„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Capitolul noua - No bucks for Buck

 Aflasem acum ceva timp de un tip de prin oraş care ar putea să-mi dea mai multe informaţii despre Takeshi. Am stat cu ochii pe el ceva timp, şi am ajuns la concluzia că singurul mod în care puteam să scot ceva informaţii de la el era ori să-l bat măr, ori să-l umilesc într-o cursă. Prima opţiune nu era deloc viabilă, deoarece omul cu pricina nu era chiar aşa de mic, iar de obicei umbla cu nişte "prieteni" de-ai lui prin oraş. Prieteni e doar o figură de stil, deoarece băieţii aia erau mai mult gărzi de corp pentru "ţinta" mea. Deci am rămas cu a doua opţiune deschisă. Cu maşina de la Chris pregătită, era timpul să îi fac o vizită omuleţului. Porecla lui era Buck.
 
 De obicei stătea la barul lui preferat în timpul zilei, un locşor liniştit undeva pe la periferia oraşului. Avantajul era că barul cu pricina era situat la capătul din nord al unei străzi închise de ceva timp, stradă perfectă pentru liniuţe de seară. Poliţiştii încetaseră să mai frecventeze zona de când s-a închis drumul, iar cluburile de raceri au profitat de ocazie, şi şi-au revendicat locul. Cursele se ţineau de obicei seara, dar dacă voiam să vorbesc în particular cu Buck, trebuia să încerc să pornim ceva în timpul zilei, ca măsură de siguranţă. M-am urcat în maşină şi am mers până la locaţia plănuită, testând maşina între timp pe una din autostrăzile care treceau pe lângă oraş. Acceleraţia era fenomenală, deşi am observat că undeva între 7-8000 RPM puterea scădea puţin, dar nu era subiect de îngrijorare pentru moment. Am ajuns destul de repede la bar, şi am avut şi norocul să îl găsesc pe Buck acolo. I-am recunoscut maşina din prima. El era în bar...

 - Cunoaşteţi pe cineva care-şi spune Buck ?
 - Eu sunt, te cunosc cumva ?
 - Tu nu mă cunoşti dar eu ştiu câteva despre tine. Am aflat că ai nişte informaţii despre Takeshi, iar eu aş vrea să le împărtăşeşti cu mine.
 - Omule, de unde vin eu, chestiile astea nu-s pe gratis. Eu îţi dau informaţiile, dar cu ce mă aleg ?
 - Hai afară şi îţi arăt cu ce te alegi.

 Buck ăsta era definiţia clară a unui wrestler profesionist de prin Kentucky. Avea şi accentul specific de altfel. Atâta timp cât nu-şi punea gorilele pe mine, eram în regulă...
 
 - Fii atent. Am auzit că îţi place să mai faci câte o liniuţă din când în când. Aşa că hai să facem una acum. Câştig eu, tu-mi spui ce vreau şi uiţi că ne-am întâlnit vreodată. Câştigi tu, primeşti maşina mea şi încă 10.000 pe lângă. Ce zici ?
 - E un târg bun pentru mine, şi o să-mi pară rău să te las fără maşină. Pare că ştie multe.
 - Nu-ţi fă speranţe încă. Deci facem cursa aia sau nu ?
 - Sigur. Stai să-mi scot maşina.
 - Cum adică ? Chrysler-ul ăsta negru nu-i al tău ?
 - Ba da, da' doar nu credeai că-mi zgârii eu jantele pentru tine. Am alta pentru din ăştia ca tine.

 Când am auzit că nu e aia maşina m-au trecut nişte fiori reci ca gheaţa. Tot planul meu era bazat pe Chrysler-ul ăla. Cine ştie ce avion îşi aduce. Am stat câteva minute iar apoi am auzit un răget monstruos venind dinspre şosea. Era Buck. Şi Buck şi-a scos SS-ul de la păstrare.
 
 - Asta e maşina mea puştiulică. Te mai ţine să faci cursa ?
 - Am zis c-o facem, deci nu mai e cale de întoarcere. Hai la Start.

 Linia de start era o trecere de pietoni ştearsă aproape de tot de pe şosea. Am ambalat amândoi motoarele iar eu am sperat la ce-i mai bine. Când s-a dat startul am plecat amândoi ca din tun. V8-ul din Chevy-ul lui Buck suna că o furtună comparativ cu 2JZ-ul meu. Pe la jumătatea cursei am început să recuperez, şi am activat sistemul de protoxid. L-am întrecut. Dar doar la jumătate de metru. Era să rămân şi fără maşina lui Chris, şi fără bani, şi fără informaţii. Chiar era un târg cam prost pentru mine...

Leapsa #4

Am primit si eu "Chestionarul lui Proust" de la un baiat ciudat si am zis sa-l "rezolv"

1. Principala mea trasatura ? 
Optimist. Mai sarit cateodata...

2. Calitatea pe care doresc sa o întalnesc la un barbat : 
Sa fie de gasca...

3. Calitatea pe care o prefer la o femeie : 
Daca e la fel de sarita ca mine, mie-mi place.

4. Ce pretuiesc cel mai mult la prietenii mei : 
Sunt pe-aproape cand am nevoie de ei...

5. Principalul meu defect: 
Sunt timid cateodata. Ok, mai des...

6. Indeletnicirea mea preferata :  
Mai mesteresc la chestii cateodata. Ba la BMX, ba la PC.

7. Fericirea pe care mi-o visez : 
Nu vad cum cineva isi poate visa fericirea, decat daca este vre-un inteles ascuns al intrebarii, pe care eu nu-l prind. Deci, nu-mi visez fericirea... @ the moment

8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire : 
Sa raman singur pe Pamant. Fuckin' boring, you know ?

9. Locul unde as vrea sa traiesc : 
Undeva cu soare, si locuri in care sa ma distrez.

10. Culoarea preferata : 
Lime green a.k.a. Verde toxic/fosforescent a.k.a. .............

11. Floarea care-mi place : 
Laleaua, I guess. Nu-s mare pasionat de flori...

12. Pasarea mea preferata : 
Soimul calator. 200+ km/h FTW

13. Prozatorii mei preferati : 
Pana acuma n-am citit chiar asa de mult. As zice, Sven Hassel sau Mario Puzo

14. Poetii mei preferati :  
Citesc putina poezie, deci n-am asa ceva.

15. Eroii mei preferati din literatura: 
Nu am...

16. Eroinele mele preferate din literatura: 
Ca mai sus...

17. Eroii mei preferati din viata reala : 
Inca nu am vre-unu...

18. Ce urasc cel mai mult :  
 Nesimtirea, lipsa de bun simt, idiotenia and so on.


19. Greselile care-mi inspira cea mai mare indulgenta :
Sunt dispus sa iert multe. Da' daca se aduna, se-ngroasa gluma...
 
20 . Deviza mea :
Shit does happen...

O dau mai departe cui vrea. De data asta nu oblig pe nimeni sa o ia :D

Another "WTF!?" moment...

Surfam şi eu acum ceva timp printre programele disponibile în "cutia cu imagini" şi am dat peste emisiunea lu' Măruţă, a.k.a. Happy Hour. Acum, chestia e că, nu prea mă mai uit la emisunea cu pricina, din cauză că s-au prostit. Înainte aveam la ce mă uita, dar acum a devenit doar o copie a unei alte celebre emisiuni de pe Antena 1 dacă nu mă înşel, numite Acces Direct. Deci, cum ziceam, surfam prin programe, şi am dat peste Happy Hour. Ce mi-a atras atenţia a fost faptul că invitatul era Nicolae Guţă. Şi mai surprinzător a fost faptul că personajul cu pricina purta o geacă de piele , completată cu pantaloni de piele, şi bocanci, toate în non-culoarea negru. Titlul "Un nou stil de muzică - Manele-Rock". Când am citit asta, am trecut printr-un moment WTF!?. Înţeleg că aveţi probleme grave cu "bibilica" unii dintre voi, dar pentru numele lui Dumnezeu, nu vă bateţi joc şi de alte genuri de muzică în halu' ăsta, mai ales de rock, gen total diferit de manele. Sau asta e părerea mea. Am decis să mai stau puţin cu ochii pe TV, să văd exact care-i treaba cu acest episod foarte bizar al emisiunii. După o serie de întrebări adresate de Măruţă invitatului, întrebări care aveau ca subiect şi operaţiile la nas făcute de Guţă (de parcă ar interesa pe cineva câte operaţii are la activ, şi unde le-a făcut, şi de cine i-a plăcut, şi whatever), au trecut la fapte. Mai exact invitatul a "cântat" o melodie clasică a celor de la Voltaj a.k.a. "Ca la 20 de ani". A încercat el probabil pe cât posibil să nu devieze de la melodia originală, dar desigur, nu s-a putut abţine şi a adăugat puţin "fler" de manelist în amestec, fapt pe care eu nu l-am apreciat. De altfel oricum nu-l apreciam nici ca persoană, nici ca "artist", nici ca ... . Dar mi-ar fi plăcut dacă măcar îşi dădea silinţa. După ce a făcut o varză totală din melodia băieţilor de la Voltaj (asta e băieţi, n-aveau cum să fie toate bune şi frumoase) a decis că ar fi o idee să se dea şi pe hip-hop. Atunci am schimbat programul, la ceva mai educativ. Adică orice altceva.

 Oricum, ce am dedus eu din această încercare eşuată a manelistului de a-şi reprofila activitatea sunt următoarele:

1. O sa aibă cateva (mai multe) probleme cu rockerii din tara-ntreagă.
2. Nu i-au ajuns rockerii si a decis să-si puna in cap si rapperii din tară.
3. A rămas total fără idei de promovare.

 And last but not least. Nu se pricepe la nimic altceva diferit de domeniul lui propriu de activitate în care s-a născut. N-am nimic cu el, n-am nimic cu "muzica" pe care o cântă, dar când face mişto de unu din genurile mele preferate, ar trebui să ştie că, se bagă într-un rahat mai mare decât el. Iar el nu-i chiar un slăbănog.

'Cause we care

a.k.a. Pentru că nouă ne pasă. De ce ? De apă...

 Ce vreau să spun cu asta. În cadrul proiectului "Green Lab" desfăşurat la Grupul Şcolar Vasile Sav, am decis că, dacă tot e azi ziua mondială a apei, ar fi frumos să mai trezim lumea, deoarece în afară de cei ce au participat la proiect, puţini ştiau de această zi. În cadrul proiectului am recoltat nişte probe de apă din nişte surse din Roman şi din apropierea oraşului, cât şi dintr-un automat de cafea din liceu. Apoi am făcut nişte experimente pe ele. Rezultatele au fost destul de clare. În principal, cam toată apa din oraş/din apropiere conţine cantităţi destul de ridicate de Clor. Pe lângă asta, am găsit şi urme de azotaţi în apa potabilă, proveniţi foarte probabil din îngrăşămintele chimice. Pe lângă faptul că am trecut prin fiecare clasă din liceu să arătăm rezultatele experimentelor, am zis că n-ar fi o idee rea să împărţim şi nişte pliante prin oraş, măcar să vedem reacţia oamenilor. Am observat că mulţi sunt reticenţi când aud de pliante, dar dacă ştiu mai bine care este scopul activităţii, şi de ce primesc aceste hârtii aparent lipsite de importanţă, chiar încearcă să afle mai multe despre acţiune şi despre efectele poluării asupra apei (în cazul de faţă).

 Aşa că, dacă aţi văzut astăzi un grup de băieţi şi fete care împărţeau pliante prin oraş, să ştiţi că au fost elevi ai Grupului Şcolar Vasile Sav (inclusiv eu).

Pentru ca nouă ne pasă...


P.S.: Peste cateva zile o sa elaborez un mic sondaj pentru cititori, in cadrul unui proiect putin asemanator, dar cu un grup-tinta mai restrans.

Wait, that ain't right !

 Se spune că în timpul copilăriei şi a şcolii învăţăm o mulţime de chestii noi, care, cel puţin în teorie, sunt adevărate. Dar, se pare că unele dintre cele mai cunoscute afirmaţii făcute de majoritatea oamenilor sunt false. Să vă prezint câteva din aceste greşeli.

Soarecii iubesc branza

 Tom şi Jerry. Toţi îi ştim. Tom îl fugăreşte pe Jerry, Jerry îl fraiereste pe Tom, şi se alege cu brânza la care râvnea pentru atâta timp. De aici deducem că şoarecii iubesc brânza. În realitate, chestiunea stă diferit. Strămoşii lui Jerry nu cred că aveau acces la lapte de vacă procesat. Un şoarece s-ar simţi mult mai bine dacă ar avea dulăpioare pline cu unt de arahide sau în general cereale şi seminţe, dat fiind faptul că şoarecii au trăit pe lângă astfel de "mâncăruri" de sute sau chiar mii de ani. Pe lângă asta, se pare că unii şoareci au intoleranţă la lactoză, deci dacă ar mânca brânză, s-ar simţi oricum, numai bine nu. Deci, Jerry, lasă brânza aia şi caută nişte cereale pentru mic-dejun. Fără lapte, că-ţi strică.

Thomas Edison a inventat becul

Sau cel puţin aşa se zice. Thomas Edison a inventat multe chestii, dar becul n-a fost al lui. Când el lucra la bec, un anume Joseph Swan avea deja un patent pentru un bec funcţional. Edison a creat o versiune îmbunătăţită a acestuia. Ulterior, pentru a evita un proces, au creat o companie numită Ediswan, pentru a produce, şi a vinde invenţia.

Oamenii au evoluat din maimute

 Mulţi spun asta, dar puţini ştiu că n-au dreptate. Nici un om de ştiinţă respectabil nu a spus vreodată asta. Charles Darwin, creatorul teoriei "evoluţioniste" a declarat că oamenii şi maimuţele au un strămoş comun care a murit acum milioane de ani, nicidecum că oamenii s-ar trage din maimuţe.

Vikingii aveau coarne

 Mai corect ar fi "Vikingii aveau coarne pe căştile de luptă". Oricum s-ar pune problema, ar arăta frumos dar nu ar fi adevărat. Nu există dovezi cum că vikingii ar fi avut căşti împodobite cu coarne. Nu s-a găsit nici o cască Vikingă până acum, care să aibă astfel de accesorii ataşate.

Columb credea ca Pamantul e plat.

 Greşit. Au fost suspiciuni că pământul era rotund de pe vremea lui Eratostene (undeva prin 240 înainte de Hristos), deci prin 1492 când Columb era pe valuri, cam toţi ştiau că stau pe o sferă. Desigur, mai erau şi ăia mai săriţi care insistau că Pământul era plat. Desigur, Chris nu era unul dintre ei, şi deşi ştia că se află pe o sferă, dar nu ştia exact cât de mare e sfera cu pricina. Probabil de asta a confundat insulele Caraibe cu India. De aici o fi venind şi problema "Punct vs Pene" ?

Cam astea ar fi cateva. Drept urmare, nu mai credeti tot ce vedeti la TV.

La multi ani Pi

 Astăzi, 14 Martie cică e ziua numărului ăluia enervant care apare într-o sumedenie de calcule trigonometrice şi nu numai. Astăzi, mulţi matematicieni îl sărbătoresc cum ştiu ei mai bine. Calculând... chestii. Şi dacă tot e ziua literei ăsteia greceşti / număr cu un număr infinit de zecimale (care şi-astea-s numere la rându lor) am zis să văd dacă pot găsi cine a calculat zecimala de pe poziţia cea mai îndepărtată. Well, nu l-am găsit, dar după câteva căutări am găsit un număr ridicol de zecimale. Câte ? 10.000. Numărul arată cam aşa până acum.
 
 3.1415926535... [9.988 de zecimale mai târziu] ... 9 ... [Şi căutările continuă]
 
 N-am pus tot numărul pe prima pagină, deoarece aş fi deformat pagina destul de urât. Dacă vreţi să-i vedeţi alea 9.988 de zecimale, continuaţi d-acilea.

8 Martie 2010

Deci e 8 martie, si deoarece voiam sa fac ceva special pe azi, am zis sa fac un wallpaper. Asa, ca dedicatie pentru toate fetele, si mamele, si femeile, si bloggeritele and so on, de prin lume...

You win some, you lose some

 Am câştigat, am şi pierdut, am înjurat arbitru', şi-am crăpat de râs. Toate într-o zi de primăvară în care a avut loc campionatu judeţean de baschet, ediţia pe judetu Neamţ.

Echipa totală era formată din:
  • 33 - Miţu
  • 23 - Ion
  • 22 - Catalin a.k.a. Coţo
  • 27 - George ( Căpitan )
  • 28 - Adi
  • 24 - Joe (Rezervă)
  • 34 - Agache (Rezervă)
  • 29 - Samm (Rezervă)
  • 26 - Ionut a.k.a. Fishu (Rezervă)
  • 21 - Andrei (Rezervă) 

 Primul meci a început binişor, toţi erau relaxaţi, iar jocu se derula foarte bine chiar. Au fost şi câteva faze frumoase, ca de exemplu când arbitrii au început să se certe între ei. De asemenea  Ai noştri au jucat foarte bine. Totuşi, la acest meci nu am participat în totalitate, dat fiind faptul că pe la jumătate a trebuit să merg să cumpăr apă. A durat ceva timp, deoarece era duminică şi multe magazine erau închise. Eventual am ajuns până în Billa, am luat apa, şi m-am întors, toate pe un frig îngrozitor. Rece în piatra asta. Am aflat la sfârşit că scorul la pauză era de 25 la 18. Meciul s-a încheiat cu 41 la 26.

Marcatorul principal era Ion cand am plecat eu, si se pare ca asa a ramas pentru restul meciului.

 Primul meci l-am câştigat. Faza frumoasă era că tot noi aveam ultimul meci, în finală, aproximativ două ore mai târziu. Între timp au mai fost jucate 3 meciuri. Dintre care şi finala fetelor. Pot să spun cu mâna pe inimă că am râs ca niciodată la acest meci. Nu am nimic cu fetele, dar nu am mai văzut faze aşa de amuzante niciodată, mai ales în baschet. Tăvăleli pe jos pentru minge, certuri în stânga şi-n dreapta, antrenori crizati până la epuizare, toate bune şi frumoase. A fost frumos, şi am apucat să şi râdem puţintel.

 După finala fetelor a mai fost un meci, iar după aceştia am intrat noi. Adversarii erau jucători de la un liceu de informatică din Piatra Neamţ. Ştiam dintr-un meci anterior de-al lor că va fi greu, dar nu aveam idee că istoria se va repeta. Din nou, arbitrul, care se presupunea că era imparţial s-a dovedit a fi exact opusul. Am pierdut puncte preţioase din cauza acestui arbitru, în mare şi din cauză ca dădea adversarilor noştri o mulţime de lovituri libere, spre deosebire de noi, care surprinzător am avut norocul de doar vre-o 3 sau 4. Şi asta nu deoarece băieţii jucau frumos. Şi galeria a dat ce-a putut, mai ales în timpul loviturilor libere date de adversari, când încercam să-i intimidăm cât mai mult cu putinţă. O fi mers, n-o fi mers, ideea este că au ratat destul de multe lovituri când ne-am pus noi pe treabă deci putem spune că am ajutat şi noi cu ce-am putut. Toţi eram uimiţi de "calităţile" arbitrului, dar ce să-i faci, porcării din astea se mai întâmplă...

 Meciul s-a încheiat cu un scor de 34 la 38 dacă am ţinut eu bine scorul.
 Marcatorul principal a fost George, cu 11 puncte marcate.

 Deci ce am învăţat ?
 Păi, am învăţat că băieţii ăştia joacă dur, şi dacă vrem ca la anu' să facem ceva acilea, trebuie să învăţam să-mparţim coate şi pumni în stânga şi-n dreapta. 5 greşeli personale ajung pentru o echipă întreagă. Dar mai întâi trebuie să învăţam noi mai bine să jucăm. Cât mai avem de la cine.

 Ca un ultim paragraf aş vrea să aduc mulţumiri lui Coţo, tatălui lui Samm, şi lui Cretz pentru că s-au oferit să ne ducă echipa completă la Piatra.

P.S.: Poze voi pune mai tarziu, imediat cum le primesc.

    Hai Echipa....

     În ciuda faptului că mâine ar fi trebuit să fiu prezent la o activitate undeva pe lângă Bacău, am decis că, drumuri pe-acolo mai fac, şi că e mai profitabil pentru mine să merg împreună cu echipa de baschet a liceului la campionatul judeţean de baschet, Ediţia pe Jud. Neamţ. Cu ocazia asta îmi mai exersez şi capacităţile de "reporter". Drept urmare mâine spre seară o să am pregătită o retrospectivă oarecum completă a meciurilor de la Piatra Neamţ. Wish me luck.

    P.S.: HAI ECHIPA...

    The three laws of robotics

    Cele trei legi ale roboticii, versiunea upgradata.

    • A robot will not harm authorized Government personnel but will terminate intruders with extreme prejudice.
    • A robot will obey the orders of authorized personnel except where such orders conflict with the Third Law.
    • A robot will guard its own existence with lethal antipersonnel weaponry, because a robot is bloody expensive.
    Putin diferite fata de legile initiale care spuneau :

    • A robot may not injure a human being or, through inaction, allow a human being to come to harm.
    • A robot must obey any orders given to it by human beings, except where such orders would conflict with the First Law.
    • A robot must protect its own existence as long as such protection does not conflict with the First or Second Law.

    Interesant...

    Leapsa #3

    Citeam si eu RSS Feed-urile si am dat peste o leapsa de la Georgiana. Deci, hai sa o onoram.

    Pick your artist : 
    Ascult muzica undeground in general, nu multe melodii de mainstream. La momentu asta am Beastie Boys cantand in Playlist.

    Are you a male or a female :
    Male, the last time I checked.

    Describe yourself :
    Sunt un pusti obisnuit cu o pasiune pentru calculatoare, BMX, si recent, baschet. Mai multe am scris in About .

    How do you feel :
    Somnoros, si... somnoros

    Describe where you currently live :
    Undeva prin europa, intr-o tara peste, intr-un orasel micut si simpatic. Mai bine zis la marginea unui orasel micut si simpatic.

    If you could go anywhere, where would you go : 
    Undeva unde sa am un bike-park decent si un teren de baschet sa ma antrenez...

    Your favourite form of transportation : 
    BMX'u. Rapid, si usor de folosit.

    Your best friend :
    Mah bike. Ca sa nu fac gelozie printre oameni.

    You and your best friend are :
    Dunno, best friends ? What kind of question is this ?

    What's the weather like :
    Rece, si naspa, si rece.

    Favourite time of day :
    Dimineata. Si dupa-amiaza.

    If your life was a TV show, what would it be called ?
    " Not givin' a fuck - 101 "

    What is life to you ?
    Pana acuma e ok. Kinda.

    Your relationship :
    Doesn't exist.

    Your fear :
    Am mai multe, nimic serios.

    What is the best advice you have to give :
    Treci peste, viata merge inainte.

    Thought for the day :
    "Once upon a time there was a happy ending."

    My motto :
    Shit happens.

    O trimit mai departe lu' Dorin, lu' Azorel, si Dianei