pusi impotriva clasei noastre paralele, 11A. In mare a fost un meci frumos, cu jucatori buni la ambele echipe si cu cateva incidente, de altfel minore. Ce sa-i faci, asa-i la fotbal, se mai calca lumea pe picioare. Adversarii nostri au jucat destul de bine si curat, n-au fost prea multe fault-uri, si per total toata lumea a plecat acasa mai mult sau mai putin multumita de rezultat. La pauza conduceam cu un scor de 3-0, iar la fluierul final scorul era de 5-3. Golgheterul nostru a fost Max, care a dat 4 goluri din cele 5 totale. La echipa adversa, jucatorii cu cele mai multe goluri la activ au fost Aditza, Doctoru' Cristian Andrei, si Bambulea (a nu se rade, asta e numele lui. Have some effing decency, please), fiecare cu un gol la activ. Mie sincer mi-a placut, am apucat sa ma si joc cu camera, si am filmat cam 30 de minute in total, daca nu si mai mult, inca mai am de convertit video-uri. Cat de curand o sa postez o serie de filmulete cu meciul, pentru amuzamentul meu personal. Pana atunci, la revedere.

Galerie Foto @ Meci I

Retrospectiva vacantei de vara - 2010

Ei si e pe terminate si vacanta de vara. A durat destul de putin acum ca stau sa ma gandesc. Oricum, respectand traditia, am sa fac o mica retrospectiva a vacantei mele. Ma dau si eu mare cu ce am facut.

A inceput frumos, n-am stat cine stie cat acasa ca am plecat o saptamana la Timisoara, singur, sa mai schimb si eu aerul de Moldova. A fost frumos, am ajutat la contruirea noului Dedeman de acolo, care aparent e printre cele mai mari din tara, si pe buna dreptate. Un Skatepark indoor ar fi aratat mai frumos totusi in cladirea aia. Oricum, m-am distrat. Am ajuns acasa, am stat o saptamana, iar dupa, iarasi m-am pus pe drumuri. Destinatia : Bacau. Incepea "Ingenious Drama Festival" a.k.a. ID Fest iar eu, ca ruda a unei actrite care a participat la festival, am decis ca ar fi frumos sa apar si eu acolo. A fost o experienta super, am cunoscut oameni super de treaba, am invatat sa dansez pe ritmuri de drum and bass, si am apucat sa scriu pe blog cate si mai cate. La anu' fac la fel, sau chiar mai bine. 'Om vedea. Am stat acasa putin, am mai exersat pe BMX si a venit timpul sa plec iar, de data asta spre Oradea, cu familia, pentru a ma relaxa. Am stat o saptamana la Baile Felix. si dupa, cu cortu' cateva zile. La intoarcere am facut o escala, si am trecut Transfagarasanul. A fost o experienta super. Bucata aia de drum ar trebui sa fie Pikes Peak-ul romanesc. Pacat de sefia tarii...

Dupa aventurile astea, m-am intors acasa. Am citit despre 11 Septembrie, despre Mossad, si am inceput sa citesc despre Samurai si despre cultura lor (oarecum). Pe langa asta, am exersat si pe bike, deci pot sa tai de pe  lista asta. Planul meu pe 2010 e aproape complet. Mai are nevoie doar de cateva chestii completate, care par ca or sa stea acolo ceva timp. Poate le si transfer pe anu' viitor. Tot ce se poate.

Deci oameni buni, asta a fost vacanta mea, pe scurt. M-am distrat, am cunoscut multe persoane, mi s-au deschis ochii, si ca intotdeauna, mi-am luat portia anuala de trante. Portie care creste in fiecare an. Dubios ?

Si ca sa inchei cu un citat : " Daca v-am plictisit, umm, dunno, fuck off !!!11!!!1!1!!111!!!!1!!!oneoneoneeleven!!!1 " Stiti de unde e ?

Aventurile mele :
Ce-am citit :
  • Zero - De ce versiunea oficiala a atacurilor de la 11 septembrie e un fals
  • Leul din Iudeea
  • Shogun - mai am

Capitolul 16 - Un nou inceput

...
  - Sefu'. Avem o problemă...
  - Ce vrei să spui cu asta ?
  - Ştii cursa de aseară de la docuri ?
  - Aia pe care trebuia s-o câştigi ? Da, ai pierdut cumva ? Ştii că am pus mulţi bani pe tine.
  - Păi, oarecum am câştigat, dar a apărut la începutul cursei un tip într-un eclipse din '99, negru, geamuri fumurii, fără plăcuţe. Nu ştiu cine e, ideea e că m-a afumat. Oricum, el nu era în cursă, deci tot am câştigat.
  - Te-a întrecut un Eclipse ? Din '99 ?! Tu ştii câţi bani am pus în maşina ta ? Asta e o umilire totală. Aşa ceva nu trebuia să se întâmple. De ce ai pierdut ? Avea maşina mai bună ?
  - Nu, îl aveam la liniile drepte, dar lua curbele ca lipit de pământ. Şi la docuri n-am multe linii drepte.
  - Nu contează. Îl vreau pe tipul ăla MORT! Află cine e, şi adu-l la mine.
  - Bine sefu'. Apropo, banii mei când îi primesc ?
  - Crezi că mai primeşti ceva după umilirea asta ? Ieşi afară până nu te pun să-mi lustruieşti iahtul cu periuţa de dinţi. Dă-i drumu' de-aici.
...
 
 Prima cursă a fost frumoasă, şi uşoară. Băieţii erau destul de buni. Urma să mai stau puţin la pândă, să îi mai aştept. Nu mă deranja deloc, eram obişnuit să stau ascuns mult timp. Săptămână după săptămână apăream de după hangare, nici nu ştiau ce i-a lovit. Începeam să enervez multă lume. Unul dintre cei pe care i-am bătut a şi tras câteva focuri în maşină, noroc că am putut să fug repede. Ideea era că odată şi-odată trebuia să mă las prins. Dar nimeni nu trebuia să afle cine eram. Asta cerea nişte măsuri drastice.

...

 Docurile au mai adus un nou şofer în lumea periculoasă a întrecerilor. Săptămână de săptămână apărea neinvitat, întrecea tot ce putea fi întrecut la o cursă, şi plecă la fel de repede cum venea. Nimeni nu ştia cum şi de ce, dar toţi realizau că era un pilot bun. Cursă după cursă, faima îi creştea, iar profiturile familiilor mafiote care deţineau docurile scădeau, fiindcă nimeni nu mai paria pe piloţii lor, ci pe necunoscut. Ăsta nu era un lucru bun, aşa că familia Bruno a decis să rezolve cumva problema. Au angajat câţiva din cei mai buni vânători de recompense din RockPort să-l prindă pe acest necunoscut. După săptămâni de filaj, şi încercări eşuate, eventual l-au prins, dubios de uşor pe acest pilot. L-au dus cu tot cu casca pe cap la Silvio Bruno, capul micii familii mafiote care deţinea partea docurilor prin care se învârtea pilotul nostru.

  - Daţi-i casca jos.
  - Bine sefu'. Ok, misteriosule, timpul să vedem cine eşti.
 
  Imediat ce au încercat să-i dea casca jos, pilotul misterios s-a ferit, şi folosind câteva mişcări de arte marţiale, i-a imobilizat pe cei doi acoliţi ai lui Silvio, fără a se complica foarte mult, luând apoi arma unuia dintre ei, pentru a se apăra de restul armatei care era de faţa.
  - Ce crezi că faci aici, în casa mea ?
   Pilotul a îndreptat imediat arma spre el.
  - Uşurel, nu trebuie să facem situaţia mai grea decât e. Băieţi, lăsaţi jos armele. Presupun că-ţi dai seama că dacă te voiam mort, nu mai apucai să mă vezi. Dar, nu te vreau mort, te vreau în echipa mea. Cum te cheamă ?
  - Numele meu nu contează. Îmi puteţi spune Zen.
  - Zen. Interesant. Ce-ai zice dacă ai lucra pentru mine. Eşti un pilot bun şi eforturile tale nu vor rămâne nerăsplătite, asta ţi-o garantez.
  - Bine.
  - Vino, să discutăm. De ce nu-ţi dai casca jos ?
  - Parcă mergeam să discutăm afaceri, nu detalii minore ca o cască.
 
  Zen părea un tip destul de bine pregătit pentru orice situaţie. era îmbrăcat într-un combinezon negru, şi vocea îi era distorsionată de cască. Oricum ar fi, era un pilot bun, iar asta conta mai mult decât o faţă şi un nume.

Capitolul 15 - Zen

Nume : Watanabe David alias Zen
Data nasterii : 8 Septembrie 1985
Locul nasterii : Oakland, CA

  - E bine Nox ?
  - Pentru moment da. Nu vreau să se ştie prea multe despre personajul ăsta, ca să nu dea de bănuit.
  - Da, nici o problemă. O să vorbesc cu o relaţie de-a mea de la Pentagon, şi o să am grijă să dispari din arhive. Chestia e că, după asta, nu va mai trebui să fi văzut. Pentru restul lumii, eşti mort. Dacă vrei pot să înscenez un accident ca să dispari de tot, mai am câteva relaţii.
  - Nu, prefer să rămân aşa, am trecut deja printr-o experienţă de genu', nu-mi mai trebuie.
  - Cum vrei. Doar să ai grijă cu cine vorbeşti, şi ce faci. Dacă-şi dau seama că sunteţi aceeaşi persoană, eşti mort. De tot, de data asta.
  - Ştiu cum să mă descurc. Ne-om mai vedea noi. Până una alta, ţine nişte dosare. Sunt nişte prieteni de-ai unor raceri cu care am concurat. Poate ai să găseşti ceva frumos pe-aici.
  - Mulţumesc. Succes cu planul ăsta al tău, o să ai nevoie.
  - Probabil că da.
 
 John mi-a dat dosarul cu toate detaliile de care aveam nevoie pentru a-mi începe planul. Acum trebuia să încep cu începutul. Trebuia să apar la o cursă, cu o maşină nouă. Ceva prea dotat ar fi atras prea mult atenţia. Pentru moment trebuia doar să arăt ce pot, sau mai exact ce poate Zen. Doar intru în cursă neinvitat, îi întrec pe toţi, şi plec, nimic complicat. Aveam un Eclipse undeva printr-un garaj, doar puţin modificat, de pe vremea când începeam de-abia să concurez. Nu şi-l mai amintea nimeni. Asta o făcea maşina perfectă. 

 Cursele se ţineau de obicei la docuri. Cunoşteam traseul ăla foarte bine. Poliţia nu avea tupeul să vină în partea aceea a oraşului, şi chiar dacă ar fi făcut-o, n-ar fi prins pe nimeni. Au maşini modificate din fabrică, deci n-au nici o şansă chiar şi împotrivă racerilor micuţi care trec pe-acolo. Pe lângă asta, zona e controlată de câteva clanuri mafiote, care aparent se agreează reciproc, dar care au şi multe relaţii cu poliţia. N-ar fi frumos ca ofiterii să-i supere pe cei care le oferă cel mai mare bonus la salariu. Deci traseele sunt complet sigure. Cel puţin din punct de vedere "legal". Mulţi şoferi au murit pe-acolo, din cauze multiple. Unii pierdeau controlul şi intrau ori în apă, ori în stâlpi, alţii erau împuşcaţi de către cei care pierdeau, alţii nici nu apucau bine să plece de la linia de start că maşinile explodau. Era un fel de triunghi al bermudelor pentru RockPort. Da, exact genul meu de locşor.

 Am ajuns acolo pe la miezul nopţii. Zona era plină de oameni. Era timpul să ridic geamurile, să închid farurile, şi să aştept să înceapă următoarea cursă. N-a durat mult. Zen apare, Nox dispare.

Capitolul 14 - Capat de drum

 După ce am primit lista cu localurile preferate ale lui Theo, am început încă o tură de filaj, să vedem pe unde îşi pierde timpul mai exact. Chris şi băieţii lui au micşorat lista, însemnând un mic pub, numit The Planet. Am decis să mă duc singur acolo. Nu putea să se întâmple nimic rău, din moment ce eram într-un loc public, oarecum. Theo era un bărbat înalt, blond, tuns scurt. Avea acea statură de practicant de sporturi extreme. L-am recunoscut din prima, şi se pare că şi el pe mine.

 -Nu te-ai săturat să mă tot urmăreşti ?
 -Vorbeai cu mine ?
 -Tu eşti cel care a trimis băieţii ăia după mine, nu ? Zile-le că maşinile modificate nu îi ajută să se ascundă, din moment ce vedeam una cam peste tot pe unde mergeam. RockPort e un orăşel destul de micuţ să ştii. Lucrurile ies în evidenţă repede.
 -Da, eu sunt ăla. Să zicem că am nevoie de ajutorul tău într-o problemă.
 -Lasă-mă să ghicesc. Vrei să ajungi la Takeshi Kato prin mine.
 -De unde ştii ?
 -Nu eşti primul. Multă lume îl caută pe omul ăla. Şi le spun tuturor acelaşi lucru. Nu lucrez pentru el. Nu am făcut-o niciodată. Lucram într-un timp pentru tatăl său dar pe el nu l-am văzut niciodată, nici pe fiu-su. Din partea mea, nici nu existau. Îmi primeam cecurile prin poştă.
 -Asta nu mă ajută deloc. Speram să mă poţi ajuta cumva.
 -Îmi pare rău, nu e domeniul meu. Apropo, întreabă-i pe băieţii tăi cu VW-ul albastru cum m-au pierdut. Nu prea ştiu să conducă. Aproape ţi-au zgâriat maşina.
 -Nu e a mea.
 -Nu contează, erau să zgârie bunătate de Passat. Ar trebui să ai mai multă grijă când alegi persoane care să stea la filaj.
 -O să văd ce pot afla. Apropo, te-am văzut de vre-o câteva ori la câteva concursuri. Te pricepi.
 -Ce să fac, am început de mic, îmi place, şi sunt plătit să fac asta. Mai mult de-atâta n-am nevoie.
 -Da, oricum mersi pentru companie.
 -Ok.
 
 Şi am ajuns din nou în acelaşi punct ca acum câteva zile. Doamne, povestea asta devine repetitivă. Era timpul să dispar, din nou, şi să mă infiltrez în gaşca lui Takeshi, oricât de greu ar fi fost. Pentru asta o să am nevoie de ceva resurse bune. Rider o să îmi asigure dispariţia din arhive, dar mulţi mă vor cunoaşte. Trebuia să îmi asum un alt pseudonim. Ca Nox mă ştia toată lumea, deci nu era bine, în sepcial pentru mine. După un scurt brainstorming cu câţiva prieteni am ajuns la Zen. Mi se potrivea oarecum din moment ce foloseam în mare maşini japoneze. Acum era timpul să îmi asum noua identitate. Aici intra în joc John Rider. Trebuia să-l sun.

-Rider, am nevoie de tine.
-Realizezi că e ora 3 ?
-Nu contează. Mi-ai zis că ai câteva relaţii sus puse. Am nevoie de ele pentru ceva.
-Te sun dimineaţă. Pentru moment îţi sugerez să tragi un pui de somn şi tu. Ai nevoie de el.
 
Rider avea dreptate. Îmi trebuia puţintel somn. Oricum, planul fusese pus în mişcare deci nu mai aveam de ce să mă îngrijorez pentru moment.

Pareri de pe Transfagarasan

Transfagarasan. Lung nume pentru o bucata de sosea. Totusi, nu e orice bucata de sosea. E cunoscut in toata lumea pentru frumusetea lui, si pe buna dreptate. Cu ocazia concediului de doua saptamani, am trecut si pe-acolo. Excursia noastra prin creierii muntilor a inceput la baza transfagarasanului, dinspre curtea de arges, intr-un satuc numit Oiesti. Harta pe care o foloseam n-arata satul, dar el era acolo. Dupa o zi intreaga de condus din judetul Timis, pana la Curtea de Arges, parintii mei au zis sa ne cazam la o pensiune, sa ne reincarcam bateriile, si al propriu, si la figurat, cum camera mea video era moarta saraca. Ne-am cazat la o pensiune numita " Nicky ". Proprietarii au fost foarte ospitalieri, si ne-au intampinat cu draga inima. Ne-am culcat devreme, si ne-am trezit pe la ora 7. Directia : Transfagarasan. Tin sa mentionez ca nu am avut cine stie ce bolid cu care sa-l urcam, ci o masina de oameni normali, un Opel Astra H parca, destul de vechiuta, cu mai putin de-o suta de cai. Diesel. Si totusi a rezistat pe drumurile alea. Transfagarasanul are cateva portiuni cu asfalt mai vechi dar in mare e o placere de condus. Si pentru masini, si pentru motociclete, si scutere, si biciclete si tot ce are roti. N-am vazut skateri pe-acolo. Ar fi fost frumos.

Anyways, am trecut prin niste zone de vis pana la barajul Vidraru. Acolo am stat putin, am tras cateva cadre, mai defocalizate, mai expuse cam mult, dar, cadre de familie, in care nu conteaza chiar asa de mult arta din spatele fotografiei. Am vazut si zona unde au oprit cei de la Top Gear la baza barajului cand au trecut si ei pe acest drum construit de Ceausescu daca imi aduc eu bine aminte. Dupa vidraru am urcat, si-am tot urcat, si vegetatia a inceput sa se rareasca, pana la un punct in care muntii erau cheli. Nici urma de copaci, lucru favorbail deoarece puteam sa vedem multele curbe laudate de cei de la Top Gear. ca sa ii citez era ca si cum "ai fi luat cele mai celebre curbe de pe cele mai faimoase trasee de curse si le-ai fi lipit in asa fel incat sa iasa o sosea". Chiar asa a fost, iar motociclistii au profitat din plin, mai ales cei cu super-sport-uri. Senzatia simtita atunci cand conduci cu o viteza medie de 100 km/h prin niste curbe perfecte trebuie sa fie magnifica. Masina noastra s-a descurcat binisor, desi mergeam cu o viteza medie de vre-o 45 km/h. N-a fost cine stie ce, dar am mers, in ciuda faptului ca saraca avea segmentii cam stricati, sau cel putin asta am aflat de la tata, prin cateva examinari ale motorului. Numa' bine am mai invatat cate una alta despre masini. Dupa ce am ajuns in varf, la Balea Lac, am decis sa ne oprim putin, sa mai facem una - doua poze si sa continuam drumul. Am ajuns la Cascada Balea, iar acolo am vazut o priveliste deloc frumoasa. Banda celor care urcau era ocupata de masini parcate prost. Prost in sensul ca erau plasate cam trei sferturi pe asfalt. Puse cap la cap, formau un lant care bloca traficul inspre varf. Imaginati-va cum e sa fiti soferi si sa trebuiasca sa opriti la fiecare trei metri, urcand. Soferii rezistau ei dar masinile nu o duceau prea bine, inclusiv cutiile de viteze. Daca o sa trec vre-odata Transfagarasanul din nou cu masina proprie, probabil o sa iau si un cui la mine, pentru a face cateva stricaciuni minore masinilor parcat in halu' ala. Doar pentru satisfactia mea personala.

Eventual am ajuns si la baza, si ne-am continuat drumul spre Brasov si apoi spre casa. A fost o excursie de neuitat, iar pentru o data viitoare, o sa incerc sa-l fac cu o masina cu cel putin 120 de cai. Sa mearga fara probleme. Sau cu o motocicleta. Cine stie...

Gata concediu'

Probabil ati observat ca in ultimele doua saptamani nu prea s-a auzit nimic de mine. Well, am fost plecat prin tara, o saptamana pe la Baile Felix, dupa aia inca o saptamana cu cortu' prin diferite locatii. Tin sa va spun ca aveam nevoie de bucata asta de vacanta, sa ma mai racoresc oleaca, sa mai schimb aerul de oras micut pe care l-am tot respirat atata timp. Si chiar mi-a priit. Au fost cele mai frumoase doua saptamani din acest an. Si fiindca eram prin munti am decis ca era imperios necesar sa trecem si Transfagarasan-ul. A fost o experienta de neuitat, experienta pe care o voi povesti mai pe larg ceva mai tarziu, deoarece sunt multe de zis. Pe langa asta, am mai trecut si prin Defileul Jiului. Ne dam noi mari cu Cheile Bicazului, dar in comparatie, traseele noastre din judetul Neamt si zonele de langa sunt minciuni pe langa cel pe care l-am parcurs in excursia asta. Am intalnit oameni de exceptie pe oriunde am fost, inclusiv la o mica pensiune dintr-un sat nemarcat pe harta, numit Oiesti. Pensiunea se numeste " Nicky " si daca treceti vreodata dinspre Curtea de Arges spre Transfagarasan si aveti nevoie de un loc unde sa dormiti, nu trebuie sa cautati foarte mult. Proprietarii sunt foarte ospitalieri, iar paturile sunt de exceptie, mai ales dupa ce petreci 3 zile intr-un cort. Destul cu asta. Ideea e ca de povestit sunt multe, doar ca nu pe blog, ci undeva intr-un Pub, la o cafea. Cat despre Transfagarasan, veti afla mai mult ceva mai tarziu, probabil maine. Acum am nevoie de un dus rece si un pat confortabil.

P.S.: Mai sunt cateva zile in care puteti vota soarta noii mele povesti. Sondaju e mai sus. Enjoy.

Da, e ziua mea

Azi cica e 9 august, a.k.a. ziua mea de nastere. La momentu' asta sunt probabil undeva pe langa Oradea, intr-o excursie ce cuprinde Baile Felix si alte zone ale tarii pe unde o sa stau ceva timp cu cortu' impreuna cu familia. Dupa cum probabil v-ati dat seama asta este un post automat. Asa ca, un info, vreau sa va anunt ca pregatesc o noua poveste pe blog, poveste care va fi oarecum interactiva, cititorii putand sa intre in pielea personajului, mai mult sau mai putin, cu ajutorul unui program creat de mine. Inca mai am de lucru la poveste dar as vrea sa stiu parerea voastra, deci aruncati-va parerile in sondajul de pe pagina principala. Acestea fiind spuse, la multi ani mie, si alte alea.

Capitolul 13 - Ne intalnim din nou...

 Plănuisem o operaţiune de filaj de vre-o săptămână. Ideea era să încercăm să-i depistăm pe curieri, şi probabil să şi prindem unul, dacă aveam noroc. Era într-un fel o vânătoare mai modernă, cu echipamente de ultimă generaţie şi vre-o 5-6 echipaje, formate din oamenii de încredere ai lui Chris. Avea destul de multe cunoştinţe omu' ăsta, pe lângă faptu' că provenea dintr-o familie mare. Mare în toate sensurile, având rude mai înalte ca el, fapt destul de ciudat având în vedere că nici el nu mai avea mult până la doi metri. Nopţi întregi am stat şi am urmărit toate miscările din oraş, am monitorizat frecvenţele poliţiei pentru chestii suspecte, ba chiar am şi întrebat pe la uşi, poate poate aflăm ceva. Nici o şansă. Parcă de fiecare data când găseam o pistă, curierii ne scăpau printre degete. Făceau bine ceea ce făceau, asta era sigur. După ce operaţiunea noastră de spionaj s-a extins de la o săptămână la trei, am decis că nu mai avea rost să încercăm să îi găsim. Ne trebuia o altă pistă. Ceva solid, nu informaţii de la alt pilot de curse, sau furnizor de piese. Ne trebuiau informaţii de la cineva influent. Şi ştiam exact persoana.

 Cu puţin timp după accidentul meu, m-am întâlnit cu un detectiv pe nume John Rider. Îl văzusem că mă tot urmărea aşa că am decis să îl sperii puţintel. Chestii din filme, sac pe cap, întâlnire într-un depozit. Pe scurt l-am speriat binişor, destul de bine cât să nu mă mai urmărească aşa îndeaproape. Dar, acum aveam nevoie de ajutorul lui, indiferent dacă voia sau nu să mi-l ofere. Aşa că am aranjat încă o întâlnire, de data asta doar noi doi, pe podul de la intrarea în oraş. Ideea era să venim singuri dar atât el, cât şi eu, ne-am adus oamenii de bază, ca asigurare. Eu i-am ascuns ceva mai bine pe ai mei. Se pare că poliţia din RockPort mai avea câte una alta de exersat.

 - Bună John.
 - Bună Nox. Nu ne-am mai întâlnit de ceva vreme. Mă rog, de ce ne-am întâlnit de data asta ?
 - Scopul ţi-l spun imediat, acum analizez situaţia. Lasă-mă să ghicesc. Fordul de la capătul podului e al tău nu ?
 - Da, cu el am venit.
 - Cealaltă maşină a cui e ?
 - Nu ştiu, n-am văzut nici o altă maşină.
 - Bine, înseamnă că colegii tăi nu erau defapt colegii tăi. Nu-ţi fă griji, nu au păţit nimic. Se vor trezi cu o durere de cap peste vre-o juma' de oră. Cât despre tipul de pe bloc, am avut grijă şi de el. Parcă ideea era sa venim singuri...
 - Nici eu n-am respectat înţelegerea dar nici tu nu ai făcut-o, după cum observ.

 Mi-am dat seama că a fost destul de uimit de faptul că i-am găsit băieţii. Dar, trebuia să fim singuri, fără să ne asculte nimeni, din cauza "cârtiţelor" din poliţie. Salariul nu e foarte mare, aşa că fiecare ofiţer încearcă să mai câştige ceva pe lângă, lege, să zicem aşa.

 - Se pare că da. Dar, acum putem fi siguri că ce discutăm aici, aici rămâne. Cel puţin aşa sper.
 - Bine, deci, de ce m-ai chemat ?
 - După cum probabil ştii, încerc să dau de Takeshi Kato. Am urmarti multe piste până acum, dar nici măcar una nu m-a adus aproape de el. Aici intri tu în acţiune. Am nevoie de relaţiile tale. Sigur ai informatori băgaţi în cele mai adânci cotloane ale Mafiei. Poate poţi să mă ajuţi şi pe mine.
 - Ai dreptate cu informatorii dar sub nici o formă nu pot să risc să distrug acoperirea băieţilor mei, doar pentru că un fost pilot de curse a pornit o vendetă împotriva unuia dintre cei mai influenţi oameni ai Mafiei Japoneze. Nu merge aşa, să ştii.
 - Speram să mă poţi ajuta cumva. Mă gândeam că prinderea lui Takeshi ar putea ajuta mai multe lume. Se pare că toti cred că îl vreau mort. Nu e aşa. Vreau să plătească pentru ce a făcut. Doar atât.
 - O să mă mai gândesc la propunerea ta. Până atunci, o să stau cu ochii pe tine. Apropo, îl poţi găsi pe Theo, la unul dintre localurile lui preferate.

 John mi-a oferit o listă cu câteva pub-uri din oraş, locuri în care aş putea să îl găsesc pe Theo. Se pare că voia să mă ajute într-un fel sau altul. Înseamnă că eu cu echipa mea nu eram singuri în toată treaba asta.
 
 - Mersi. Rămân dator.
 - Dacă mai dai peste câte un pilot care are de săvârşit ceva timp, nu m-aş supăra dacă l-ai aduce la mine.
 - Îmi pare rău, dar nu pot face asta. Nu cu unul dintre noi. Dar, dacă nu are legătură cu cursele, sigur, pot să fac şi asta.
 - E bine. Mai vorbim. Cât ziceai că o să doarmă băieţii ?
 - Încă vre-un sfert de oră.
 - E bine.
 - La revedere John.
 
 Faptul că i-am urat la revedere a fost un gest de politeţe dar şi un semnal pentru Chris să vină să mă ia de acolo. Imediat ce m-a auzit prin staţie, a apărut de după curbă, şi am plecat de acolo imediat, pentru a nu risca să fim descoperiţi de cineva. A fost o întâlnire destul de productivă din punctul meu de vedere. Urma să trecem pe la localurile de pe lista. Era un punct de plecare, chiar dacă nu eram foarte sigur de calitatea informaţiilor primite de John.

Capitolul 12 - Un plan, doua, trei

Dormisem bine în noaptea aceea. Ştiam sigur că mă pot baza pe Rachel în momente de genu' ăsta, şi aşa a şi fost.
 
 - Neaţa. Cum a fost canapeaua ?
 - N-a fost rea.
 - E bine de ştiut. Eu n-am dormit pe ea niciodată.
 - Bine pentru tine. Ce miroase aşa în bucătărie ?
 - Oh, am făcut nişte cafea, şi micu dejun dacă ai chef de haleală.
 - Nu trebuia să te chinui atât.
 - Lasă că n-a murit nimeni de la un mic dejun, si nici tu n-o să ai probleme. În plus, mai avem de discutat câte una două lucruri.
 - Ok.

 Rachel avea o bucătărie destul de impresionantă. Şi în plus, gătea minunat, lucru la care nu m-aş fi aşteptat de la ea. Se pare că e o fată plină de suprize.
 
 - Deci, ce ai de gând să faci de-acum încolo ?
 - Păi am aflat de nişte curieri de-ai lui Takeshi, care livrează "pachete" peste tot prin oraş. Cam toţi sunt foşti traceuri. Unul dintre ei e un biker foarte bun. Lumea îi zice Theo. Planul meu e să dau de ei, deşi o să fie cam greu, judecând după faptul că fac livrări doar noaptea.
 - Să zicem că îi prinzi. După, ce vrei să faci?
 - Dacă îi prind, poate îi fac să-mi zică unde fac livrările, sau de unde iau pacheţele. Orice informaţie care mă poate aduce mai aproape de Takeshi e bună.
 - Păi, ce să mai, succes cu planul tău. Oricum, înainte de asta o să trebuiască să îi duci maşina lui Chris.
 - M-am ocupat deja de asta. E în garajul lui. Acum o să mă duc la el şi o să incercam sa facem un plan, poate o să îi pot prinde pe curierii aia cât mai rapid.
 - Ok. Mă bucur că ai trecut şi pe la mine, deşi cam târziu. Dacă mai ai nevoie de ceva, să-mi spui. Te ajut şi eu cum pot.
 - O să ţin minte asta. Mersi pentru cafea şi pentru micul dejun. Te pricepi...
 - Mersi. Pa.
 - Pa.

 Am plecat de la Rachel destul de devreme. Aveam ceva drumuri de făcut în ziua aia. Primul dintre ele, clar, era la Chris. Trebuia să îi dezvălui vestea, şi să plănuim acţiunile viitoare. Am luat un taxi până la el acasă. Cred că puteam să iau un taxi şi aseară. Da' totuşi, parcă mai bine a fost la Rachel. Oricum, am ajuns la el acasă, şi am bătut la uşă.
 
 - Alo... Cineva acasă ?
 - Imediat.
 ...
 - Salut Chris, te-am trezit ?
 - Nu, eram treaz de ceva timp. Ce mai faci ? Cum a mers întâlnirea cu Buck.
 - Păi, în legătură cu asta, vezi tu...
 - În afară faptului că mi-ai ars turbina, sistemul de management al aprinderii, şi majoritatea design-ului de pe capotă.
 - Oh, ai aflat ?
 - Cum să nu aflu. Vorbim aici de maşinile mele cele mai de preţ. Oricum, nu-i cine ştie ce pagubă. Mai am piese de schimb în garaj. Intră...
 - Deci, m-am întâlnit cu Buck, l-am bătut, şi, mi-a povestit de nite curieri de-ai Mafiei, care livrează chestii şi pentru Takeshi din când în când. Mă gândeam că am putea să îi găsim şi poate să extragem câteva informaţii de la ei.
 - O să avem nevoie de nişte ajutoare pentru chestia asta. Am auzit şi eu de curierii de care-mi zici, doar că nu ştiam că lucrează pentru Yakuza. Mă gândeam că sunt liber-profesionişti. Cum spuneam, ca să îi prindem, o să avem nevoie de ajutoare. Şi nu numai de asta, o să avem de nevoie şi de echipament. Staţii de emisie recepţie, câteva maşini rapide ....

 Aici a început totul. 4 ore întregi de făcut planuri. Şi n-a fost doar unul. Împreună am început să depistăm probleme cu fiecare plan. am trecut de la A, la B, la F, şi tot aşa. Am pierdut destul de repede numărul. Ideea e că nu aveam nimic prestabilit deşi am încercat. Chestia cu plănuitul din avans e destul de grea. În final am ajuns la o soluţie de compromis. Pentru început trebuia să facem cam o săptămână de filaj, în mai multe zone ale RockPort-ului odată, de aici şi nevoia de mai multe echipaje. Poate aveam noroc şi descopeream destinaţiile livrărilor. După asta, trebuia să prindem măcar unul din curieri. Eu voiam să-l prind pe Theo. În sfârşit, era timpul să facem ceva care nu era chiar punctul nostru forte. Noi speram că va merge bine. 

ID Fest - Lista premiilor

Nu cred ca este o lista completa dar este tot ce am putut gasi.
  • best music: Brainstorming
  • best costumes: Heavenly Hell
  • best stage design: Atelierul de Teatru
  • best directing: Atelierul de Teatru
  • best english performance: Brainstorming
  • best touch of humour: Morphia
  • best performance: Brainstorming
  • best original script: Atelierul de Teatru
  • best actress: Silvana Mihai (Atelierul de Teatru)
  • best supporting actress: Simina Cioroianu (Morphia)
  • best supporting actor: Tudor Pop (Heavenly Hell)
  • best english speaker: Raphaela Lei (Brainstorming)
Se pare ca cei de la Brainstorming si cei de la Atelierul de Teatru au primit cel mai mare numar de premii, cel putin din perspectiva acestei liste. O sa incerc sa trag de cateva ate sa vad poate gasesc si o lista cu nominalizarile. Din punctul meu de vedere premiile au fost date destul de ok, desi eu as fi ales alte rtupe la cateva din categorii. Si, as fi pus sectiunea pentru cel mai bun actor. Zau, asta-i discriminare, sau ceva de genu...

ID Fest - Day Seven, The end

ID Fest, ID Fest, ID Fest!...

Si astazi s-a terminat a unsprezecea editie a festivalului de teatru bacauan, Ingenious Drama Festival, a.k.a. ID Fest. A fost o saptamana foarte frumoasa, din toate punctele de vedere, o saptamana plina de evenimente si de piese de teatru suprinzatoare. Sa recapitulam putintel...

*Ziua Intai - A inceput ID Festul. Au fost prezentate echipele, so on and so forth. Nu s-au intamplat prea multe lucruri, in afara de ceremonia de deschidere organizata de cei din Bacau, ceremonie in care a avut loc un mic spectacol de dans (drum and bass) si de lumini (a.k.a. lanterne).
*Day Two - Primele echipe, In the spot, Brainstorming si A.C.T. au incantat publicul cu piesele lor minunate. Odata cu piesle au inceput si feedback-urile de dupa, care fiecare aveau efectul lor asupra trupelor. Mai o critica, mai o lauda, all in all, o zi buna.
*La Troisième Jour - Inca trei echipe au urcat pe scena, Nobody's Group, Atelierul de teatru respectiv Morphia. In acea zi am apucat sa ii cunosc pe majoritatea membrilor de la Heavenly Hell, un grup extraordinar de actori, si mai mult decat atat, un grup de adolescenti, mai mult sau mai putin normali. Tot atunci, am asistat la o piesa de teatru a unor absolventi U.N.A.T.C. (Johnstone Babies) cu denumirea de "Teatru Sport". A fost o piesa incantatoare din toate punctele de vedere.
*Vierter Tag & Fünfter Tag - Aceste doua zile au fost zile de relaxare pentru trupe. Au avut loc vre-o doau petreceri, dar n-a fost nimic iesit din comun. In mare, zilele au fost dedicate atelierelor de teatru...
*Шест дана - Ziua sase a fost putintel dezamagitoare, deoarece am pierdut piesa celor de la The Knockers. N-a fost totul pierdut though, fiindca am reusit sa ajung la Heavenly Hell si n-a fost rau chiar deloc. Din punctul meu de vedere a rivalizat mult cu piesa celor de la Atelierul de teatru.

Si a venit a saptea zi de ID fest, de asemenea si ultimaa acestie editii. Am inceput cu piesa celor de la U.N.A.T.C. numita Omul Perna. O piesa incredibila, de 90 de minute, in care am fost nevoiti sa stam din nou, pe scena (similar cazurilor The Knockers si A.C.T. 2009). O ora mai tarziu a urmat festivitatea de inchiere si al sfarsit, premierea celor care au iesit cumva in evidenta la acest festival. Din cate am observat, si sper sa nu ma insel, cele mai multe premii au fost luate de cei de la Atelierul de teatru, cu cei de la HH fiind pe locul doi. Nu sunt 100% sigur de asta asa ca voi astepta sa apara vre-o lista cat de cat oficiala cu premiantii si nominalizarile.Toate ca toate, a fost un festival extrem de reusit, cu echipe minunate si piese care au avut ceva de spus, fie ca a fost ceva amuzant, sau ceva realist. Cu ocazia asta ii multumesc si lui Kristofer93 pentru ca m-a  lasat sa folosesc cateva din pozele lui. Acestea fiind spuse, va urez o zi buna, si ne vedem la editia 12 la anu'. Pana atunci va las cu theme-song-ul ID Festului de anul acesta. Enjoy.

ID Fest - Day six

 Here's a small fact: You are all going to die...

Ziua a sasea a ID Fest-ului n-a inceput foarte bine pentru mine, din cauza faptului ca am ratat una din piesele de teatru. Programul pe care il cunosteam plasa piesa celor de la The Knockers la ora 16:00, cu cei de la HH urmand la ora 17:00. N-a fost cazul, piesa celor de la The Knockers avand loc la ora 15:00. S-a mentionat ceva pe twitter, dar nu am vazut la timp, asa ca am ajuns la sfarsitul sesiunii de feed-back. Din ce am auzit piesa s-a jucat cu publicul pe scena, un caz asemanator piesei celor de la A.C.T. de anul trecut, "Tom si Jerry" (in afara de nume, titlul n-are absolut nici o legatura cu personajele de desene animate pe care le stim si le iubim). Cum prind mai multe detalii, va informez si pe voi.

Dupa aceasta bucatica dezamagitoare de zi, am mers prin Parcul Cancicov, am tras cateva cadre, asa de plictiseala, si m-am indreptat inapoi spre teatrul George Bacovia. Cei de la Heavenly Hell au urmat cu piesa lor numita "Whose will is it anyway?". Piesa a inceput destul de bine, cu un monolog al unuia din actori. Acesta reprezenta "moartea". In mare piesa se invartea in jurul unei situatii care se intampla de obicei dupa o inmormantare si ahnume citirea testamentului. La aceasta citire au asistat niste persoane, dar si niste stari emotionale, gen Iubirea. A fost o piesa foarte frumoasa, desi au avut cateva probleme tehnice cu luminile evidentiate la sesiunea de feedback de dupa piesa. Pe langa asta, actrita care avea rolul amantei decedatului nu s-a facut inteleasa destul de bine, desi nu a fost o problema incredibil de mare. Chiar si-asa, a fost o problema care ar trebui rezolvata pe viitor.

Acestea fiind spuse, tin sa va informez ca astazi s-au terminat piesele de teatru ale echipelor participante la festival. Maine va avea loc festivitatea de inchidere, dupa o piesa de teatru numita "The pillow man". PAna tunci, aruncati un ochi peste niste poze de la cele doua spectacole.

ID Fest - Days four & five

Zilele patru si cinci ale ID Fest-ului au fost in mare parte dedicate atelierelor pentru cei din trupe, si unor petreceri, asa cu ocazia festivalului. Am avut sansa sa particip si eu la petreceri, dar nu al workshop-uri. It's ok though, fiindca de maine incep urmatoarele piese, cu cei de la The Knockers si Heavenly Hell a.k.a. HH ocupand scena mai spre dupa-amiaza. Maine e penultima zi a ID Festului, Poimaine avand loc ceremonia de inchidere, dupa un spectacol al celor de la U.N.A.T.C. daca nu ma insel, cu numele "The pillow man". Two more days. Pana atunci, o noapte buna.

ID fest - Day three

Woo hooo, ziua a treia de ID Fest tocmai s-a terminat. Cei de la Nobody's Group au inceput ziua cu piesa lui Eugene Ionesco "The chairs". O piesa destul de buna, desi, cum s-a mentionat la feedback, destul de plictisitoare. Feedback-ul de dupa piesa a fost ceva mai special decat restul, dat fiind faptul ca a avut loc o discutie intre adulti, mai exact un regizor si o membra a juriului daca nu ma insel, care s-au contrazis putin pe diferite teme. Am un respect deosebit pentru doamna din juriu, deoarece i-a aparat pe tinerii care au participat, participa sau vor participa la ID Fest, regizorul din loja aflandu-se in minoritate printre participantii la piesa. Chiar si-asa nu a fost privit ca un inamic public, acesta apreciind faptul ca sala e de obicei arhiplina la aceste spectacole.Mi-a placut piesa pentru idee, si pentru curajul pe care l-au avut cei de la nobody's Group pentru a folosi un text destul de greu pentru niste amatori, cum sunt cam toti actorii de la ID Fest. O singura intrebare am. In spatele scenei exista o tabla, pe care au fost scrise niste cuvinte. Ce cuvinte erau ? Moving on...


Dupa o mica pauza de tigara a urmat piesa celor de la Atelierul de teatru, "The Box". Aceasta a fost o piesa deosebita, fiind o piesa scrisa de o fata de clasa a 11a, tradusa mai apoi in engleza, tot de ea. Traducerea totusi a avut cateva "gauri", fapt care s-a reflectat putintel in dialogul personajelor. Even so, fin'ca engleza e a doua mea limba de foarte mult timp, n-am avut mari probleme in a intelege dialogul. Unii au dat peste aceste probleme desi nu foarte grave, deci totu' a fost bun.

Dupa pranz au urmat cei de la Morphia, cu o improvizatie bazata pe piesa lui Moliere, Don Juan. A fost fara indoiala cea mai plina de energie piesa din festival. Sunt foarte sigur ca aceasta piesa va avea un loc pe podium, la finalul festivalului. A fost o improvizatie a piesei "Don Juan", a lui Moliere. Impropriu spus improvizatie, dat fiind faptul ca nu s-a improvizat foarte mult, asa cum au spus si cei din trupa. Mai mult au trebuit sa se adapteze la scena. Even so, a fost o piesa formidabila. Bravo lor.

Dupa piesa celor de la Morphia am iesit putintel in oras cu membri ai unor trupe din ID Fest, am apucat sa ii cunosc putin, lucru deloc rau, actorii fiind niste oameni de varsta mea, niste persoane pline de viata si probabil cel mai important, niste persoane care fac o schimbare. Fac ceva diferit fata de alti adolescenti. Anyways, dupa o Cola, un Dr Pepper, or whatever else s-a mai servit, am mers si noi la Teatru Sport. Fara indoiala a fost cea mai frumoasa parte a zilei de astazi. Cei de la Johnstone Babies, fosti studenti UNATC s-au impartit in doua echipe, si au improvizat pe teme alese de noi, in cadrul unui mic concurs. Concursul a fost filmat din diferite unghiuri, si cum aflu unde a fost ridicat pe net, va dau de stire.

Astazi a fost o zi foarte buna, si dupa cum se prevad lucrurile si restul festivalului va fi la fel.

Poze de la fest, courtesy of Kristofer93:

ID Fest - Day two

 A doua zi a ID Festului a inceput destul de bine, cu In the spot breaking the gheata, cu piesa lor numita "The spotted man". In aceasta piesa a fost vorba despre un baiat care credea ca este grav bolnav, vazand pete, peste tot pe corpul lui. Acestea erau desigur in mintea lui. Moving along...

 Au urmat cei de la Brainstorming, cu piesa "The crate", piesa in care era vorba de o cutie (evident) lasata de izbeliste in mijlocul unei sali de teatru. Cam toata piesa s-a invartit in jurul faptului ca nimeni nu stia 100% exact ce e in cutie asa ca toata lumea dadea cu presupusul, pana spre final cand continutul a fost descoperit, s-au mai precis, si-a facut cunoscuta prezenta, sa zicem asa.

  Cateva ore mai tarziu cei de la A.C.T. au urcat pe scena cu piesa "The ladder". Din punctul meu de vedere a fost piesa cu cel mai intens mesaj dintre cele de astazi. A fost vorba despre un copil care s-a "imprietenit" cu niste prieteni dubiosi, gen Mary Oana sau Al Cohol (if you see where i'm going). Basically a avut un mesaj destul de direct si s-a adresat in mare tinerilor din lumea intreaga desi nu toti i-au vazut. Singurul lucru pe care am sa il reprosez, lucru mentionat si la feedback, este ca partea de inceput a fost cam lunga si redundanta. Even so, mie personal mi-a placut. Felicitari.

  Cei de la In the spot au avut si ei o piesa de calitate desi (cum s-a mentionat si la feedback-ul de dupa piesa) in unele cazuri au vorbit prea repede si nu s-au inteles chiar foarte bine replicile.Tin sa mentionez ca ID Fest este un festival de teatru in engleza.

  Cei de la Brainstorming au avut o piesa exceptionala, cu multe scene amuzante, apreciate foarte mult de publicul din sala. Mi-a placut ideea din spatele piesei, si mai ales faptul ca nu au folosit doar scena pentru a se desfasura, cativa din actori fiind plasati in holul cladirii Teatrului Bacovia la inceputul piesei.

Cam asta ar fi rezumatul a celei de-a doua zi a ID Fest. Pana una alta va puteti delecta cu niste galerii de poze de poze preluate de la Kristofer93 caruia ii multumesc pentru colaborare. Enjoy...


ID Fest - Day one

Transform and perform

A inceput editia cu numarul 11 a Ingenious Drama Festival. Astazi au fost prezentate trupele participante la festival, trainerii, juriul si sponsorii. Am apucat sa fac una doua poze cu camera mea cu focus fix care suprinzator, nu e asa de rea. Mai jos voi prezenta programul ID Fest-ului.

Luni 12 Iulie
11:00 - In the spot (Bacau) - The spotted man, de Walter Wykes
12:00 - Brainstorming (Bucuresti) - The crate, de Ion Sava
16:30 - ACT (Bacau) - The ladder, de Chakula Cha Jua

Marti 13 Iulie
11:00 - Nobody's Group (Bacau) - The chairs, de Eugene Ionesco
12:00 - Atelierul de teatru (Botosani) - Inside a box, de Sabina Balan
15:00 - Morphia (Craiova) - improvizatie Don Juan, de Moliere
17:00 - Teatru Sport, improvizatie - spectacol invitat

Vineri 16 iulie
16:00 - The Knockers (Suceava) - What the hell is wrong with this train?, de Radu Tuculescu
17:00 - Heavenly Hell (Timisoara) - Whose will is it anyway? (text original: The book thief, de Marcus Zusak)

Sambata 17 iulie
14:00 - Pillow Man, dupa Martin McDonagh - spectacol invitat
17:00 - Searching for IDentity
18:30 - Festivitatea de inchidere

Deci cam asta ar fi programul festivalului de teatru. Saptamana asta am ce face, se pare. Voi reveni cu update-uri maine. Pana atunci, "Mancati ca sa traiti, sau traiti ca sa mancati ?"

The new stuff

Cum am mers azi cu bikeu' prin oras am mai observat si una doua chestii pe care probabil si voi le-ati observat prin oraselul nostru micut. Asa ca am deci sa scriu putintel despre schimbarile care au avut loc sau vor avea loc in Roman.

In primul rand, probabil stiti de lacul de agrement din parcul municipal. Pai, acum ceva timp a fost inceputa reconditionarea completa a lacului, inclusiv a ultimei insule in care am observat ca se va face cevaa, gen, o camera ?! Pe moment, nu stiu dar o sa va tin la curent.

A doua constructie demarata in parcul municipal este muzeul de stiinte ale naturii. O sa fie amplasat in locul vechiului teatru de care toata lumea se ferea, ca era cam dubios. Teatrul a plecat, s-a amenajat un mic locsor cu ponei, poneii au fost vanduti, si-a ramas spatiu gol. Not anymore.

Pe langa cele doua de mai sus am observat ca s-a inceput reconditionarea spatiilor verzi din centrul orasului. Acum in ce consta reconditionarea inca nu stiu. Ce stiu este ca iarba/gardurile verzi/trotuarele/bancile au fost eliminate, ramanand doar pamant. Sper sa iasa ceva frumos.

Cam asta ar fi cate una alta din lucrurile pe care le-am observat.

P.S.: Muzeul de stiinte ale naturii ar trebui sa fie terminat in decembrie anul curent. Oare ?

Home sweet home

Salutari la toate lumile. Probabil multi ati observat ca n-am mai scris nimic de... ceva timp. Basically am dat in "writers block". Pe langa asta am fost si plecat din oras, pe baza conceptiei "Ba' daca tot mergeti incolo, nu ma luati si pe mine ?". Cu ocazia asta am fost la Timisoara, asa, sa mai schimb oleaca aeru' de Moldova, care si-asa era suprasaturat de apa. Printre altele am cunoscut oameni super, cu povesti cat pentru o suta de ani de rasete cu lacrimi. Cat am stat pe-acolo am apucat si sa lucrez putintel la noul Dedeman din Timisoara. Inca e in construcite, si am apucat sa fac cateva poze cu camera mea cu focus fix (hence partile blurate din departare...). Asta e, macar am facut poze in exclusivitate. Mai jos sunt cateva.





 Cum am fost plecat o saptamana si-oleaca la Timis, ati crede ca mi s-a ofilit chefu' de calatorii. Well, nu prea, fin'ca mai am de ajuns la Bacau, cu ocazia ID Fest-ului. Planuiesc sa fac update-uri atat pe Twitter cat si pe Blog, oarecum Live de la fata locului. Desigur, astea depind de ce obiect de scris gasesc eu prin preajma, desi cred ca o sa scriu odata pe zi, seara. Si daca tot am ajuns la subiectu asta de discutie, va invit pe toti cei care aveti chef de plimbareala la Bacau, oricand pe perioada 11-17 Iulie, sa participati si voi la ID Fest. Cu cat mai multi cu-atat mai bine.

Si ca alt update, se planuieste un alt Blog/Tweetmeet pe data de 10 iulie 2010. Deci care vreti sa stati la o bauta cu Bloggerii si Tweeterii trecuti, actuali sau viitori din Roman, treceti pe la 20:00 prin pub-ul Terra-peutique. E probabil sigur n-o sa fiu. Da' doar n-o fi ultimu meet.

P.S.: Dedemanu' din Timisoara e oficial al doilea cel mai mare din Romania, pe locul intai fiind clasat cel din Brasov. Iar eu am lucrat la el impreuna cu un unchi, deci cand intrati in el admirati si voi usile alea automate, ca e puse de noi.

Capitolul 11 - O prietena buna partea I

 Am ajuns într-un final şi acasă la Chris, cu ajutorul unei companii de tractare. Băieţii au fost destul de uimiti când au văzut în ce stare era maşina. Cum nu au pus întrebări, n-a trebuit să le explic nimic. Doar au ridicat maşina, şi m-au dus la destinaţie destul de ieftin. Chris nu era acasă aşa că am lăsat maşina în garajul lui. Cum apartamentul meu era în celălalt capăt al oraşului am decis să petrec noaptea la o prietenă apropiată de-a mea. Ne cunoşteam de ani buni. Fusesem la şcoală împreună, pentru ca după asta, s-o luăm fiecare pe drumul lui. Desigur că am păstrat legătura. Acum, Rachel, avea propria companie de tuning. Apelam destul de des la ea înainte de accident, când aveam nevoie de piese sau în general de ceva pentru maşină. Deşi nu pare, fata asta este şi un pilot excelent. Chiar şi-aşa, rar se întâmplă să o vezi pe străzi, în primul rând din cauză că încearcă să îşi menţină statusul de director respectabil. Pe lângă asta, conduce şi o maşină modificată în aşa fel încât să nu atragă prea mult atenţia. Racerii numesc tipul ăsta de maşini "sleepers", în mare fiindcă pur şi simplu par adormite. E imposibil să-ţi dai seama că o maşină ca a lui Rachel este capabilă de lucruri măreţe decât atunci când o porneşte. Când am avut accidentul conducea un Nissan Sentra SE-R care la exterior părea maşina originală din 2002. Desigur, sub capotă totul se schimba, având un motor V6 scos de pe un Fairlady Z. Puteai să recunoşti că era maşina lui Rachel deoarece sub logo-ul SE-R din lateral era amplasat un logo mai micuţ pe care scria "Chazz".

Cu ce echipa tin la mondiale ?

Am primit si eu o leapsa de la OZN. Cica tre' sa raspund la intrebarea : "Cu ce echipa tii la mondiale ?" Well eu nu mi-s microbist. Nici nu urmaresc mondialele, ca, nu ma pasioneaza. Io's cu baschetu. Dar, din ce am auzit si alte alea, cica Anglia ar avea sanse bune. Deci, tin cu Anglia. Sa zicem...

Si daca tot aici e vorba de sportu; asta, transimt leapsa lu' Caleb, ca se pricepe mai bine ca mine la chestii d-astea.

Recrutam oameni !

Da, suna cam militaresc, stiu. Nu conteaza asta. Am fost abordat acum putin timp de un prieten cu legatura la o posibila colaborare pentru un proiect personal de-al lui. Am fost interesat de idee asa ca am decis sa iau parte, si sa-mi folosesc blogul ca metoda de promovare pentru acest proiect. Faza unu consta in recrutarea unor persoane care sa participe. Claudiu mi-a dat un text pe care il voi transmite voua, sperand ca veti fi interesati de idee, cum am fost si eu.

Gata scoala

  Iote că e şi joi. Alte zile de joi n-ar fi interesante, însă asta e mai specială fiindcă am apucat să ies cu colegii (aproape toţi) la o iarbă verde. Cum ieşirea anterioară n-a fost exact cum ne-am fi aşteptat, am decis să repetăm aventura, într-o locaţie nouă de data asta, deşi nu foarte depărtată de cea anterioară. Pe lângă locaţia schimbată am eliminat şi ideea unui grătar, în mare deoarece ar fi durat cam mult şi cum noi nu suntem cine ştie ce experţi culinari am decis să lăsăm mâncarea în treaba experţilor. N-a fost o idee rea, că n-am murit de foame azi. Băutură a fost, distracţie a fost, la anu' o să fie şi maşini, cu muzică neapărat. Că săracu PSP nu rezistă el prea mult, nici telefoanele colegilor.
  Pe lângă faptul că am ieşit azi, joia asta e mai specială şi fiindcă am cam terminat anu şcolar. Da, teoretic se termină pe 15, da' cine mai vine la şcoală săptămâna viitoare. Facem şi noi grevă, numa profii pot ?* Ideea e că am terminat cu succes anu şcolar, iar fosta clasă 10 B va deveni peste câteva zile 11B oficial.
  Iar peste doi ani o să avem şi noi cursu' festiv, şi-o să facem un filmuleţ cu toate aventurile noastre, de la bobocime la clasa a doispea, şi-o să facem crossfade între melodii, iar filmuletu' nostru o să le bată pe restu'. Şi ca să închei, vă prezint actualul cel mai bun filmuleţ de curs festiv. Cei de la 12A s-au lăudat cu ce urmează. 


 Peste doi ani venim şi noi cu ceva bun, lasă lasă.
 
 *Tehnic noi nu putem să facem grevă că n-avem sindicat. Asta e, trăim şi noi cum putem.

My desktop

Am tot vazut pe la cativa bloggeri o leapsa care in mare e despre desktop-uri. Faci un Screenshot, si-l pui pe blog, sa vada lumea cu ce wallpaper iti clatesti ochii, ce tema ai, si alte detalii micute. Deci, am decis sa ma laud si eu, in primul rand fiindca n-am mai scris nimic de ceva vreme, si in al doilea rand fiindca e interesant. Deci :


Voi cu ce va laudati? :D

1 Iunie - La multi ani

La multi ani mie. La multi ani tutoror copiilor din lumea-ntreaga. Nu conteaza ce varsta aveti, veti fi pentru totdeauna copii, undeva in adancul sufletului. Si pentru asta, va urez la multi ani. Si daca tot e ziua asta dedicata copiilor o sa va las sa ascultati un cantec clasic. Cantat de niste copii, intr-un fel :D

Istoria unui faliment

Dupa videoclip-ul "Impotriva sistemului defect !" OZN a decis sa mai elaboreze unul, de data asta reprezentand "Istoria unui faliment". Falimentul tarii noastre. Va invit sa-l vizionati si sa dati cu parerea...


Video de Mihai Enasel a.k.a. OZN @ http://evozne.blogspot.com

Ingenious Drama Festival - 2010

 Mă uitam şi eu prin nişte bloguri şi am dat peste un articol de la Inima Bacăului, în care anunţa festivalul de teatru "Ingenious Drama Festival" ediţia 2010. ID Fest este un festival de teatru în care trupe de tineri din toate colţurile ţării vin la Bacău şi îşi prezintă piesele în faţa unui public de toate vârstele. Festivalul va avea loc la teatrul Geogre Bacovia iar intrarea va fi gratuită. 
"Această ediţie va fi marcată de dinamism si curaj ce îl vor arăta prin toate elementele ce stau la baza conceptului, de la grafică la modul de susţinere a pieselor sau ale atelierelor de teatru." 
 Poate vă întrebaţi de ce fac eu puţină publicitate acestui festival. Am participat şi anul trecut şi am avut şi ocazia să ajut una din trupele de teatru, cu puţinele mele cunoştinţe tehnice. Pot să spun că piesele sunt diferite faţă de teatrul pe care-l ştiu majoritatea. Sunt moderne, foarte atractive, şi uneori chiar amuzante.
 
Nu rămâne decât să vă pregătiţi de un drum scurt până la Bacău pentru a asista la cea de a 11-a ediţie ID Fest.
 
De la : Inima Bacăului

Impotriva sistemului defect !

Un prieten de-al meu, blogger si el, a elaborat un filmulet care are legatura cu starea actuala a Romaniei. Va recomand sa aruncati o privire, si sa va dati cu parerea, care cum puteti.



Video de Mihai Enasel a.k.a. OZN @ http://evozne.blogspot.com

Ce se intampla ?!

Ieri am deschis un subiect de discutie impreuna cu cineva, in jurul unei intrebari simple. Daca vreau sa plec din tara cand o sa cresc. De aici am ajuns la multe concluzii, dar cea generala a fost ca, tara noastra e frumoasa, si destul de ok, doar ca e condusa de prosti. Dar asta stiati deja. Vedem la televizor cum se fac tot felul de greve si mitinguri si proteste si Dumnezeu stie ce alte actiuni menite sa atraga cumva atentia. Partea ironica e aceea ca majoritatea persoanelor carora nu le convine ceva si decid sa participe la o actiune de genu', au votat actuala conducere, conducerea impotriva careia protesteaza. Stau si ma gandesc, oare ce-a fost in capul lor cand au votat ? Oare chiar au gandit cand au ales cu cine vor sa ramana pentru urmatorii 5 ani ? Oare chiar le-a mers atat de bine in ultimii 5 ani ? Chiar au "trait bine" ? Desigur, au fost multe voturi furate iar "dragul nostru" Traienel a mai incalcat si constitutia de cateva ori, cu consecinte grave pentru noi si inexistente pentru el. Chiar si-asa trebuie sa ne gandim ca multi dintre cei care ar putea face ceva, n-o fac. Odata, demult, in istoria tarii, unii dintre cei ce puteau sa faca ceva, s-au ridicat, si si-au spus : "Ne-a ajuns. E timpul sa facem o schimbare." Pe-atunci era comunism. Poporul, aparent, nu avea putere de decizie, si totusi poporul a decis soarta romaniei pentru urmatorii cativa ani. Acum, cu democratia in floare, poporul, ironic, nu mai are deloc putere de decizie. Sigur, ni se da impresia ca avem putere de decizie asupra viitorului tarii. Dar asta nu e adevarat. Nu in totalitate. Drept urmare ar ramane destul de putine solutii. Una din ele ar fi foarte drastica, si anume, o revolutie asemanatoare celei din '89. O revolutie care macar sa dea impresia de schimbare. Sigur, nu toti vor vrea sa se alature unei astfel de cauze. Majoritatea s-au obsinuit cu actualul "regim" si isi spun ca, oricum mare lucru nu pot face, asa ca se lasa condusi. Totusi, exista intotdeauna cativa oameni carora nu le convine cum se dezvolta lucrurile, persoane care vor sa aiba ceva de spus in legatura cu tara asta. Iar asta nu poate duce la nimic bun pentru cei de la putere. Daca se trezeste o mana de oameni cu putin tupeu si doage lipsa sa isi faca cunoscuta prezenta, sunt sanse mari sa faca o schimbare. Nu neaparat drastica, dar poate deschid cativa ochi, iar apoi, ca niste piese de domino care se rastoarna una pe alta, din ce in ce mai multi oameni vor decide ca, e timpul sa dea jos puterea de acum. In esenta asta ar fi planul unei revolutii pentru tarisoara noastra condusa de idioti. Idioti cu putere, carora nimeni nu le face nimic pentru ca... Motivele pot varia...

Ideea e ca, pentru ca Romania sa devina o tara cat de cat normale, va fi nevoie de timp. Dar nu vorbim aici de un mandat de-a lui Marinaru'. Vorbim de generatii aici. Poate, peste vre-o 30 de ani, o sa ne intoarcem in cartile de istorie si-o sa ne amintim cat de jos eram. Si ca o ultima intrebare. Daca eu si OZN am decide sa incepem o revolutie, v-ati alatura, sau ati sta si-ati rade de noi, spunandu-va ca suntem niste nebuni?

Si ca un ultim paragraf, o sa-l citez pe unul din profesorii pe care nu-l plac deloc, dar care a trecut prin ambele regimuri, deci stie ce vorbeste.
"Sa nu uitati de vremurile astea. Nu s-a mai auzit niciodata de asa ceva in istoria Romaniei..."

P.S.: "Daca nu cerem nimic exact asta vom primi."