„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Cand cresc, profesor la Sav ma fac

 Unii dintre voi probabil ar zice: " Ce bă, eşti nebun, tu nu vezi ce naşpa o duc profesorii ? Vrei să fi şi tu unul dintre ei ? Hai zău aşa! " Let me explain myself. Azi am avut onoarea, privilegiul, norocul, whatever you wanna call it, să stau de serviciu. Nu era rândul meu, dar o colegă m-a rugat frumos să stau în locul ei, din motive variate, aşa că am acceptat. Ce se putea întâmpla ? Adică, de obicei, când stai de serviciu, suni o sonerie de pauză, mai faci câteva comisioane, şi te plictiseşti în 80% din timp. Ştiu, e moarte totală. Şi chiar aşa a şi fost până înainte de pauza mare. Cu 30 de minute înainte mai exact. Atunci, directoarea ne-a pus pe mine şi pe colegul cu care stăteam de serviciu să dăm o tură la cantină să aducem nişte farfurii, şi alte tacâmuri, pahare and so on. Chiar dacă aparent, nu ar avea nevoie de mare lucru, sunt şi profesorii oameni până la urmă şi trebuie să şi mănânce, aşai?. Aşai?! Bun, deci ne-am dus la cantină, am adus vre-o 60 de farfurii, 60 de tacâmuri, pahare şi-alte alea până în cancelarie, şi am zis că am terminat. Nici o şansă. Trebuia să aducem de data asta haleala. Doar că exista o problemă. Am sunat şi de pauză. Norocul nostru a fost că am dus aperitivele (din care m-am delectat puţintel pe drum, but shhh) înainte. Dar mai rămăsese ceva. Felul principal. Şi anume friptura. Friptură baaa. Şi ce bine arăta. Imaginaţi-vă 4 oameni, care cară 4 platouri cu friptură cât să ajungă la 60 de oameni, mergând printr-o mare de elevi de toate vârstele care de-abia aşteptau să mănânce ceva. Acum puneţi-vă în locul celor care cărau fripturile. Mirosul de carne de-abia scoasă de la cuptor care te învăluie din toate direcţiile. Da, era o senzaţie unică. Pe drum mi-am zis că dacă profesorii noştri o duc chiar aşa de bine, n-ar fi rău să fiu unul dintre ei. Hell, nu titular. Suplinitor îmi ajunge. Desigur, după ce am dus fripturile a trebuit să mă consolez cu doi covrigi, care nici n-au fost aşa de răi dacă stau şi mă gândesc. Anyways, după ce au terminat profii de mâncat, eu cu colegul meu eram prin şcoală. Când ne-am întors la postul nostru, ce să vezi. Directoarea ne adusese câte o porţie de friptură la fiecare. Da, o bucată din friptura după care tânjeam atât de mult cu ceva timp înainte. deci n-au fost toate rele azi...

 Ulterior, după ce am mâncat friptura, am renunţat la idee. Ok, primesc mâncare bună, da' nu se merită. Nu în România cel puţin.

9 comentarii:

  1. am fost si eu de serviciu, dar mie mi-au dat doar aperitiv..:D

    RăspundețiȘtergere
  2. Bre, am vazut sambata un anunt cu decesul lui Dumitriu Catalin, a murit proful de la Vasile Sav sau e pura coincidenta de nume?

    RăspundețiȘtergere
  3. Pura coincidenta de nume. Din cate stiu, n-a murit nimeni la Sav recent...

    RăspundețiȘtergere
  4. Ok, mersi :) Credeam ca e proful meu de dispute aprinse :)))

    RăspundețiȘtergere
  5. :)) nu moare super catalin asa usor. sigur si-au batut elevii joc de el . app, in ce clasa este la sav?

    RăspundețiȘtergere
  6. Sincer n-am idee. Da' o sa ma interesez. Pare a fi un subiect fain :D

    RăspundețiȘtergere