„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Revelion 2010 - Retrospectiva

Bun. Deci e cam ora 2 aproape şi woo-hoo suntem în 2010. Kinda cool dacă stau şi mă gândesc. Anyways, hai să încep o retrospectivă a revelionului meu în Roman. Păi să vedem. A început simplu. Am fost la doamna dirigintă şi-am urlat cât ne-au ţinut plămânii că vrem note mari şi să aibă ea sănătate că-i mai bună decât toate and so on. Desigur, am fost invitaţi înăuntru şi ce să vezi, ne-aştepta o sticlă cu vreo 7 păcate în ea. Bună chestie. După, am zis, well dacă tot suntem pe drumuri hai să mai trecem la profesori. Dar, spre uimirea noastră nu era nimeni acasă. Aşa că ce să mai facem ? Păi aveam 2 opţiuni. Ori mergeam cu câţiva din colegi la un alt coleg şi stăteam şi jucam jocuri video până la 12, după care ne mai jucam puţintel, ori mergeam puţintel prin oraş cu o colegă şi câţiva prieteni, mai la o bilă, ya'know, chestii de oraş. Am zis că, jocuri am şi-acasă deci era clar că măcar de revelion să nu stau în casă. Am ajuns şi ne-am întâlnit şi cu restu găştii, şi biliard am mai jucat da' puţintel. După, am fost primit acasă la unul dintre prieteni, unde am stat puţin, ne-am uitat la curse and so on (btw, bună friptură :D). Asta a durat undeva în jur de o oră juma, aproape 2 ore. După, hai la artificii. Despre artificii, ce mai, destul de frumoase. Chiar foarte bune, deşi lansate oarecum haotic. După artificii şi deci, în 2010 am scos paharele, am băut puţintel, am încins o horă şi după, am zis să las lumea să se distreze în continuare fără mine că şi-aşa drumul meu spre casă era oarecum cam lung. Aşa că am lăsat în urmă fumul artificiilor profesionale , al petardelor total neprofesionale şi muzica foarte răsuflata (jaga-jaga bă ? Hai zău. Odată, de două ori, da' nu de fiecare dată. Unde merg, jaga-jaga) şi să le înlocuiesc cu fumul artificiilor de casă, pe care fiecare bloc a decis să le lanseze, că de, odată pe an e revelionu' şi cu muzica mea din căşti. Pe drum am observat o chestie foarte frumoasă. Străzile erau goale. Dar goale în totalitate. Un câine, doi, trei (ăştia nu petrec de revelion?) îşi mai făceau cunoscută prezenţa, dar în rest, totul era pustiu. Aşa că mi-am pus căştile, am dat play şi am sperat ca planurile mele pe 2010 să se împlinească.

Hai la mulţi ani şi v-am lăsat.

3 comentarii: