„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Capitolul opt - Pregatirile

 Aveam maşina, aşa că trebuia să mă duc să-l văd pe Smokes, pentru a i-o livra. Mi-a părut oarecum rău că era un 370Z şi nu fostul model, deoarece Smokes nu voia chiar maşina asta. Voia un 350Z, asemănător cu cel distrus în accident. Din păcate, nu prea am găsit nimic bun, aşa că va trebui să se descurce.

 Am ajuns acasă la el cu aproximativ două ore după ce am cumpărat maşina. Nu prea aveam chef s-o testez, deoarece majoritatea pieselor trebuiau schimbate, aşa că nu mai avea rost să o chinui degeaba pe drumuri.

 - Salut Smokes, ţi-am adus un cadou,
 - Lasă-mă să ghicesc. După formă pare a fi un fairlady. Dă şi tu jos husa aia de pe ea să văd măcar cu ce am de-a face.
 - Ok, ok. Deci, ce crezi ?
 - E un 370Z. Frumoasă maşină, dar m-aş fi descurcat mai bine cu modelul mai vechi.
 - Mda, cred că ar fi fost o alegere mai bună. Dar chiar şi-aşa, nici asta nu e de lepădat.
 - O nu, chiar deloc. O să văd ce pot face. Vino la mine peste două săptămâni.
 - E cam mult timp, nu crezi ?
 - Cine modifică maşina aici, tu, sau eu ?
 - Bine, am înţeles. Două săptămâni.
 - Ok, ne mai vedem.

 
 Smokes era un bătrânel de treabă, dar avea problemele lui. Dacă stau bine şi mă gândesc, şi problemele lui aveau probleme personale. Dar, avea un har, iar mie îmi trebuia puţin din magia lui.

 Deci, aveam 2 săptămâni la dispoziţie să stau şi să mă documentez. Subiectul era ţinta mea următoare. Nu ştiam exact cum îl cheamă, dar tipul ăla avea bani, şi o maşină incredibil de bună. Iniţial, planul era să folosesc 370Z-ul de la Smokes într-o cursă cu el. Dar, mi-am dat seama că nu avea rost, şi că ieşeam mai bine dacă foloseam o maşină împrumutată de la cineva. Aveam câteva relaţii la o parcare a poliţiei, un loc unde duceau maşinile ridicate. De obicei acolo ajungeau multe dintre maşinile mele, deci, trebuia să le scot cumva de acolo. Şi nu voiam să plătesc taxele impuse. Aşa că vorbeam cu câţiva prieteni care lucrau acolo şi mi le aduceau înapoi fără probleme. Acum, trebuia să fac apel din nou la ei. Aveam informaţii cum că într-o parcare din aceea s-ar odihni un Dodge SuperBee din 2008. Şi cum eu aveam nevoie de ceva cu destulă putere cât să afume un 300C modificat, am zis să încerc să-l iau. Dar, norocul nu era în favoarea mea, deoarece proprietarul şi-o ridicase recent. Deci, aveam nevoie de un plan b. Din nou, soluţia a venit de la Chris, care avea întâmplător în garaj, o Toyota Supra. Iniţial m-am gândit că nu avea nici o şansă, până am aflat că avea 800 de cai sub capotă, şi era modificată special pentru curse în linie dreaptă. Şi ce era şi mai bine, era că puteam să o conduc pe drumurile publice, deci nu aveam cum să atrag prea multă atenţie. Cu maşina asigurată, era timpul să văd pe unde mai stătea tipul cu care trebuia să mă întrec.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu