„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Retrospectiva Campionatului de Baschet

 "  Să vină cupa, să vină cupa ! Să vină cupa la Vasile Sav  "



 Am spus că vă povestesc cum a fost la campionatul pe oraş, şi mă ţin de cuvant. Mai sus am citat cuvintele auzite prin vestiar la sfârşitul meciurilor noastre împotriva celor de la Liceul 4 şi celor de la Colegiul Naţional Roman Vodă. Dar, totuşi, e mai bine dacă relatez puţintel momentele mai interesante din joc, ca să ştiţi şi voi cam cum a fost.

Echipa liceului nostru a fost formată din :

  • 33 - Miţu
  • 23 - Ion
  • 22 - Catalin a.k.a. Coţo
  • 27 - George ( ocupa si poziţia de căpitan )
  • 28 - Adi
  • 34 - Agache (Rezervă)
  • 29 - Samm (Rezervă)
  • 26 - Ionut a.k.a. Fishu (Rezervă)
  • 21 - Andrei (Rezervă)

 Atmosfera a fost ok am ajuns acolo la timp, şi undeva în jurul orei 9:00 AM a început primul meci.
 
 Liceul 4 - Grup Şcolar Vasile Sav
 
 În timpul meciului am observat ceva foarte interesant, şi relativ universal în lumea sportului românesc. Arbitrul era de partea celor de la Liceul Danubiana. Ulterior am aflat şi că acesta era antrenorul lor, deci era de aşteptat să fie de partea lor. A arbitrat incredibil de prost şi ameninţa cu cartonaşe în stânga şi-n dreapta în caz ca îi punea cineva la îndoială capacităţile. Au existat şi câteva momente interesante, unul dintre ele fiind momentul când Ion şi-a executat mişcarea semnătură. Galeria a apreciat asta, şi la fel şi tabela de marcaj. Cei de la Liceul 4 au jucat destul de agresiv faţă de ai noştri, dar chiar şi cu ajutorul arbitrului, nu au putut face mare lucru împotriva echipei liceului nostru.

 Scorul la pauză a fost de 19 la 17 pentru cei de la Vasile Sav. În a doua jumătate diferenţa a fost mărită iar scorul final a fost de 43 la 29.

 Jucătorul care a marcat cel mai mare număr de puncte a fost George cu 18 puncte la activ.
 
 După acest meci destul de interesant a urmat un al doilea meci :

Vasile Sav - CNRV

 Acest meci a fost mult mai echilibrat, dat fiind faptul că arbitrul care ne-a făcut probleme nu a mai avut cu ce echipă să ţină. Chiar şi-aşa, tot " s-a făcut că plouă " la unele faze din joc, dar nu la fel ca în primul meci. Cei de la CNRV au jucat mult mai frumos decât echipa anterioară, dar aveau dezavantajul de a fi oarecum dezorganizaţi pe parcursul meciului. Ca rezultat, echipă noastră a câştigat şi acest meci cu un scor de 45 la 28 . Păi asta nu ştiu, punctele înscrise de cei de la CNRV în total, la sfârşitul meciului. Când aflu, modific.

 Cel mai mare număr de puncte a fost marcat in acest meci de Ion cu 16 puncte la activ.
 
 Deci în bucata asta de campionat am învăţat că şi ligile mici au arbitri proşti, că avem o echipă foarte bună şi că baschetul e un sport agresiv uneori. Depinde cine-l joacă...

Realitatea

 E mai frumoasă decât pare. Ce vreau să spun cu asta ? Nu prea multe. Fiecare înţelege ce vrea. Eu zic să vă povestesc o mică bucată din ziua de azi. Eram într-un fastfood a.k.a. gogoşerie, şi cât aşteptam câinele fierbinte, am observat o fetiţă de grădiniţă cum vorbea cu tatăl său despre cum luni începe primăvara şi chestii de genu. Discuţia în sine nu era foarte interesantă, dar ce am observat era relaţia tatălui cu fata. Se vedea că tatăl îşi iubea fata, iar felul în care discutau , îţi lumina ziua oricât de posomorât ai fi. Deci mi-am dat seama că, deşi locuim într-o ţară care n-o duce prea bine, ne putem bucura de evenimente din viaţă fără probleme. Poate cei doi o duceau mai greu, poate nu, asta nu conta atunci. Cei doi se "ocupau" de câte un pahar de ceai şi discutau despre week-end şi cum luni vine primăvara.

 Pe o altă notă pot să spun că azi a început "călirea" mea în arta baschetului. Minge-n faţă, pumn uşor în ochi ( ştiu băieţii despre ce vorbesc ). Dar hey, toate într-o zi de muncă. Anyways, mâine echipa liceului va participa la campionatul de baschet undeva în jurul orei 9:00 AM, şi se pare că eu voi face parte din galerie. Oricum, o să vin cu relatări de la meci mâine după-amiază cel târziu seara deci n-o să va las pe dinafară.

 Deci băieţi, mâine dimineaţă ştiţi ce-aveţi de făcut că s-aveţi noroc. Nu ştiu dacă va funcţiona într-adevăr, că poate alunecă mingea după, dar fiecare face cum vrea. Eu numa' vă ţin pumnii.

WP vs BLGGR - The epic battle

 Toţi ştim că există două mari host-uri de blog în lume. Wordpress şi respectiv Blogger. Amândouă utilizate foarte mult, amândouă capabile de mari realizări, amândouă cu fanii lor. Dintotdeauna a existat o dispută între cei ce folosesc platforma WP şi cei ce folosesc platforma BLGGR. Motivul era, şi este unul simplu. Care dintre cele două platforme este mai bună. Iar această dispută a fost stârnită între mine şi un prieten , Criss ca să fiu mai exact , când m-a întrebat când mă mut pe WP. Am zis nu şi înainte de asta, întrebarea fiind una mai veche, dar şi acum. Motivul a fost unul simplu. Mie personal nu-mi place WordPress. Nu îl urăsc dar nici n-aş sta cu el în bancă. Pentru mine Blogger are avantajul de a fi mai User-Friendly. E ceva mai intuitiv decât WordPress, platformă care mie cel puţin mi se pare prea, complicată. Ok, poate nu chiar foarte complicată, dar e mai mult de muncă. WordPress are un atu prin faptul că are ceva mai multe "gadget-uri". Poţi să separi categoriile de tags, ai grafice cu trafic direct în pagina de administrare, şi este puţin mai bun decât Blogger dacă vrei să faci din blogul personal un Website, oferind posibilitatea de a crea mai multe pagini, care să nu aibă legătură cu posturile în sine. Am trecut peste acest "neajuns" al platformei mele, prin înlocuirea paginilor cu nişte post-uri speciale, datate în 2000, ca să fiu sigur unde le găsesc. Un alt avantaj al blogger ar fi faptul că temele se instalează foarte uşor, şi sunt la fel de uşor de modificat, din nou cu ajutorul comenzilor mai mult sau mai puţin intuitive. Desigur, puţine cunoştinţe în Html nu strică niciodată dacă vrei să-ţi faci temă chiar mai specială decât este .

 The bottom line is that there is no bottom line. Întotdeauna va exista această dispută, întotdeauna vor exista fan-boys pentru amândouă platformele, şi până nu apare vre-o platformă care să rupă gura târgului, şi care să revolutioneze complet modul în care ne scriem articolele pe blogurile personale, nimic nu va oferi o soluţie completă pentru a mulţumi ambele tabere.

P.S.:  Ce vreau de la voi e să îmi spuneţi de ce credeţi că una din platforme e mai bună sau, din contră, mai proastă decât cealaltă. Throw in your opinions, cause we take'em all.

Capitolul opt - Pregatirile

 Aveam maşina, aşa că trebuia să mă duc să-l văd pe Smokes, pentru a i-o livra. Mi-a părut oarecum rău că era un 370Z şi nu fostul model, deoarece Smokes nu voia chiar maşina asta. Voia un 350Z, asemănător cu cel distrus în accident. Din păcate, nu prea am găsit nimic bun, aşa că va trebui să se descurce.

 Am ajuns acasă la el cu aproximativ două ore după ce am cumpărat maşina. Nu prea aveam chef s-o testez, deoarece majoritatea pieselor trebuiau schimbate, aşa că nu mai avea rost să o chinui degeaba pe drumuri.

 - Salut Smokes, ţi-am adus un cadou,
 - Lasă-mă să ghicesc. După formă pare a fi un fairlady. Dă şi tu jos husa aia de pe ea să văd măcar cu ce am de-a face.
 - Ok, ok. Deci, ce crezi ?
 - E un 370Z. Frumoasă maşină, dar m-aş fi descurcat mai bine cu modelul mai vechi.
 - Mda, cred că ar fi fost o alegere mai bună. Dar chiar şi-aşa, nici asta nu e de lepădat.
 - O nu, chiar deloc. O să văd ce pot face. Vino la mine peste două săptămâni.
 - E cam mult timp, nu crezi ?
 - Cine modifică maşina aici, tu, sau eu ?
 - Bine, am înţeles. Două săptămâni.
 - Ok, ne mai vedem.

 
 Smokes era un bătrânel de treabă, dar avea problemele lui. Dacă stau bine şi mă gândesc, şi problemele lui aveau probleme personale. Dar, avea un har, iar mie îmi trebuia puţin din magia lui.

 Deci, aveam 2 săptămâni la dispoziţie să stau şi să mă documentez. Subiectul era ţinta mea următoare. Nu ştiam exact cum îl cheamă, dar tipul ăla avea bani, şi o maşină incredibil de bună. Iniţial, planul era să folosesc 370Z-ul de la Smokes într-o cursă cu el. Dar, mi-am dat seama că nu avea rost, şi că ieşeam mai bine dacă foloseam o maşină împrumutată de la cineva. Aveam câteva relaţii la o parcare a poliţiei, un loc unde duceau maşinile ridicate. De obicei acolo ajungeau multe dintre maşinile mele, deci, trebuia să le scot cumva de acolo. Şi nu voiam să plătesc taxele impuse. Aşa că vorbeam cu câţiva prieteni care lucrau acolo şi mi le aduceau înapoi fără probleme. Acum, trebuia să fac apel din nou la ei. Aveam informaţii cum că într-o parcare din aceea s-ar odihni un Dodge SuperBee din 2008. Şi cum eu aveam nevoie de ceva cu destulă putere cât să afume un 300C modificat, am zis să încerc să-l iau. Dar, norocul nu era în favoarea mea, deoarece proprietarul şi-o ridicase recent. Deci, aveam nevoie de un plan b. Din nou, soluţia a venit de la Chris, care avea întâmplător în garaj, o Toyota Supra. Iniţial m-am gândit că nu avea nici o şansă, până am aflat că avea 800 de cai sub capotă, şi era modificată special pentru curse în linie dreaptă. Şi ce era şi mai bine, era că puteam să o conduc pe drumurile publice, deci nu aveam cum să atrag prea multă atenţie. Cu maşina asigurată, era timpul să văd pe unde mai stătea tipul cu care trebuia să mă întrec.

Alta leapsa.

Am primit de la cateva surse o leapsa care odata si-odata trebuia onorata. Si-asa ideile erau putine in capu meu, si cam rasfirate.

*Ce iti propui in 2010 ?
Sa-mi indeplinesc toate punctele din plan. Daca mai apare ceva, incerc s-o rezolv si p-aia.

*In 2010 doresti s-ajungi undeva ?
Inca nu m-am gandit. E inca iarna, deci timp de gandire mai este.

*Cel mai mare esec pe 2009.
Ar fi unu'. Da' nu-l consider esec ci mai mult o trezire la realitate. Sunt doar cateva persoane care stiu despre ce vorbesc. Si as dori sa ramana asa...

*Cand erai mic toata lumea te intreba ” ce vrei sa te faci cand vei fi mare ” , tu ce raspundeai ?
Pilot de masini de curse, sau de elicoptere/avioane.

*Daca un inger vine si iti spune ca mai ai de trait fix un an ce faci ?
Ii zic : "A'ight, mersi de veste."

*Daca castigi la loto 10 milioane de euro, ce faci cu banii ?
Ii incasez si dupa vad eu ce rezolv. Un PC nou, upgrade la BMX, si mai multe chestii minore.

*Ce ai vrea sa scrie pe piatra ta funerara ?
Depinde. Prima idee care mi-a trecut prin minte a fost "Shit happens..."

*Vrei sa incerci in 2010 sa sari cu parasuta ?
Da, da' unde ?

*Ce luna urasti cel mai mult ?
Toate au si bune si rele. I'd say septembrie, deoarece... incepe liceu', I guess.

*In 2012 vine Apocalipsa ?
Si eu de un' sa stiu. O veni, n-o veni, e treaba ei. Pana atunci mai e.

Iar acum il pun la inaintare pe Mihai . Numa ca e in sesiune cica . Deci, cand o avea timp, o rezolva.

Fraza zilei

"  Viaţa e ca un drum. Gropile din acest drum, sunt întâmplările, iar viitorul este ceaţa. Fără viitor, vedem totul prea clar şi ştim unde sunt gropile, pe care le evităm.  "
Cătălin Ştefanică (fratele meu)

P.S.: Vezi Diana, nu esti singura cu frate filozof :P.

Primul render

Na ca ma apucasi si de modelare 3d. Asta ar fi primul meu render.

 
 Are cateva probleme, mai exact umbra dubla si niste noise, dar mai am putintel de lucrat in setari pana s-o nimeresc. Pana acuma merge bine.

 Sfaturi ceva ?

P.S.: Renderul e la 1600 x 1200. Dati click pe el pentru rezolutie mai mare :D

Safer internet day - 9 Februarie

 Am fost anunţat acum câteva zile printr-un mail că astăzi ar trebui să fie o oarecare activitate la Şcoala 9, despre Internet, numită "Safer internet day". Ideea? Să ne-nveţe să "surfam" pe net cât mai sigur. Atmosfera a fost destul de relaxată, cu copii din diferite clase de la mai multe şcoli. Din ce am aflat, acest eveniment a fost a III-a ediţie, şi ar fi trebuit să aibă loc şi un concurs, dar din cauza organizării defectuoase, n-a mai avut loc. Sperăm totuşi ca data viitoare să putem participa la un concurs de acest gen, măcar de amuzament. Ce am învăţat cu ocazia acestei activităţi ? Multe chestii noi, nu prea, dat fiind faptul că activitatea a vizat în principal copiii mai mici, şi nu adolescenţii. Da, şi adolescenţii au fost luaţi în vizor, dar mai puţin.În mare, internetul a fost "victima" în această activitate, fiind prezentate în marea majoritate "defectele" internetului, avantajele fiind prezentate mai pe scurt, sau s-a presupus că le ştiam deja.
 
 Pe lângă informaţiile prezentate am fost supuşi şi la câteva teste care ar fi trebuit să ne pună la încercare capacităţile de utilizatori ai internetului. Totuşi, aceste teste au făcut un singur lucru mai bun decât restul. Reclamă pentru un site de unde se spune că am putea învăţa să devenim utilizatori mai buni ai internetului. Acest site are adresa : www.sigur.info . Încă nu am apucat să intru pe el. Totuşi, pe la sfârşitul activităţii, ne-au fost date nişte teste preluate de pe acest site. Pot să spun cu mâna pe inimă ca acele teste aveau nişte întrebări foarte generale, cu multiple variante de răspuns. Noi trebuia să alegem una singură. Asta e, ne-am conformat.

 Per total activitatea a fost destul de amuzantă, a fost organizată destul de bine, şi am avut ocazia să îmi mai exersez puţin calităţile de blogger, având un caieţel de notiţe la mine. Nu strică niciodată

P.S.:  Dacă vreţi vreodată să râdeţi pe săturate, puneţi-mă în faţa unei camere video, şi adresaţi-mi nişte întrebări, nu contează cât de generale. Nu am nimic cu echipajul de la RomTV, şi-au făcut treaba minunat, doar că eu nu sunt făcut să stau în faţa unei camere şi să... vorbesc. Fără un discurs pregătit măcar cu două minute în prealabil. Nu mă aşteptam să stau în faţa unei camere la ora aceea. Dar, am stat, am încercat să nu mă fac de râs prea tare, şi, am răspuns la nişte întrebări.

P.P.S.: That my friends is a long P.S.

Sfarsitul Xperimentului "Fishilica"

Remember this xperiment ? Pai, pe scurt, eu impreuna cu vre-o 36 de bloggeri am incercat sa vedem cat de sus putem ridica un blog in ZeList. Blogul ales a fost cel al unui anume "Fishilica". Nu am vrut sa ne batem joc de el sau ceva de genu'. Doar am facut un mic experiment. Iar rezultatele experimentului sunt urmatoarele.

Pozitie de start : 43.845 (Clar, o pozitie mica. Joasa. La baza clasamentului)
Dupa o saptamana : 2357 (a urcat foarte mult, datorita valului mare de bloguri ce faceau legatura spre el)
Pozitia curenta :
  • Data: 02 februarie 2010
  • Scor: 3,272
  • Pozitia in clasament: 260
Deci, ce am aflat. Pai, cu ajutorul bloggerilor clasati mai sus in ZeList, gen Neamtu' sau Chinezu', un blog de pe ultima pozitie a ZeList, poate ajunge in topuri. Trebuie doar link-uri cu putere.

P.S.: De-acu' toti or sa vrea sa fie cobai pentru experimente de genu'.
P.S2.: Fishilica nu cred ca stia de experiment. Nu-i nimic, afla el odata si-odata.

" Copilaria noastra versus copilaria lor "

 Nu vă faceţi griji, ăsta nu e un articol de genu : "Noi ne distram, ei au PC-uri". Nu încerc să fac din nou aceeaşi comparaţie stupidă între cele două generaţii luate în vizor de obicei, cele de după 90 şi cele de după '96 - '97. Presupun că ştiţi deja vechea şi plictisitoare comparaţie care sună ceva de genul : "Noi ne distram, jucam fotbal şi (alt joc jucat mai demult). Ei joacă Metin, CS şi what-not." Prin postul ăsta încerc să, apăr generaţia de acum. Luaţi aminte că eu sunt născut în '93 deci ştiu să joc şi baba-oarba, raţele şi vânătorii, prinselea, lapte gros, capra and so on. Astea erau jocurile copilăriei mele. Şi, ca termen de comparaţie am destui copii de acum. Deci nu sunt în necunoştinţă de cauză.

 Deci, mai exact care este ideea cu această comparaţie ? Păi, cei născuţi în jurul anilor '91 - '92 sunt oarecum stupefiaţi de unele aspecte ale vieţii copiilor de acum. De faptul că acum, nu prea mai vezi copii pe afară, că acum relaţiile sociale sunt bazate doar pe internet şi nu pe întâlniri face-to-face. Acum, vezi copii de 12-13 ani care deja au prieten/ă şi care au un tupeu nemaivăzut în mediul online dar, puşi într-o situaţie limită, nu se pot descurca câtuşi de puţin. Copii care, nu mai cunosc jocurile mai vechi, o generaţie care se limitează la statul în casă.

 Primul, şi probabil cel mai stupid motiv pe care toţi îl aduc în linia întâi este calculatorul. De altfel este SINGURUL motiv la care fac referire. Deci, vom analiza bucata asta de subiect mai întâi. Da, e adevărat. Copiii din ziua de azi chiar stau foarte mult la calculator. Şi da, e adevărat că cei care stau mult la PC trebuie să suporte nişte consecinţe, acestea fiind dureri ocazionale de cap, amorţirea unelor părţi ale corpului, RSI (deşi cu tastaturile noi, nu mai este o problemă), şi în cazuri grave, obezitate, pierderea capacităţilor sociale and so on. Dar, să luăm în considerare faptul că, pe vremea mea, calculatoarele nu erau nici de departe la fel de uşor de procurat. Da, aveam jocuri pe TV dar mă plictiseam rapid de ele. Să ne gândim că, dacă am fi putut procura PC-uri la fel de uşor ca acum, am fi în aceeaşi situaţie, doar că noi am fi fost "ţintele" şi generaţiile cu 10 ani mai tinere ne-ar fi "atacat". Drept urmare, PC-ul nu este problema principală. Da, e parte din problemă, dar eliminarea bucăţii cu pricina nu rezolvă nimic. Ba chiar poate înrăutăţi situaţia.

 Dacă întrebi un copil din clasa a 6-a sau mai tânăr despre baba oarba sau alte jocuri pe care noi ca generaţia mai "bătrână" le jucam regulat, mai ales la şcoală, îţi va spune probabil că a auzit de asta. Dacă îl întrebi şi dacă a jucat, îţi va spune probabil că nu prea. Acum, nu este vina lui. E un amalgam de cauze. Una din ele ar fi anturajul. Cine mai joacă baba-oarba acum. Nimeni. Cum să fi ăla mai ţicnit şi să-ţi rogi colegii să jucaţi o tură de lapte-gros. Nu se poate aşa ceva. Acum, majoritatea copiilor aparent sunt făcuţi după un tipar. Nu toţi. Există şi excepţii destule cât să nu intrăm în panică, şi să credem că mai există o speranţă. Înainte, mulţi aveau o personalitate a lor. Acum, toţi încearcă să fie "cool", să fie în rând cu lumea. De aici şi creşterea în număr a genurilor "cocalar" şi echivalentul feminin al acestuia, "piţipoance". Nu am nimic cu ei, pot să fie cum vor atâta timp cât nu mă calcă pe degete.

 OK, destul cu vina copiilor sau a instrumentelor folosite de copii. Probabil că unii v-aţi gândit la un element important al ecuaţiei, pe care nimeni nu prea îl precizează. Şi anume, părinţii. Părinţii mei sunt foarte de treabă, şi aşa erau şi înainte. Mă lăsau să fac cam ce vreau. Am avut norocul să am o curte destul de mare în care să mă pot distra cât voiam. Şi unde este curte, de obicei sunt şi copaci, copaci pe care îi foloseam frecvent ca zone de antrenament pentru alpinism. Dacă mă loveam, nu era sfârşitul lumii. Ba chiar am rămas cu sechele de pe vremea aia, prin faptul că dacă mă loveam mai rău, râdeam. Nu ştiu exact motivul dar am rămas oarecum cu această reacţie imprimată în creier. Ok, acum nu râd în hohote când mă lovesc, dar nu văd o situaţie de genu ca tragică. Acum părinţii sunt mult prea protectori. Nu mai lasă copilul să se distreze cum ar vrea. Înainte când eram pe role sau bicicletă, nu prea vedeai puşti cu cască, darămite echipament complet. Acum mai vezi părinţi care ar fi în stare să îşi îmbrace copilul în echipament pentru dezamorsat bombe, doar ca să se simtă ei bine. Lăsaţi copiii să se distreze. Nu spun prin asta că echipamentele de protecţie sunt rele, ci doar recomand să nu se exagereze.

 Alte motive nu prea mai găsesc. Luaţi în vedere faptul că nu încerc să incriminez vre-una din părţi, nici nu ţin cu o anumită generaţie. Doar îmi spun părerea

P.S.: Daca mai aveti alte pareri, le puteti spune, si apoi le putem discuta...

Leapsa cu numarul #2

 Bun, deci circulam pe blogosferă şi ce să vezi, am primit o leapşă de la Cosmin. De primit am primit eu mai multe, de la mai multe persoane, da' ori n-am avut timp să le onorez, ori n-am avut cu ce, ori pur şi simplu nu mi-au plăcut. Dar, le mulţumesc celor ce s-au gândit la mine. Subiectul lepşei cu pricina este, rutina mea de zi cu zi. 

 O să enumăr activităţile dintr-o zi în care am şi ore de făcut la liceu, deoarece într-o zi de vacanţă e uşor de scris .

 6:50 - Sună ceasul, îl opresc.
 6:55 - Sună iar, îl opresc.
 7:00 - Decid că e timpul să mă trezesc de-a binelea. Mă ridic din pat, iar un minut mai târziu mă şi pun în mişcare spre baie, unde petrec vre-o 5 minute. Trebuie... După asta hai la masă. Micul dejun mă aşteaptă, mănânc împreună cu fratele meu până în jurul orei 7:20, după care, trebuie să mă pregătesc pentru liceu.
 7:45 - Plec la liceu, somnoros, dar străduindu-mă să nu aţipesc pe scaunul din dreapta.
 8:00 până la 14:00 - Liceu, pauze, haleală, jucat cărţi, jucat baschet (când avem sportu')
 14:50 - Ajung într-un final acasă, mănânc, mă arunc în pat, dorm două ore. După, mă trezesc şi încep să surfez netu'. Bloguri, mail, forumuri, you name it. Toate trebuiesc rezolvate. Asta durează ceva timp. După, pun la download un film ca să am ce viziona în seara respectivă, şi ori mă pun pe jucat ceva, ori pun muzica preferată şi mai încerc să lucrez în photoshop la câte un wallpaper sau o maşină.
 20:30 - Bag un film, şi după ce se termină închid PC-ul, şi mă culc.

That'll be it folks.

 O trimit mai departe...oricărei persoane care are chef să scrie lepşe...

Be a kid...

 Dat fiind faptul că niciodată nu e rău să fii copil am zis să fac un wallpaper acu 2 zile. Şi dacă tot am blog n-are nimic dacă îl promovez şi aici, pe lângă dArt. Deci, ăsta e darul meu pentru toţi copiii din lume. Indiferent de vârstă.
 
deviantART link - http://noxcious-kid.deviantart.com/art/Be-a-kid-152391378

Preview

Enjoy...

 Suntem oamenii ce nu vor să ştie cum să nu mai fie copii...