„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Capitolul 16 - Un nou inceput

...
  - Sefu'. Avem o problemă...
  - Ce vrei să spui cu asta ?
  - Ştii cursa de aseară de la docuri ?
  - Aia pe care trebuia s-o câştigi ? Da, ai pierdut cumva ? Ştii că am pus mulţi bani pe tine.
  - Păi, oarecum am câştigat, dar a apărut la începutul cursei un tip într-un eclipse din '99, negru, geamuri fumurii, fără plăcuţe. Nu ştiu cine e, ideea e că m-a afumat. Oricum, el nu era în cursă, deci tot am câştigat.
  - Te-a întrecut un Eclipse ? Din '99 ?! Tu ştii câţi bani am pus în maşina ta ? Asta e o umilire totală. Aşa ceva nu trebuia să se întâmple. De ce ai pierdut ? Avea maşina mai bună ?
  - Nu, îl aveam la liniile drepte, dar lua curbele ca lipit de pământ. Şi la docuri n-am multe linii drepte.
  - Nu contează. Îl vreau pe tipul ăla MORT! Află cine e, şi adu-l la mine.
  - Bine sefu'. Apropo, banii mei când îi primesc ?
  - Crezi că mai primeşti ceva după umilirea asta ? Ieşi afară până nu te pun să-mi lustruieşti iahtul cu periuţa de dinţi. Dă-i drumu' de-aici.
...
 
 Prima cursă a fost frumoasă, şi uşoară. Băieţii erau destul de buni. Urma să mai stau puţin la pândă, să îi mai aştept. Nu mă deranja deloc, eram obişnuit să stau ascuns mult timp. Săptămână după săptămână apăream de după hangare, nici nu ştiau ce i-a lovit. Începeam să enervez multă lume. Unul dintre cei pe care i-am bătut a şi tras câteva focuri în maşină, noroc că am putut să fug repede. Ideea era că odată şi-odată trebuia să mă las prins. Dar nimeni nu trebuia să afle cine eram. Asta cerea nişte măsuri drastice.

...

 Docurile au mai adus un nou şofer în lumea periculoasă a întrecerilor. Săptămână de săptămână apărea neinvitat, întrecea tot ce putea fi întrecut la o cursă, şi plecă la fel de repede cum venea. Nimeni nu ştia cum şi de ce, dar toţi realizau că era un pilot bun. Cursă după cursă, faima îi creştea, iar profiturile familiilor mafiote care deţineau docurile scădeau, fiindcă nimeni nu mai paria pe piloţii lor, ci pe necunoscut. Ăsta nu era un lucru bun, aşa că familia Bruno a decis să rezolve cumva problema. Au angajat câţiva din cei mai buni vânători de recompense din RockPort să-l prindă pe acest necunoscut. După săptămâni de filaj, şi încercări eşuate, eventual l-au prins, dubios de uşor pe acest pilot. L-au dus cu tot cu casca pe cap la Silvio Bruno, capul micii familii mafiote care deţinea partea docurilor prin care se învârtea pilotul nostru.

  - Daţi-i casca jos.
  - Bine sefu'. Ok, misteriosule, timpul să vedem cine eşti.
 
  Imediat ce au încercat să-i dea casca jos, pilotul misterios s-a ferit, şi folosind câteva mişcări de arte marţiale, i-a imobilizat pe cei doi acoliţi ai lui Silvio, fără a se complica foarte mult, luând apoi arma unuia dintre ei, pentru a se apăra de restul armatei care era de faţa.
  - Ce crezi că faci aici, în casa mea ?
   Pilotul a îndreptat imediat arma spre el.
  - Uşurel, nu trebuie să facem situaţia mai grea decât e. Băieţi, lăsaţi jos armele. Presupun că-ţi dai seama că dacă te voiam mort, nu mai apucai să mă vezi. Dar, nu te vreau mort, te vreau în echipa mea. Cum te cheamă ?
  - Numele meu nu contează. Îmi puteţi spune Zen.
  - Zen. Interesant. Ce-ai zice dacă ai lucra pentru mine. Eşti un pilot bun şi eforturile tale nu vor rămâne nerăsplătite, asta ţi-o garantez.
  - Bine.
  - Vino, să discutăm. De ce nu-ţi dai casca jos ?
  - Parcă mergeam să discutăm afaceri, nu detalii minore ca o cască.
 
  Zen părea un tip destul de bine pregătit pentru orice situaţie. era îmbrăcat într-un combinezon negru, şi vocea îi era distorsionată de cască. Oricum ar fi, era un pilot bun, iar asta conta mai mult decât o faţă şi un nume.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu