„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Cu litera mare, fara litera mare.

Bun, deci ca răspuns la un comentariu mai recent la unul din posturile mele, am zis că nu ar fi rău să fac un post nou, ca să mă lămuresc şi eu, şi să vă lămuriţi şi voi.

 Tema în chestiune...
 Numele oraşului în care stau, al ţării în care mă aflu şi cum le scriu mai exact.

 E o chestiune destul de veche cea pe care o discut acum. Cică dacă nu scrii numele oraşului, sau al ţării din care faci parte, nu eşti mândru de originile tale and so on. De când are o literă legătură cu chestia asta. Vreau să spun că, din câte ştiu eu, e doar o chestie de gramatică şi nu ţine deloc de mândrie sau de recunoaştere naţionalităţii sau mai ştiu eu ce. E doar o literă. Desigur, dacă aveţi argumente împotriva chestiei ăsteia, aş fi fericit să le aud, dar din câte mă priveşte, eu pot spune sincer că nu văd unde e problema.

2 comentarii:

  1. e o prostie, de aia am inceput si eu propozitiai cu litera mica :)). la scoala am invatat ca trebuie sa incepem fiecare propozitie cu litera mare. Nu cred ca ni s-a explicat atunci de ce, dar ideea e ca sa arate bine caietu/foaia/scrisoarea sau alt document. Se observa trecerea de la o propozitie la alta prin punct si prin aceea litera mare. Dar am deviat de la subiect, Romania sau Roman, le scrii cu litera mare pentru ca e vorba de tara/ oras, si ca-s substantive proprii, daca-mi aduc eu bine minte din scoala generala :)).

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, de chestia cu substantivele proprii stiam si eu. Da despre restul motivelor eu sincer cred ca-s de tot rasul.

    RăspundețiȘtergere