„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

You win some, you lose some

 Am câştigat, am şi pierdut, am înjurat arbitru', şi-am crăpat de râs. Toate într-o zi de primăvară în care a avut loc campionatu judeţean de baschet, ediţia pe judetu Neamţ.

Echipa totală era formată din:
  • 33 - Miţu
  • 23 - Ion
  • 22 - Catalin a.k.a. Coţo
  • 27 - George ( Căpitan )
  • 28 - Adi
  • 24 - Joe (Rezervă)
  • 34 - Agache (Rezervă)
  • 29 - Samm (Rezervă)
  • 26 - Ionut a.k.a. Fishu (Rezervă)
  • 21 - Andrei (Rezervă) 

 Primul meci a început binişor, toţi erau relaxaţi, iar jocu se derula foarte bine chiar. Au fost şi câteva faze frumoase, ca de exemplu când arbitrii au început să se certe între ei. De asemenea  Ai noştri au jucat foarte bine. Totuşi, la acest meci nu am participat în totalitate, dat fiind faptul că pe la jumătate a trebuit să merg să cumpăr apă. A durat ceva timp, deoarece era duminică şi multe magazine erau închise. Eventual am ajuns până în Billa, am luat apa, şi m-am întors, toate pe un frig îngrozitor. Rece în piatra asta. Am aflat la sfârşit că scorul la pauză era de 25 la 18. Meciul s-a încheiat cu 41 la 26.

Marcatorul principal era Ion cand am plecat eu, si se pare ca asa a ramas pentru restul meciului.

 Primul meci l-am câştigat. Faza frumoasă era că tot noi aveam ultimul meci, în finală, aproximativ două ore mai târziu. Între timp au mai fost jucate 3 meciuri. Dintre care şi finala fetelor. Pot să spun cu mâna pe inimă că am râs ca niciodată la acest meci. Nu am nimic cu fetele, dar nu am mai văzut faze aşa de amuzante niciodată, mai ales în baschet. Tăvăleli pe jos pentru minge, certuri în stânga şi-n dreapta, antrenori crizati până la epuizare, toate bune şi frumoase. A fost frumos, şi am apucat să şi râdem puţintel.

 După finala fetelor a mai fost un meci, iar după aceştia am intrat noi. Adversarii erau jucători de la un liceu de informatică din Piatra Neamţ. Ştiam dintr-un meci anterior de-al lor că va fi greu, dar nu aveam idee că istoria se va repeta. Din nou, arbitrul, care se presupunea că era imparţial s-a dovedit a fi exact opusul. Am pierdut puncte preţioase din cauza acestui arbitru, în mare şi din cauză ca dădea adversarilor noştri o mulţime de lovituri libere, spre deosebire de noi, care surprinzător am avut norocul de doar vre-o 3 sau 4. Şi asta nu deoarece băieţii jucau frumos. Şi galeria a dat ce-a putut, mai ales în timpul loviturilor libere date de adversari, când încercam să-i intimidăm cât mai mult cu putinţă. O fi mers, n-o fi mers, ideea este că au ratat destul de multe lovituri când ne-am pus noi pe treabă deci putem spune că am ajutat şi noi cu ce-am putut. Toţi eram uimiţi de "calităţile" arbitrului, dar ce să-i faci, porcării din astea se mai întâmplă...

 Meciul s-a încheiat cu un scor de 34 la 38 dacă am ţinut eu bine scorul.
 Marcatorul principal a fost George, cu 11 puncte marcate.

 Deci ce am învăţat ?
 Păi, am învăţat că băieţii ăştia joacă dur, şi dacă vrem ca la anu' să facem ceva acilea, trebuie să învăţam să-mparţim coate şi pumni în stânga şi-n dreapta. 5 greşeli personale ajung pentru o echipă întreagă. Dar mai întâi trebuie să învăţam noi mai bine să jucăm. Cât mai avem de la cine.

 Ca un ultim paragraf aş vrea să aduc mulţumiri lui Coţo, tatălui lui Samm, şi lui Cretz pentru că s-au oferit să ne ducă echipa completă la Piatra.

P.S.: Poze voi pune mai tarziu, imediat cum le primesc.

    2 comentarii:

    1. suna misto....
      ai fi vrut si eu sa fiu acolo....:)

      RăspundețiȘtergere
    2. Cretz ne a dus cu masina ... george era capitan de data asta :))... eu am marcat cel mai mult in primu meci si am ratat cel mai mult in al 2 lea...
      Felicitari :X !!!

      RăspundețiȘtergere