„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Capitolul 12 - Un plan, doua, trei

Dormisem bine în noaptea aceea. Ştiam sigur că mă pot baza pe Rachel în momente de genu' ăsta, şi aşa a şi fost.
 
 - Neaţa. Cum a fost canapeaua ?
 - N-a fost rea.
 - E bine de ştiut. Eu n-am dormit pe ea niciodată.
 - Bine pentru tine. Ce miroase aşa în bucătărie ?
 - Oh, am făcut nişte cafea, şi micu dejun dacă ai chef de haleală.
 - Nu trebuia să te chinui atât.
 - Lasă că n-a murit nimeni de la un mic dejun, si nici tu n-o să ai probleme. În plus, mai avem de discutat câte una două lucruri.
 - Ok.

 Rachel avea o bucătărie destul de impresionantă. Şi în plus, gătea minunat, lucru la care nu m-aş fi aşteptat de la ea. Se pare că e o fată plină de suprize.
 
 - Deci, ce ai de gând să faci de-acum încolo ?
 - Păi am aflat de nişte curieri de-ai lui Takeshi, care livrează "pachete" peste tot prin oraş. Cam toţi sunt foşti traceuri. Unul dintre ei e un biker foarte bun. Lumea îi zice Theo. Planul meu e să dau de ei, deşi o să fie cam greu, judecând după faptul că fac livrări doar noaptea.
 - Să zicem că îi prinzi. După, ce vrei să faci?
 - Dacă îi prind, poate îi fac să-mi zică unde fac livrările, sau de unde iau pacheţele. Orice informaţie care mă poate aduce mai aproape de Takeshi e bună.
 - Păi, ce să mai, succes cu planul tău. Oricum, înainte de asta o să trebuiască să îi duci maşina lui Chris.
 - M-am ocupat deja de asta. E în garajul lui. Acum o să mă duc la el şi o să incercam sa facem un plan, poate o să îi pot prinde pe curierii aia cât mai rapid.
 - Ok. Mă bucur că ai trecut şi pe la mine, deşi cam târziu. Dacă mai ai nevoie de ceva, să-mi spui. Te ajut şi eu cum pot.
 - O să ţin minte asta. Mersi pentru cafea şi pentru micul dejun. Te pricepi...
 - Mersi. Pa.
 - Pa.

 Am plecat de la Rachel destul de devreme. Aveam ceva drumuri de făcut în ziua aia. Primul dintre ele, clar, era la Chris. Trebuia să îi dezvălui vestea, şi să plănuim acţiunile viitoare. Am luat un taxi până la el acasă. Cred că puteam să iau un taxi şi aseară. Da' totuşi, parcă mai bine a fost la Rachel. Oricum, am ajuns la el acasă, şi am bătut la uşă.
 
 - Alo... Cineva acasă ?
 - Imediat.
 ...
 - Salut Chris, te-am trezit ?
 - Nu, eram treaz de ceva timp. Ce mai faci ? Cum a mers întâlnirea cu Buck.
 - Păi, în legătură cu asta, vezi tu...
 - În afară faptului că mi-ai ars turbina, sistemul de management al aprinderii, şi majoritatea design-ului de pe capotă.
 - Oh, ai aflat ?
 - Cum să nu aflu. Vorbim aici de maşinile mele cele mai de preţ. Oricum, nu-i cine ştie ce pagubă. Mai am piese de schimb în garaj. Intră...
 - Deci, m-am întâlnit cu Buck, l-am bătut, şi, mi-a povestit de nite curieri de-ai Mafiei, care livrează chestii şi pentru Takeshi din când în când. Mă gândeam că am putea să îi găsim şi poate să extragem câteva informaţii de la ei.
 - O să avem nevoie de nişte ajutoare pentru chestia asta. Am auzit şi eu de curierii de care-mi zici, doar că nu ştiam că lucrează pentru Yakuza. Mă gândeam că sunt liber-profesionişti. Cum spuneam, ca să îi prindem, o să avem nevoie de ajutoare. Şi nu numai de asta, o să avem de nevoie şi de echipament. Staţii de emisie recepţie, câteva maşini rapide ....

 Aici a început totul. 4 ore întregi de făcut planuri. Şi n-a fost doar unul. Împreună am început să depistăm probleme cu fiecare plan. am trecut de la A, la B, la F, şi tot aşa. Am pierdut destul de repede numărul. Ideea e că nu aveam nimic prestabilit deşi am încercat. Chestia cu plănuitul din avans e destul de grea. În final am ajuns la o soluţie de compromis. Pentru început trebuia să facem cam o săptămână de filaj, în mai multe zone ale RockPort-ului odată, de aici şi nevoia de mai multe echipaje. Poate aveam noroc şi descopeream destinaţiile livrărilor. După asta, trebuia să prindem măcar unul din curieri. Eu voiam să-l prind pe Theo. În sfârşit, era timpul să facem ceva care nu era chiar punctul nostru forte. Noi speram că va merge bine. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu