„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Vacanta de iarna 2009-2010 - The short story

Mda. Deci gata şi vacanţa de iarnă. Urâtă chestiune. Adică, nu-i aşa de rău la liceu. E distractiv câteodată. Da' vacanţa de obicei rulează. Cum a fost asta? Păi a fost oarecum ok, cu excepţia faptului că a nins puţin. Ca şi cantitate a fost destul de ok, dar a nins maxim o săptămână. După, a început să plouă şi să se joace soarele cu temperaturile şi dusă a fost zăpada noastră. Acu' e o masă udă de apa îngheţată pe care nici bulgări nu poţi s-o faci (defapt poţi da rişti să spargi capete pe parcurs) şi care nici n-arată prea grozav. Şi în pus, în câteva zile, dacă nu se răceşte bine vremea, o să ne alegem cu un aspect general al oraşelor destul de urât, considerând vremea. Înainte, când eram eu mai mic, aveai din ce să faci şi cazemată din zăpadă, şi oameni de zăpada, şi mai rămâneai şi cu destul material cât să te lupţi pentru supremaţia de câteva minute (mai mult nu dura, că ne plictiseam) asupra unui mic teritoriu oarecum imaginar. Acum dacă apuci să faci un om eşti maestru la adunat zăpadă. Ce vremuri... Ce vremuri. Oricum, gata cu nostalgia. Asta e. Încălzirea globală îşi face de cap şi noi încercăm să ne descurcăm cum putem.

 Teoretic postul ăsta ar trebui să fie o retrospectivă a vacanţei. Sau na, cu ce am rămas din vacanţă. Şi probabil lucrul cel mai important cu care am rămas e că decada trecută a fost destul de ok.Evenimente frumoase, ani de şcoală trecuţi cu brio, per total, am mers bine :D.

În afară de asta am aflat mai multe lucruri până la momentul de faţă, pe care le voi pune într-o listă, oarecum.

 Zăpada care cade de la etaju' patru de pe acoperişul unei clădiri peste parbrizul maşinii familiei nu este o privelişte prea plăcută. Dar e o experienţă de neuitat (oarecum).

 Faptul că n-am colindat-o pe dirigintă nu înseamnă că am uitat-o. Înseamnă doar că nu am avut cantitatea recomandată de carne vie, care să fie suficientă în planul nostru malefic de a încerca să eliminăm sunete mai mult sau mai puţin ciudate pe cale orală, pentru a suprinde victima noastră în plin fapt, când execută cu mare grijă şi meticulozitate o bucată de prăjitură apetisantă. Yummy.

 Faptul că nu am uitat să o vizităm pe dirigintă pentru a pune în aplicare planul malefic de deasupra nu a fost o încercare zadarnică de a ne pregăti pentru victimele următoare. Încercarea zadarnică a fost să găsim următoarele victime, deşi ştiam că sunt şanse extrem de ridicate ca persoanele cu pricina să aibă o viaţă personală şi că probabil nu vor fi acasă, ca nişte victime cuminţi ca acelea din filme.

 Revelionul e total supra-evaluat. Cât despre planurile pe anul acesta. Astea merită, măcar să încerci să le duci la bun sfârşit.
 
 Un număr pus cu roşu pe o foaie de hârtie nu ar trebui să reprezinte nimic pentru nimeni. Şi totuşi, un şase acolo cică a omorât pe cineva odată, că taaare le e frică la oameni de el. Guys, hai zău aşa, s-a dus comunismu, trăim în epoca modernă and so on (sau cel puţin, majoritatea o facem).

 Şi cel mai important e că am început anul cu brio, fără evenimente proaste. Dacă săptămâna asta o ţine tot aşa, tai o chestie de pe planul meu pe 2010.

 Deci cam asta ar fi povestea vacanţei 2009 - 2010. Ne mai vedem pe seară cu un alt articol. Până atunci. Am volei.

Un comentariu:

  1. În tot ce ai zis tu aici reiese că nea priit vacanţa aceasta eu cam aşa am înţeles dar gata e timpul să ne punem iară cu burta pe carte, hmm.. sau poate să vă puneţi cu burta pe carte cei care sunteţi un pic aşa mai anormali faţă de mine deoarece la unii vă place ... acea clădire ciudată care se numeşte Şcoală... oricum un articol foarte bun! Mulţumim NoX!

    RăspundețiȘtergere