„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Retrospectiva anului 2011

  Se apropie sfarsitul de an. Se apropie acel moment in care aproape oricine isi doreste un an mai bun decat cel care a trecut. Acel moment in care esti impreuna cu prietenii, familia, cainele, televizorul sau calculatorul si alegi sa multumesti zeitatii in care crezi pentru un an bunicel. Cu urcusuri, cu coborasuri, cu damburi si vai, si curbe mai ceva ca Transfagarasanul. Pentru mine, sfarsitul de an mai inseamna un lucru. Retrospectiva !!!

Craciunul post-modernist

Inspirat de un post de-al lui Mihai Enasel, numit Craciunul. Ce era si ce a devenit am decis sa scriu un mic raspuns asupra a celor scrise de el. Poate nu raspuns cat mai mult o continuare a ideei prezentate de el.

Craciunul a fost si inca este un eveniment foarte important pentru multe familii in lume. Totusi, de-a lungul timpului aceasta sarbatoare si-a pierdut semnificatiile initiale, devenind in timp o sarbatoare consumista. Spiritul original al Craciunului, bucuria de a darui, fericirea care se putea citi pe fetele oamenilor atunci cand primeau si cand daruiau cadouri, toate acestea s-au estompat. In schimb a crescut spiritul economic ce se invarte in jurul acestei sarbatori. Poate ca unii dintre voi nu stiati asta, insa imaginea lui Mos Craciun, de om grasut cu barba lunga, imbracat in rosu nu este nimic mai mult decat o imagine promovata de compania Coca-Cola. Dar, asta e alta poveste socialist-democrata pe care n-am s-o explic azi.

Pe langa asta, craciunul a evoluat intr-o competitie. Acum nu mai conteaza doar, gestul de a darui un cadou, cat valoarea cadoului, marimea lui, impactul pe care il are. Acum multi icnearca sa se intreaca unii pe altii, cumparand cadouri mai scumpe, mai mari, mai impozante, totul spre fericirea comerciantilor carora le cresc profiturile considerabil. Am o intrebare. Cand a fost ultima oara cand ati daruit un cadou facut de voi. sau nu neaparat facut, cat, oferit din inima. Ceva cu valoare sentimentala care sa depaseasca de departe valoarea monetara a acestuia ? Acum ar mai merita sa faceti asa ceva ?

Ca o ultima idee, am sa spun un singur lucru. Vechile traditii incep sa se piarda. Din ce in ce mai putini colindatori colinda orasele pentru a raspandi vestea nasterii lui Iisus. Si cu timpul,poate, cine stie, colindatorii vor fi inlocuiti cu clubberi si domnisoare imbracate sumar gata sa faca un banut in plus, asa cu ocazia unei sarbatori crestine. Deja a inceput aceasta evolutie inversa a sarbatorilor. Oare unde se va ajunge ?

Arunca o privire in trecut

... si gandeste-te.

Dupa cum probabil stiti, se apropie si sfarsitul anului, si in dulcele meu stil clasic, am sa incerc sa fac o mica retrospectiva a anului ce a trecut. Totusi, asta n-o sa se intample in seara asta fiindca asta e un subiect ce-l voi folosi pe la sfarsitul lunii, ca de obicei. In schimb, daca stau si ma uit putin la lucrurile ce mi s-au intamplat in ultima vreme, pot spune cu siguranta un lucru. Oamenii se schimba. Nu fugiti inca.

Cum ?!

Ca sa incep cu inceputul, surfam Facebook-ul oleaca in serara asta, si am dat peste un, citat, listat ca si citat preferat de catre o fata. Citatul suna cam, asa.

"Femeia inseala numai pe cel pe care-l iubeste, pe ceilalti ii paraseste pur si simplu."

Activam modul de scris rapid in 3... 2...

Cine dumnezeu gandeste chestiile astea ? Adica, gandesc si eu, cu mintea mea inceata de om patetic si minuscul, ca poate e o hiba in logica asta. Ce inteleg eu din citat ? Uite o conversatie fictiva :

Un vers, doua versuri, si-a iesit amintirea

... sau, maneaua. Fiecare crede ce-o vrea.

Asear-am fost la discoteca,
Si-am intalnit o bruneta.
Era frumoasa si cocheta,
se vedea ca e bruneta.
Buzele ca doua petale,
pline de-aur si-alte metale,
suncile ce-i fluturau in vant,
in timp ce ma gandeam, si cant.
Daca stau si ma gandesc
eu pe ea o doresc,
era zana zanelor,
valoarea valorilor,
iar cand ea in cap s-a dus,
inima pe jar mi-a pus.
Da' cand l-am vazut cu barna-n loc de nas
m-am dus la baie si apa am tras.
Noaptea la tine ma gandesc,
si ziua nu pot sa-ti vorbesc.
E haladita haladitelor,
smecherita smecheritelor,
o noapte de vara vreau sa-ti daruiesc,
e ceva ce imi doresc.
Cica, laca, cichi, cea
Asta e maneaua mea
Fac dusmanii praf cu ea
Da' nu m-asculta nimenea
Of, viata mea...

Capitolul 41 - Plaja

...
- E frumos aici. Ai ales bine locul.
- Da, mi s-a parut ok. Stiu ca nu-ti place asa de mult marea, comparativ cu muntele, dar am zis ca ar fi mai bine asa. E mai cald.
- Da, cu siguranta e mai cald.
- Trebuie sa recunosc ca nu as fi crezut ca o sa ajung pana aici.
- De ce nu ?
- Pai gandeste-te putin la toate chestiile prin care am trecut. N-a fost tocmai un drum scurt. Sau usor.
- Da, presupun ca da.
- Oricum, acum vreau sa ne bucuram de apus. Ce zici ?
- Buna idee.

Mai da-i 2 mg de epinefrina, liber !

- Crezi ca ar fi mers ?
- Intre noi ?
- Da.
- Da, probabil ca ar fi mers. Dar nu am avut niciodata ocazia, nu crezi ?
- Ocazii poate au fost, doar ca n-am reusit noi sa le observam cand trebuie.
- Putem spune si asa. Oare o sa se intample asta in realitate ?
- Asta ? Cine stie. Poate ca da. Ar fi frumos, nu crezi ?
- Frumos ? Putin spus frumos.
- Ai dreptate. Candva, poate o sa se intample. N-am vazut niciodata asa un apus.
- Si probabil nici nu o vei mai face.
- Da, daca stau sa ma gandesc, da.

Inca 5 mg de atropina ! Nu te pierd pe tura mea ! Liber !

- Stii ce facem noi acum nu ? Stricam o prietenie buna.
- Nu, n-am sa las asta sa se intample. Niciodata. Iti promit. Ce zici, mai dam o tura de noapte, ca-n vremurile bune ?
- Imediat. N-am terminat inca cu tine.


Nimeni nu stie cu exactitate ce se intampla in acel punct, dintre viata si moarte. Unii spun ca au viziuni extra-corporale, altii ca vad viitorul, unii chiar au spus ca au vazut acea lumina de care se tot povesteste prin filme si carti. Ce e sigur e ca acel moment e unul pe cat de temut, pe atat de magnific, intr-un mod cumva dubios. Probabil ca trebuie sa-l simti ca sa stii exact cum si ce se intampla.

M-am trezit pentru cateva momente din visul meu, si mi-am dat seama ca eram cu adevarat intr-un spital. Clar patisem ceva destul de grav, din moment ce nu-mi puteam simti corpul deloc. Eram extenuat.

- S-a trezit ! Baieti, veniti ! S-a trezit !
- Ce, ce s-a intamplat ?
- Odihneste-te, iti povestim totul cand te vei simti putin mai bine.
- Ce s-a intamplat cu ...
- Cu cine ? NoX ?!

Doctorii spusesera ca am fost destul de norocos. Nu stiu cat de mult noroc putea sa fie ala, dar cert e ca eram in viata, dar epuizat, nefiind in stare sa scot doua vorbe. Nu era o problema, imi traiam visul. Sau, il visam cel putin.

Codurile Facebook

Oricat de mult as vrea sa ma refer la anumite coduri secrete folosite de masonii ce controleaza Facebook-ul pentru a controla mintile pitipoancelor care fac mii poze stupid de retarde pe care ulterior le si urca pe acest venerat site, in seara asta am sa ma refer la alta chestiune, mai noua.

Din nou, asa cum s-a intamplat in fiecare an, ba chiar de vre-o doua trei ori pe an daca tin bine minte, a inceput acel joc care eu am sa-l numesc "Hai-sa-scriem mesaje-codate-pe-Facebook-si-sa-ii-fraierim-pe-baietii-care-e-prosti-si-nu-se prind". Jocul asta a inceput initial ca un fel de campanie pentru sustinerea si promovarea cercetarilor efectuate pentru combaterea cancerului la san scop pe care eu il respect intru-totul. However.

Cum o sa ajute un status codat sa promovezi cancerul la san, nu stiu. Oi fi eu prost, n-oi sti destule, da' sincer sa fiu din punctul meu de vedere asta e cea mai retarda campanie de promovare, for one.

A doua parte e urmatoarea. Daca tot te dai mare ca promovezi chestia asta de ce nu spui asta sus si tare. Nu prin statusuri codate, ca astea nu te ajuta la nimic, ba chiar denota putina infantilitate ca sa zic asa, in lipsa unui alt termen.

Pe langa cele de mai sus, stiati ca nu numai femeile pot suferi de cancer la san ? Ok, unele poate stiati. Dar unele nu. Si nu stiu cum sa spun asta mai bine insa nu cred ca ii ajutati cu nimic pe cei care nu numai ca trebuie sa traiasca cu o boala care este vazuta gresit ca fiind exclusiv pentru femei, ci mai trebuie sa fie si calcati cumva pe orgoliu cand sunt "exclusi" cumva din tot procesul asta. Dar, daca unele cred ca doar femeile au sentimente atunci dau in curentul feminist.

Care e o prostie inimaginabila, care denota pareri complet retarde.

Deci unde am ajuns cu asta ? Pai, putem deduce ca desi cancerul la san e o problema reala cu care se confrunta mii de persoane, barbati si femei si copii si you name it, este promovata cumva pueril, si prostesc.

P.S.: Codul din ~Septembrie 2011 arata cam asa : http://www.pcmag.com/article2/0,2817,2392392,00.asp#fbid=6eP45Xc7pTx

Capitolul 40 - De ce eu ?

M-am gandit de multe ori cum ar fi daca nu m-as fi apucat niciodata de curse. Daca as fi fost, nu stiu, un contabil, un asistent-director sau poate un profesor. N-as fi fost un profesor foarte bun totusi. Nu mi-a placut niciodata la scoala. Liceul a fost o parte frumoasa din viata mea, am cunoscut multa lume acolo, dar in rest, scoala nu prea m-a atras. Cine stie, poate daca nu eram pilot de curse, sau daca nu ma invarteam in anturajele dubioase pe care le cunosteam, nu as fi fost la un pas de moarte de doua ori pana acum. Totusi, asa pot spune povesti faine nepotilor, daca or mai veni si aia vreodata.

Accidentele astea incepeau sa devina enervante. Nu ma deranja sa ma accidentez din cauza mea, dar de fiecare data altcineva avea ceva cu mine. Takeshi o data, Sektor de doua ori. Tot trebuia sa se gaseasca cineva care sa scape de mine in lipsa lui Takeshi, iar asta ma cam deranja de la o vreme. Pot spune ca am avut noroc de data asta. Masina fusese ranforsata serios, din motive de siguranta, ceea ce a ajutat. Partea dubioasa nu a inceput decat dupa ce m-am trezit.

M-am trezit intr-un spital foarte curat. Parea a fi unul din cele mai frumoase spitale in care am fost pana atunci, si cu siguranta nu era primul nici ultimul pe care aveam sa-l vizitez de-a lungul vietii. Saloane moderne, totul colorat in nuante de alb sau albastru deschis, in esenta, ceva de vis. Eram singur in salon asa ca primul gand care-mi trecuse prin cap a fost o intrebare : "Unde-i toata lumea ?". Vazusem cateva asistente pe hol dar atat. Chiar am fost adormit atata timp ? Fusese chiar asa de rau incat prietenii mei sa renunte la mine ? Pe de alta parte nu mai eram conectat la nici un aparat, in afara de cateva monitoare deci eram in stare stabila. Sau cel putina sa ma simteam. N-a trecut mult timp pana sa-mi dau seama ca ceva nu e in regula. Vazusem cateva asistente fugind, probabil si tipand. Nu aveam de unde sa stiu, geamurile pareau antifonate. Le vedeam tipand dar nu le auzeam. Dintr-odata, una din usi se deschide si o asistenta intra speriata inauntru.

- Ce se intampla ?
- Trebuie, trebuie, un loc, un loc unde sa ma ascund, unde, unde ?!
- Domnisoara, calmeaza-te si spune-mi ce se intampla.
- Un tip, un, un tip cu masca. Are o arma !
- Cine e ?!
- Tu n-auzi ca are masca ? Nu, trebuie sa ma ascund, sa nu ma gaseasca, unde, unde ?!
- Sub patul meu, intra acolo.
- Nu, o sa ma gaseasca.

Fata asta avea nevoie sa respire ceva mai incet. Dar o intelegeam. Pana la urma cica era un tip cu o arma care mergea nestingherit prin spital. Asta nu era subiect de gluma. Si totul a devenit mult mai serios cand l-am auzit strigand :

- NoX ! Iesi oriunde te-ai ascunde ! Stii ca am sa te gasesc chiar de-ar fi sa iau tot spitalu' asta la puricat.

Era Sektor. Dar cum ? De ce ? Si pana la urma care era problema lui ? Nu-i era de ajuns ca m-a bagat in spital de doua ori, acum voia sa ma bage si-n morga ? Ma simteam obosit iar asistenta aia nu facea nimic in afara de faptul ca inrautatea situatia.

- Trebuie sa ma ascund undeva, trebuie, neaparat, trebuie, da. Stiu ! Camera de provizii.

A iesit fugind din salon, si doua secunde mai tarziu am auzit o impuscatura. Am presupus ca a murit. E o senzatie dubioasa, sa stii ca in urmatoarele doua minute probabil ai sa mori. Nu simti asta in masina. Ma uitasem la ceas, insa era stricat, afisa niste bazaconii. Imi venise timpul cred.

- NoX ?! A durat putin timp sa te gasesc. Sigur, nici asta nu e un spital mic, dar tu esti o persoana greu de gasit.
- De unde ai aflat unde eram ?
- N-a fost greu. Ai fi uimit sa afli cate informatii poti obtine cu o arma in mana. Dar, hai sa nu mai lungim vorba. Am venit aici cu un scop.
- O singura intrebare. De ce eu ?
- De ce nu ?

A ridicat pistolul si a apasat pe tragaci.

Optimistii au creierul stricat

... sau cum azi dimineata ascultam chestiii dubioase la radio.

Azi dimineata, pe drum spre scoala, am avut prilejul sa ascult o stire destul de interesanta cu un subiect care pe mine cel putin m-a atins destul de tare. Mai exact, spunea ca dupa cateva studii efectuate undeva la Dumnezeu stie unde, s-a demonstrat stiintific, nota bene, ca optimistii au probleme cu creierul. Ca de-aia e ei optimisti ca nu le functioneaza bine encefalul superior.

Sa dezvoltam. Mai pe larg, s-au efectuat cateva teste, la care anumite parti ale creierului unui pesimist reactionau, in timp ce aceleasi parti ale unui creier optimist reactionau mai putin, sau deloc. Totul avea legatura cu procesarea informatiilor sau ceva de genul. Dar, acum vine parerea mea.

Eu sunt un optimist incurabil. Ok, poate nu neaparat incurabil, am si momente de realism complet. Sunt un realist optimist ca sa zicem asa. Si nu mi-a daunat asa de mult pana acum, daca e cazul sa am creierul busit. Unii ar putea spune ca am creierul, sau cel putin personalitatea putin mai iesita din comun, dar asta e pe langa subiect.

De ce ar fi creierul unui optimist defectuos ? De ce sa-l consideram asa ? de ce e rau sa vezi partea plina a paharului ? Sigur, ce-i prea mult strica, nu zic nu. Un optimist serios vede doar partile bune din oameni, din evenimente si uita sa mai analizeze in detaliu restul lucrurilor ce-l inconjoara. Dar, un optimist poate gandi la rece, poate lua decizii care sa-l ajute pe el si in acelasi timp sa fie cat de cat benefice si pentru restul. Dar asta e doar parerea unui optimist. Voi ce ziceti ?

P.S.: When in doubt say fuck it, and go for it. Whatever may happen.

Din doua rele

... nu iese nici una buna, da' uneori tre sa alegem raul 'al mai putin rau. Sa va pun in fata cu un exemplu.

Sa zicem ca sunteti intr-o situatie cel putin ciudata si vine vremea cand un prieten, o cunostinta, sau chiar un necunoscut sa-si spuna parerea despre situatia data. Sigur, in cazul meu, chiar n-as lua in seama parerea unui necunoscut decat in cazul in care e bine argumentata. Foarte, bine argumentata. Dar, sa zicem ca vine o situatie de genul si va gasiti in fata unei alegeri care suna cam asa :

Persoana in cauza poate sa va spuna parerea sa in termeni destul de cizelati si acoperiti cu puf roz si curcubee pentru a nu va rani, intre timp lasand in urma anumite detalii, sau sa va spuna o parere lipsita de scrupule, dura dar intr-un final completa si fara intelesuri ascunse.

Ce ati prefera ? Sa fiti tinuti in puf si sa nu stiti chiar tot, sau sa stiti tot cu riscul de a fi raniti, poate pentru o perioada lunga de timp ? Cum ar fi daca s-ar intampla ambele ? O parere fara scrupule care insa ar fi lipsita de anumite elemente ce ar putea conta ar fi cel mai rau caz ?

Lipsa de motivatie

In seara asta voiam sa scriu inca un capitol din " Povestea unui Racer ". Chiar voiam. Aveam ideile, aveam dialogurile in minte, toata actiunea se petrecea in mintea mea ca si la restul capitolelor scrise pana acum. Insa, dintr-un motiv anume nu am putut sa-l scriu. Unii numesc asta lipsa de motivatie.

Si e adevarat. Pur si simplu nu mai vad nici un motiv pentru care as mai continua sa scriu in afara de pasiune. Sigur, imi place sa scriu, iubesc sa scriu povestea asta insa acum parca nu mai vad rostul. Parca nu mai are sens acum. Lipsa de motivatie e un concept destul de enervant. Vrei sa faci ceva, stii ca poti, stii cum s-o faci, insa nu poti, fiindca nimic nu te impinge. Nu mai simti aceeasi atractie cum simteai inainte. Toate acestea fiind generate de anumite evenimente care s-ar fi putut intampla in ultima vreme.

Ati simtit vreodata lipsa asta de motivatie ? V-ati simtit vreodata ca si cum n-ar mai avea rost sa faceti ceva, indiferent de ce ar fi ? Sau e doar o faza trecatoare si se rezolva de la sine ?

Capitolul 39 - Canionul

Se spune ca oamenii iau cele mai importante decizii din viata in momente de rascruce, atunci cand totul depinde de o singura alegere. Da, sau nu. Mergi inainte, sau te opresti. Spui o vorba, sau taci si inghiti. Totul tine de moment, de acel impuls initial pe care il urmezi si il fructifici, asta daca ai curajul sa incerci.

Noaptea aia urma sa fie una din cele mai importante nopti din viata mea. Nu neaparat fiindca preluam teritoriul lui Sektor. Mi-ar fi pasat prea putin de asta daca nu era planul meu interg. Insa aveam nevoie de bucatica lui de pamant ca sa-mi pot continua vendeta pornita impotriva japonezului aluia, Takeshi. Aveam o echipa buna, si eram increzator. Nimic n-ar fi trebuit sa mearga rau.

M-am intalnit cu Sektor in jurul orei 5:00 dimineata, la baza muntelui unde exersam de cand am inceput sa fac drift-uri. Sigur, muntele ala mi-a semnat sentinta la durere de multe ori, dar a ramas o parte importanta pentru cursele din zona RockPort. Si asa era sa fie si in noaptea asta. Din informatiile mele, Sektor nu avea nici o masina care sa poata sa concureze cat de cat ok pe traseul ala. Avea masini mari, camionete, ba chiar si o duba de care aflasem mai tarziu. Nimic de performanta, nimic pentru drifting. Dar nu ma asteptam la un lucru. Stateam la baza muntelui, asteptam, cand deodata aud un sunet care mie imi era familiar. Era o Acura Integra. Alba. Masina Miyei. Stiam exact ce putea masina aia, si nu-mi placea ca Sektor o conducea. Nu stiam ce poate, nu-l mai vazusem intr-un drift. Nici nu credeam ca stie conceptul.

- Ce cauti cu masina asta ?
- Nu conteaza, am venit amandoi aici sa ne intrecem. Tu ai grija de drumul tau si nu moare nimeni.
- Chiar trebuia sa iei masina Miyei ?
- Mai conteaza ? Taci si hai sa-i dam bataie, n-am timp de asta. Daca ma bati, imi iei bucata de RockPort. Daca pierzi, masina ta e a mea, Miya ramane la mine, si tu nu te mai atingi de teritoriul meu ! Ai inteles ?.
- Bine, primul care ajunge pana in varf si inapoi, castiga. E asa de simplu.
- Vedem noi ce e simplu si ce nu. Hai!

Sincer nu voiam sa-i dau masina mea. Era vechiul meu GTR-R34 cu care incepusem sa concurez si nu voiam s-o pierd si s-o ia un tip ca Sektor. Deci cursa asta trebuia cstigata cu orice pret. Am inceput bine. Honda Miyei era mai usoara si pleca ceva mai repede de pe loc. Deci m-am gasit imediat in pozitia a doua, in urma unui tip care aparent stia sa conduca foarte bine. Lua curbele perfect chiar daca masina aia era facuta pentru drifting, si nu curse care cereau aderenta. O controla perfect in curbe, parea sa aiba aderenta unei masini de circuit perfecte. Am ajuns amandoi aproape in acelasi timp la constructia din varful canionului, unde l-am depasit cu un drift bine plasat. Atunci am inceput sa ma departez de el, incetul cu incetul. Adevarul e ca Sektor modificase masina si nu mai putea face drifturi, deci eu aveam un avantaj clar. De care m-am folosit pana in ultimul moment. Linia de sosire se apropia. Puteam simti fiecare denivelare din drum, fiecare piatra pe care calcam. Eram concentrat la maxim. Si a meritat. Castigasem.

- Targul e targ. Pleaca din oras.
- Ai sa mai auzi de mine. Curand.

Nu imi mai era frica. Il batusem. Am fost mai bun ca el. Imi luase tot dar nu putea sa-mi ia talentul. Nu putea sa-mi ia demnitatea. Putea, dar am luat-o inapoi. Si am luat-o bine. Imediat dupa am primti mesaje prin statie de la restul colegilor.

- NoX, sunt Rachel, am castigat, ne vedem la sediu.
...
- Aici Buck. Copiii aia n-au avut nici macar o sansa !
...
- Chris la aparat, gata sa mai afume si alti baietasi. Pe astia i-am lasat in praf. Felicitari baieti.

Eram fericit. Totul mergea cum trebuie pentru prima oara in mult timp.

Pe drumul spre sediu am fost lovit de un Ford F450 modificat, direct in laterala masinii. Masina a fost distrusa, iar eu am ramas inconstient.

Ceva scurt

N-am sa urmez drumul celorlalte postari ale mele, cu texte imense pline de intelesuri ascunse si mai stiu eu ce alte bazaconii intelectuale care imi mai vine mie prin cap la ore tarzii. Am sa va spun doar un singur lucru, ceva scurt, ceva care ar trebui sa insemne foarte mult pentru cineva. Tu, cel ce citesti chestia asta, tine minte cuvintele mele.

Daca vrei sa faci ceva, fa-o. Nu ezita, nu te gandi, fa-o. Nu procesa riscuri, concluzii, evenimente, doar fa-o. Daca vrei sa spui ceva, deschide gura si fa-o.

Sau vei pierde acel lucru care te defineste pe tine ca persoana.

Masina timpului

... si ce s-ar intampla daca am putea da timpul inapoi.

Nu prea am somn, asa ca am decis sa scriu putintel, poate poate imi vine si cheful sa ma arunc in pat si sa-i strang mana lu mos' Ene. Pana atunci, am sa va vorbesc putin despre un micut concept la care toate lumea s-a gandit, si multi l-au si scris.

Cum ar fi daca am putea da timpul inapoi ?

Sunt sigur ca multora v-au trecut prin cam gandurile astea : "Ce n-as da sa pot sa ma intorc in ziua aia si sa fi facut ceva diferit." Poate nu exact astea, dar cred ca multi ati vrut la un moment dat sa dati timpul inapoi si sa reparati ceea ce ati crezut ca a fost o greseala. Sa va intoarceti intr-un anumit moment si sa faceti un lucru diferit, sa schimbati ceva, sa fiti in alt loc. Sau dimpotriva, sa nu fi facut ceva, sa fi spus "Nu ! Nu acum !" fiindca undeva in interior stiati ca e gresit intr-un fel sau altul.

Ati da timpul inapoi cu conditia sa nu stiti cum va afecta asta viitorul ?

Sigur, toata lumea a vrut la un moment dat sa-si schimbe istoria. Dar totusi, undeva trebuie facut un compromis, compromis care vine sub forma lipsei de informare. Stii ce vrei sa faci, stii ce vrei sa schimbi, te gasesti in mijlocul actiunii dar nu stii ce se va intampla dupa ce te joci putin cu conceptul de spatiu-timp. Pur si simplu, la fel cum pentru moment e imposibil sa calatorim in timp, e imposibil si sa vedem viitorul. Putem intui, putem presupune, putem face alegeri bazate pe fapte clare si date pe care le credem a fi corecte insa in final e imposibil sa stim ce se va intampla.

In final avand in vedere faptul ca cele doua concepte prezentate mai sus, calatoritul in timp si prezicerea viitorului, sunt doar concepte, teorii, presupuneri, nimic mai mult, pot spune cu siguranta cateva lucruri. Mai intai, orice greseala facuta trebuie mai intai recunoscuta. Vorba aia, recunoasterea problemei e primul pas spre vindecarea ei. Pe langa asta, sigur, se intampla sa faci ceva ce la un moment dat ti s-a parut gresit, asta nu inseamna ca asa a si fost. Ai fi facut-o diferit ? In alt moment ? Poate ca da. Ti-ai pus sperante in ceea ce a fost in final un pariu cu viitorul pe care l-ai pierdut ? Poate ca da. Dar asta nu inseamna ca s-a pierdut ceva. Omul din greseli invata, chestia e sa invete ce trebuie din propriile greseli. Din greselile altcuiva nu prea inveti nimic.

Viata merge inainte. Cu, sau fara tine. Tu alegi.

Ziua 155

//--connection_established--//

//--beginning_of_transmission--//

Jurnal de bord, 19 Septembrie 2145

Am apucat sa particip si eu la discutiile de astazi referitor la ce vom face de-acum in colo. Divizia 6 pot spune ca e istorie de acum, avand in vedere ca am ramas intregi doar 3 dintre noi. Ar trebui sa vorbesc cu generalul care se ocupa de baza asta si sa vad exact daca se mai poate face ceva desi ma indoiesc. Pe langa discutiile care erau prezente in lista pusa la dispozitie tuturor, s-a mai discutat si de o posibila actiune de recuperare ce va avea loc peste 5 zile. Actiune pentru care ar fi necesari niste voluntari care vor veni posibil si din partea altor baze din apropierea zonei noastre. Pana acum nu am primit nici un raspuns, dar sper sa vina cat mai curand. Ideea actiunii este sa incercam sa recuperam cat mai multe materiale si munitie de razboi care ar fi imprastiate prin zona rosie. Nu stim exact daca o vom face sau nu, dar ar fi necesar.

In ordinea de zi a mai fost si un proiect pentru un nou vehicul care va intra in testare zilele astea, vehicul care va avea nevoie de un pilot. Asa ca am decis sa ma inscriu si sa incep sa iau cateva lectii de la unii din pilotii ramasi intregi din baza, poate poate ma pun si pe mine sa conduc namila aia. Inca nu am nici un detaliu deci ma bazez numai pe zvonuri. Si zvonurile zic ca e o chestie mare cu arme mari. Mie imi convine fiindca tare as vrea sa ma razbun putin pe cei care mi-au destramat divizia.

In afara de asta a fost o zi destul de anosta aici la baza Valkyrie South. Sper ca urmatoarele sa fie mai bune.


//--end_of_transmission--//

Ziua 154

//--connection_established--//

//--beginning_of_transmission--//

Jurnal de bord, 18 Septembrie 2145


Au trecut luni de cand nu am mai deschis chestia asta. Misiunea de recunoastere a decurs cum trebuie si i-am gasit in cele din urma pe supravietuitorii Diviziei 6. Doar trei au supravietuit. Johnny "Bart" Simpson, Maya "Knight" Merriweather si Troy "Speed" Pierce. As putea vorbi despre oricare din ei o viata intreaga. Nu-i cunosc de mult, doar de pe vremea Academiei, unde am intrat impreuna, si am fost ulterior inscrisi in Divizia 6 a UFA. Totusi, la inceputul atacurilor, am crezut ca sunt singurul supravietuitor. Se pare ca nu era cazul.

Razboiul, atacurile, traiul in zone de care nu mai auzisera, pe o planeta destul de ostila, toate acestea i-au afectat pe cei trei destul de mult pe plan fizic, dar mai important, pe plan mental. Cosmarurile devenisera o rutina pentru cei trei, si nu numai. Toti cei prinsi la mijloc erau afectati psihic, intr-un mod sau altul. De asta imediat ce am ajuns la baza am inceput un proces de recuperare. Sortii pareau in favoarea lor la momentul respectiv, si per-total au trecut peste. Bart inca mai are anumite fobii legate de ce s-a intamplat, cea mai puternica fiind o claustrofobie destul de potenta as putea zice. Maya si Speed in schimb s-au recuperat binisor.

Acum cateva zile au fost primite rapoarte ale altor bombardamente undeva in  sectorul de sud al planetei. Pentru moment ma intereseaza prea putin toate acestea. Am plecat de acolo si nu ma mai intorc prea curand. Maine are loc o sedinta a mai-marilor in grad din baza in care am fost adus impreuna cu echipa. Baza se numeste Valkyrie-South. Unii ar putea spune ca ne aflam cam prea aproape de bombardamente, dar pana acum totul a mers bine. In sedinta de maine se decide exact cursul evenimentelor de acum incolo. Chiar sunt curios.


//--end_of_transmission--//

Saptamana mobilitatii europene

... sau cum un grup mic de oameni a fost recrutat pentru a juca baschet in numele liceului Vasile Sav. Spoiler, we lost.

Astazi am avut sansa sa particip la o activitate organizata in cadrul "Saptamanii mobilitatii europene". Sincer sa fiu, daca nu era catedra de Educatie fizica si Sport din cadrul Grupului Scolar "Vasile Sav", nici nu cred ca aflam ca exista asa ceva, daramite sa mai si particip la un astfel de eveniment. Dar am aflat, si am fost ales impreuna cu cativa colegi, sa participam si noi la cateva actiuni desfasurate astazi, 17 Septembrie 2011.

Gaming-ul

... si cum unii cred ca un controller in mana te face automat *inserati generalizare aici*

In seara asta voiam sa scriu un nou capitol in poveste. Insa, cum am doua sfarsituri posibile pentru capitolul in chestiune, am decis sa o las pe alta data, cand se mai linistesc apele, si cand imi dau seama exact cum vreau sa continue povestea. Asa ca in seara aceasta, doamnelor, domnisoarelor, domnisorilor si domnilor, va voi vorbi despre jocurile video.

Nu am de gand sa scriu tot ce stiu eu despre jocuri, si toate experientele mele, fiindca daca ar fi sa ma apuc, n-as mai termina si nimeni n-ar citi tot. Am sa incerc sa fiu cat mai succint cu putinta. Tema articolului de azi este generalizarea pe care multi o fac cand vine vorba de jocuri video. Mai exact, cea mai mare tevatura se face pe tema jocurilor din genul "shooter". Sau, pe limba noastra, "Joacele alea cu impuscaturi" despre care se tot vorbea intr-un timp. Cu ce nu sunt eu de acord, e ca s-a plecat de la un concept simplu. Daca ii place gamer-ului X sa-l umple de plumb (ocazional si putin cupru sau raze mortale, daca e sa includem doar cateva din optiuni) pe gamer-ul Y, clar X si/sau Y vor ajunge in viata reala sa scoata o arma din buzunar si sa inceapa sa traga in tot ce misca, pentru a obtine cat mai multe puncte.

Pai, nu stiu cum sa spun asta, insa realitatea sta altfel. Trebuie sa mentionez ca vorbesc din punctul meu de vedere care este un punct de vedere grav influentat de faptul ca ma pot numi un gamer destul de inrait, departe insa de a fi dependent. In realitate, jocurile nu influenteaza asa de mult jucatorii, cel putin nu asa de mult precum e mediatizat. Vechea vorba din strabuni care zicea : "A face din tantar armasar" nu se putea potrivi mai bine. Si reteta pentru mediatizare instantanee e urmatoarea.

Se ia una bucata gamer, preferabil Coreean (Nu am nimic cu ei, insa statistic vorbind ei cam domina piata acum), jucator care a ajuns la stadiul de partial dependent, care a participat la numeroase campionate (unde a castigat bani multi, mentiune adaugata pentru parintii care arunca fraza "N-ai sa faci nici un ban din jocuri") si care sta cu zilele si se joaca pe PC.

Se adauga bull-shit mediatic si povesti triste cu persoane care au murit sau au ramas grav afectate lucrand la PC, nu neaparat jucandu-se, insa stand in fata calculatorului. Povestile trebuiesc mai intai curatate de orice imperfectiuni sau colturi care ar putea lasa loc de interpretare, si apoi sunt comparate cu povestea jucatorului adaugat mai inainte.

Se amesteca cu grija si se serveste unui public cu o varsta situata undeva in zona 35+ ani si se observa rezultatele.

Desigur, rezultatele pot fi variabile insa numitorul comun va ramane acela ca intotdeauna Calculatorul si Jucatorul pe calculator vor fi legati unul de celalalt, se vor distruge unul pe celalalt si in final unul va muri. Punem pariu care pica primu' ?

Un citat umbla acum ceva vreme pe net.
Suna asa : "If Pac-Man affected us as kids, we'd all be running around in darkened rooms, munching magic pills and listening to repetitive electronic music."

Food for thought.

Cine cu ce ramane

... si cum vine toata chestia asta ?

Bine, poate multi dintre voi nu sunteti obisnuiti sa vedeti astfel de articole la mine pe blog. Va asteptati la articole putin ironice, satirizante intr-o anumita masura, articole din care puteti sa radeti si eventual sa mai si invatati ceva. Totusi, din cand in cand, imi vine cheful sa scriu si articole mai sentimentale ca sa le spun asa. Nu au un scop anume. Cel putin, nu aparent. E scris pentru persoana potrivita.

Luam doua personaje ale aceleiasi povesti. Ii vom numi, Richard, si Jane. Richard Roe si Jane Doe. Se cunosc de prea mult timp cat sa mai tina socoteala. De cand se stiu, se stiu unul pe altul, iar asta e foarte tare in ochii multor oameni. La un anumit moment relatia avanseaza iar Richard si Jane decid ca ar fi frumos sa fie impreuna. Stiti voi, clasica poveste de dragoste.

Dam timpul inainte cativa ani. Sigur, n-au avut ei doi o relatie perfecta. Suisuri, coborasuri, stiti voi, chestii normale. Dar au ramas impreuna fiindca se iubeau. Asta, pana la un moment. Cand n-a mai mers. Adica, n-a mai mers deloc, a mers asa de prost incat nu mai avea cum sa mearga la fel ca inainte. Asa ca si-au luat fiecare inima-n dinti si au plecat pe drumul lor. Iar acum, ideea de baza.

Richard aparent a trecut peste. Richard a facut-o pe barbatu' si a trecut peste, luand deviza : "Shit Happens", in brate, gandindu-se ca a fost frumos cat a durat dar ca la un moment dat nu s-a mai putut merge inainte. Jane pe de alta parte, traieste intr-un fel de purgatoriu al lumii reale. Stie ca nu prea se mai poate face nimic, ca s-a terminat, insa ramane cu amintirile. Amintiri care iau bucati din ea. Nu literalmente, fiindca ar fi oarecum ciudat, si putin infricosator, insa nu poate sa nu lege tot ce o inconjoara de un anumit moment, de o anumita zi petrecuta cu Richard. Iar asta n-o ajuta cu nimic.

Deci, intrebarea este. Cine cu ce ramane ? De ce iau unii totul, iar altii raman doar cu franturi care nu ajuta cu nimic decat sa inrautateasca situatia ?

De ce unii trec peste, in timp ce unii nu uita mai nimic ?

Capitolul 38 - Pornim

Totul era pregatit. Aveam oamenii mei de incredere trimis fiecare la cate o cursa in oras. Totul avea sa aiba loc cat mai repede cu putinta, in asa fel incat daca ceva dadea gres, sa nu existe consecinte prea mari, baietii lui Sektor fiind imprastiati prin tot orasul la momentul respectiv. Si pana la urma, ce putea sa mearga prost ?


Rachel si Chris erau doi dintre cei mai buni piloti pe care ii aveam in echipa. Si ii stiam pe amandoi din copilarie deci orice s-ar fi intamplat, stiam ca pot conta pe ei. Si asta era un sentiment reciproc. Pe langa asta aveau si niste masini destul de bune. Rachel avea o masina modificata de ea, un "sleeper", asa cum mai era denumit tipul ei de masina. Practic era un Nissan Sentra modificat pentru performanta, dar fara nimic la exterior. Chris avea o Toyota Supra pe care eu i-am cam forjat-o acum ceva timp, dar care a fost reparata ulterior. Pe astia doi ii trimisesem in zona de sud a orasului. Era un traseu usor, dar foarte rapid. Si, ca orice echipa de curse care se respecta, toata lumea avea statii, ca sa putem vorbi intre noi in timpul curselor.

- Chris, esti gata ?
- Da. Hai sa vedem ce pot baietii astia sa faca.
- Buna idee. Cat de bine stii traseul asta ?
- Destul de bine. Nu e prima mea cursa pe aici.
- Ok, deci am sa stau in spatele tau o tura, sa vad exact ce si cum se intampla.
- Cum vrei. Hai, incepem.
- Succes.
- Mersi la fel.

Cursa a inceput. In teorie, nu ar fi trebuit sa fie prea greu sa o castige. Dar, daca e sa urmam firul tuturor povestilor din orasul asta, nimic nu mergea cum trebuie, atunci cand trebuia. In acelasi timp, un alt pilot de-al meu era in centru, pregatindu-se de o alta cursa.

- Alo baietii, pai ne intrecem azi sau ce facem ?
- Cine intreaba ?
- Buck. Nu ma stiti ?
- Nu cunosc pe nimeni numit Buck. Da' masina aia a ta ar cam vrea alt sofer.
- Eu nu prea cred. Sa facem chestia asta, pana nu mor de batranete.
- Nu c-ai fi prea tanar tu.
- Ce zici baietel ?
- Hopa baietii, hai sa nu ne enervam degeaba. Lasati masinile sa vorbeasca pentru voi.
- Bine, bine.
- Hai pustiulica, sa vedem ce poti. Fii pregatit sa fugi de-aci dupa ce te intrec, fiindca zona asta o sa fie a lu' NoX si a echipei sale.
- Mai vedem noi.

Buck nu era neaparat genul calm, calculat, rece. Nu, el era genul de american ca la mama lor. Isi traia viata secunda dupa secunda, dupa stilul de viata american. Om mare, intr-o masina mare, cu un motor V8 mare conectat la doua roti spate mari si posibil ilegale, gata sa prinda viteza mare pe o distanta mica. Liniutele erau viata lui, in mare. Pe langa asta, intotdeauna e nevoie de genul lui de persoana intr-o echipa. Aveam nevoie de cineva care sa sperie cat de cat lumea. Iar el avea ce-mi trebuia mie.

Toate cele trei curse au avut loc in aceeasi noapte. O noapte plina de surprize.

Capitolul 37 - La arme

Dupa ce intalnirea cu Sektor nu a mers exact cum as fi vrut eu, era clar ca nu aveam alta solutie decat sa ii iau pur si simplu teritoriul. Pe langa asta, avusesem o mica intelegere cu unul din detectivii din oras. El nu statea pe capul meu, eu ii dadeam raceri pe care sa-i puna dupa gratii. Sigur, cu orice alt racer nu as fi fost de acord, insa pe Sektor nu-l vedeam ca parte din acel grup de persoane pe care nu le-as fi tradat indiferent de situatie. Pentru mine era doar o cantitate neglijabila. Una de care aveam de gand sa scap in curand. Pentru asta, trebuia sa stiu mai multe.

- Bine John, deci, ce ai aflat ?
- Nu mare lucru. A aparut acum cateva luni in oras, a preluat toata zona detinuata de "Scorpioni", o fosta echipa de curse din oras, pe care am desfiintat-o, pilot cu pilot. Date specifice despre el nu exista. Nume, poza, nimic. Stim doar porecla, si avem cateva poze luate de niste camere de securitate din oras. Dar, cu masca aia a lui, nu putem sa-l identificam.
- Atat ?
- Da. Nu am reusit sa-l prindem niciodata, deci nu stim nimic mai mult decat stii tu. Ba chiar cred ca stim mai putin. Am auzit ca ai pe cineva in echipa lui.
- Da, asa s-ar zice. Inca nu stiu cat de mult pot conta pe relatia asta a mea acolo, avand in vedere ultimele evenimente, insa pot spune cu siguranta ca la momentul de fata am doar incredere in echipa mea.
- E si asta ceva. Ce planuiesti ?
- O preluare rapida. Cateva curse in aceeasi noapte, in trei locatii diferite. vreau sa ii iau tot, cat mai repede cu putinta.
- Da. Pot intreba de ce ?
- Da, poti intreba. Ideea e ca o sa folosesc teritoriul asta impreuna cu restul zonelor pe care am sa le preiau pentru un plan de-al meu care include termeni ca "mafie", "curse" si "razbunare".
- Stii ca ar trebui sa te arestez chiar acum nu ?
- Da. Tocmai de asta am sa ti-l dau tie pe Sektor, imediat ce preiau ce are.
- Am vre-o garantie ?
- Sincer, nu prea. Va trebui sa ai incredere in mine.
- Daca nu mi-l dai, am sa te gasesc, si-am sa te iau pe tine.
- Ok, mi se pare corect. Acum trebuie sa plec. O sa mai vorbim in curand.
- Bine.

Cu ajutorul lui John puteam sa scap de tot de Sektor. Umbla vorba pe strazi ca tipul asta mai facuse el niste chestii dubioase si prin alte orase, si a venit in RockPort sa scape de politie. Daca era adevarat sau nu, nu era treaba mea. Eu voiam sa-l scot din schema. Pentru asta am aranjat totul cu cei din echipa mea, pentru ca preluarea sa aiba loc cat mai usor.

- Ok, deci asta e planul de baza. Chris, tu ai sa mergi impreuna cu Rachel sa va intreceti cu cei din sud. Am incredere in voi doi ca totul o sa mearga bine. Aveti grija, baietii astia joaca dur.
- S-a facut. Apropo, eu merg cu masina mea ?
- Da Rachel, pentru moment va trebui sa folosesti "sleeper-ul" tau. Dupa ce preluam zona aceea o sa vedem ce facem si pentru tine, bine ? Sau daca vreti, puteti intotdeauna sa puneti masinile la bataie.
- Am sa vad. Chris, ce zici ?
- Hai sa batem niste dubiosi.
- Succes. Buck, de tine am nevoie in cartierul din centru. Acolo o sa te astepte cativa baieti, insa tu ai sa te intreci cu unul singur. Am decis sa fie o liniuta. Baietii aia nici n-or sa stie ce i-a lovit.
- Ok sefu'. Am plecat.

Cat despre mine, eu ma intalneam cu Sektor la intrarea in canion. Doua curse, un circuit, un drift. Eram curios sa vad ce masina aduce. De aici nu mai puteam sa dau inapoi. Dar nici nu aveam de gand. Se spune ca uneori trebuie sa faci lucruri fara sa le gandesti prea mult. Uneori e mai bine asa. Sa traiesti pe moment, sa nu gandesti prea mult consecintele. Asta aveam de gand sa fac. Si asta era doar inceputul.

Cum de ?

Am decis sa arunc un set de posturi d-astea cu continut extrem de psihologic si pe versiunea in romana , ca sa egalez cat de cat post-count-ul. Desi pe unu' am post count imens si pe celalalt, mai putin. Bomboane aluia care ghiceste unde am mai multe posturi. Anyways...

In numele lui Dumnezeu si a tot ce e sfant, nu ca as fi eu cine stie ce om evlavios sau whatever, da' cu Dumnezeu se intampla cateodata sa fii surprins de persoanele pe care chiar le credeai ca-ti sunt apropiate ? Cum se intampla sa iti pui sperante in ceva, doar pentru a fi distruse cu ajutorul unui set de replici pline de sarcasm clasic si ironie arzatoare ? Si toate astea din partea cuiva cu care credeai cel putin ca ai o relatie cel putin de, amicitate. Desi nu cred ca e un cuvant in realitate, a sunat bine, amicitate, gen.

Totusi, in ciuda tuturor chestiilor astora, e uimitor faptul cum sincer sa fiu deja nu imi mai pasa. Si aici ma puteti face porc, nesimtit, fara constiinta sau cum mai vrea muschiul encefalului dumneavoastra sa ma faca in momente de genu', ca sincer, chiar nu imi pasa. Pentru asta am blog, sa va aruncati parerile in mine. Eu le iau ca atare si nu le judec. Pentru ca stiu ca probabil un alter-ego de-al meu m-ar omori cu cea mai mare arma pe care ar putea sa puna mana. Probabil cu un baros serios, ca nu prea am altceva mare pe-acasa. Si eu ma pot vedea ca o persoana lipsita de scrupule uneori.

Dar asta se intampla atunci cand vad ca nu merita sa ma consum cum o mai faceam odata. Mi-am calcat pe orgoliu odata. De doua ori. Am spus "Unchiu'" si te-am lasat sa castigi, crezand ca poate daca imi calc eu pe principii ai sa vezi ca poate mai e o sansa mica. Dar nu, in schimb ai scos armele din rastel, le-ai incarcat cu ce ai avut tu mai puternic, si ai inceput sa tragi. Ai inceput sa tragi in ceea ce ai crezut ca e o tinta buna. I got upgradez.

Deci morala acestei povesti siropoase demne de un serial de cel mai mare nivel, difuzat probabil pe posturi de profil, este ca desi poate crezi ca cineva n-are cum sa te mai surprinda in vre-un fel, afla ca poate. Poate, si daca e sa respectam o lege alterata de-a lu' Doc. Murphy, o va face cu ultimele arme pe care le mai are in arsenal. Si de obicei sunt alea mai mari. Deci lustruiti-va armurile oameni buni, ca merem la razboi.

Replici de agatat 101

... Replici care dupa parerea mea nu functioneaza decat in unele cazuri "speciale".

Replica numarul unu : "Nu te tine sa te-ndragostesti de mine !"

The fuck is this ? Pardon my french, dar totusi oameni buni, decat dragostea a devenit o provocare. Si nu ma refer la rahaturile de genul : "Fatah, eu ma combinez cu astah ca sa-l fac pe ala jelos/sa uit de el/sa-mi bat..." nvm, sau viceversa "Yo' frate, deci fii atent, deci o stii pa' Jeana de la treeeei ? Bai frate deci in seara asta o ardem smecheeeer la ea in dormitooor, ca sa-i fac in ciuda si lu' aia de saptamana trecuta, ma-ntelegi ?". In afara de cazuri de genul, care sunt doar "one night stand"-uri putin prelungite, sau mai mult, sau daca includem posibilitatea unei relatii bazate pe misto-uri, replicile de genul nu functioneaza si suna retard. Din punctul meu de vedere.

Replica numarul doi : "Sunt prea dulce ca sa fiu light, vrei sa ma gusti ?"

Nu mai stiu exact unde am dat de asta dar prima reactie mi-a pus un zambet plin de sarcasm pe fata. Nivelul de alcool in sange necesar pentru scoaterea unei astfel de replici printre corzile vocale e de stul de mare. Ori asta ori din nou avem de-a face cu cazuri foarte intalnite in zilele noastre, de persoane tipice, una mai la fel ca cealalta, care se inteleg bine fiindca nu se intrec cu nimic una pe alta. Ca-s aproape la fel. In afara de asta, poate fi folosita din noua, ca replica data la misto.

Replica numarul trei : "Misto caine, are numar de telefon ?"

Puncte bonus acordate daca persoana careia ii este acordata replica are pisica. And that's about it.

Pentru moment nu-mi mai amintesc nici o astfel de replica, insa cu ajutorul cititorilor si al internetului, poate fac o continuare.

Sunteti liberi sa comentati la adresa articolului, sa vad ce idei aveti.

Acelasi buton

... numa' ca are alt text scris pe el.

Acum ceva timp am scris un articol pe versiunea in engleza a blogului, un articol despre proverbialul buton de auto-distrugere. Daca am avut dreptate sau nu, las la seama putinilor mei cititori care trec si pe-acolo.

Acum, am zis sa scriu ceva similar, doar ca aici, in Romana, limba mea de bastina. Ok, multi patrioti si-ar pune mainile in cap la momentul de fata si s-ar intreba de ce doamne iarta-ma am ales sa scriu si-n Engleza. Raspunsul e pe cat de simplu pe atat de atractiv. Ca-mi place Engleza, 'ete d-aia. Am observat ca sunt anumite chestii care suna mult mai bine spuse in Engleza decat in Romana, pentru mine cel putin. Asta probabil se datoreaza si faptului ca vocabularul limbii engleze contine mult mai multe cuvinte decat cel al Limbii Romane.

Revenind la subiectul de fata, articolul initial era despre butonul de auto-distrugere. Nu cel de pe o nava spatiala din nu mai stiu eu ce film SF pe care l-ati vazut, nu. Ma refer la acel buton care exista, dar fara sa fie. Stiu replica asta de la o profesoara de Limba si Literatura Romana, deci am toate acreditarile necesare ca s-o folosesc fara a-mi face probleme.

Acest buton il poti "apasa" din greseala. Si nu-ti dai seama de asta decat prea tarziu, decat atunci cand totul in jurul tau incepe sa cedeze, sa cada, sa se darame, multe incep sa mearga prost, chair prea multe, devii coplesit si nu stii ce vei face in continuare. Multi dintre voi cred ca au dat peste momente de genul, cand totul pare mult mai greu decat ar trebui sa fie. Cand nimic nu mai vrea sa mearga corect. In momente de genul, fie ca vrei sau nu, ai nevoie de ajutor din afara. Sigur, multi vor zice : "Da' ce, io-s prost sa cer ajutorul ? Ma descurc si singur ca doar eu mi-s eu, 'al mai tare."

Mda', uite ca treaba nu sta cam asa. Sigur, poate te poti descurca si singur, nu trebuie negata chestia asta, insa in majoritatea cazurilor aparenta rezolvare a problemelor e doar o "carpeala" de scurt moment. Stii ca ceva o sa crape, ca ceva o sa se scurga, si cand o va face, va rupe fiecare carpeala legata direct de cea care a plesnit. Ca un efect domino daca vrei sa-i spui asa. Cum am mai zis, aceste evenimente de obicei urmeaza una din legile moderne ale lui Murphy, care zice ca daca o serie de lucruri vor merge prost, vor face asta in cea mai proasta succesiune posibila.

Cheia nu sta in ce poti sa faci tu sa iti rezolvi problemele, ci ceea ce pot face altii pentru tine. Oricine are macar un prieten care poate fi acolo la nevoie. Fie ca recunosc asta, sau nu. Mai mult decat orice, asta se bazeaza pe incredere. O incredere care se castiga greu, si se pierde usor.

Doar ca, ganditi-va la succesiunea asta de citate carora nu le stiu sursa :


Unele greseli merita facute de doua ori.
Ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa se intample.
Cel ce nu invata din istorie e sortit sa o repete.

Food for thought...

Bun venit pe internet

... bun venit in viata reala.

Am vazut astazi pe Facebook un mesaj postat pe peretele cuiva (ca s-o ardem complet in romana azi, right ?). Mesajul suna cam asa :
"Bun venit falsitatii, bun venit pe Facebook. Unde iubirea e perfecta! Unde toata lumea traieste bine si este indragostita! Unde dusmanii sunt cei care iti viziteaza cel mai des profilul, unde fostii prieteni te blocheaza, unde fostele iubiri te elimina si unde cei ce te adauga in lista lor sunt f simpatici si pe strada nici nu saluta!"
 Mi s-a parut a fi un mesaj foarte interesant, asa ca am decis sa-l dezbat putintel in randurile ce urmeaza.

Facebook, MySpace, Hi5, Google Plus, toate astea si nu numai sunt retele de socializare in care lumea socializeaza. Nimic mai mult, nimic mai putin. Totusi, trebuiesa ne amintim ca aici vorbim despre internet, taramul celor ce nu le pasa de altii, taramul sedentarismului si al parerrilor bazate pe fapte exacte si nu pe presupuneri, taramul inselaciunii si al deceptiei, taramul celor ~1000 de moravuri.

Internetul nu a a fost, nu este, si nu va fi niciodata perfect. Iar asta se rasfrange si asupra Facebook-ului, fiindca la el se refera mesajul. E clar ca pe Facebook iubirea e perfecta. E si foarte simpla. Relationship Status > In a relationship. Si-atat. Nu tu dezamagiri, nu tu intalniri, nu tu griji, gelozie, invidie, certuri, saruturi, pasiune, complicatii, nimic. E internetul. Internetul e facut sa para simplu, si sa fie in mare masura, asa cum pare. E de asteptat ca totul sa para imbracat in petale de trandafir, acoperit cu ciocolata, cu mici adieri de vanturi parfumate cu levantica pe ici pe colo. E de asteptat sa vezi lumea indragostita, fiindca e simplu. Pe internet, nota bene.

Dusmanii pot fi de multe feluri. Unii te urasc din pura gelozie, altii te urasc fiindca ai gresit in fata lor. Sau mai sunt persoane care te urasc doar din simplul fapt ca asa li se pare lor ok. Nu au motive clare, pur si simplu o fac, fiindca le confera lor satisfactie. Si ce satisfactie mai mare exista pentru un "hater" decat sa vada la tine pe profil ca te-ai despartit, sau ca ti s-a intamplat ceva rau ? Asa ca il verifica mai des. Poate au noroc.

Fosti prieteni, foste iubiri, totul are legatura cu trecutul. Multi vor sa lase un trecut sumbru in urma, pentru a reusi sa traiasca o viata cat de cat fericita. Nu-i putem judeca pentru asta. Si nu toti din jurul tau iti sunt prieteni. Nu cu adevarat. E o linie subtire intre prieten adevarat, si amic. Subtire, da' e lata cat o zi de post.

Intr-un final, ajungem la scopul retelelor de socializare. Acela de a socializa in cadrul lor. Daca cineva te are in lista de prieteni pe facebook, nu trebuie neaparat sa te aiba ca prieten si in viata reala. Chiar si "dusmanii" te au in lista de prieteni, asa-i ? E de inteles ca sunt simpatici pe net, fiindca e foarte usor sa fii simpatic doar prin text. Nu tu limbaj al corpului, nu tu mimica fetei, nu tu stil vestimentar, look, sau orice alt lucru considerat important in relatiile interumane. De-asta nu sunt nevoiti sa te salute pe strada. In cel mai bun caz poate te vor saluta pe tine inapoi, doar daca tu faci primul pas. Atata tot.

Ideea e urmatoarea. Nu comparati niciodata internetul cu viata reala. Exista unele interconexiuni. Dar sunt putine. Importante, dar putine.

Ia uite ce mica e !

... parca e pentru copii.

Da, asta ar fi o replica pe care o aud foarte des, pentru ca, dupa cum cativa dintre cei cativa cititori ai mei probabil stiti, de activa ani m-am apucat de BMX. Scheme, trick-uri, cazaturi, nici un os rupt pana acum, toate sunt subiecte uneori la ordinea zilei pentur mine. Si pentru ca ma dau pe bicicleta asa de mult, desigur, ca mai intalnesc persoane care nu au cunostinte foarte vaste in domeniul asta. Tot ce vad acele persoane e o bicicleta mica, sub un om care ar trebui sa stea pe ceva mai mare.

Oameni buni. Va inteleg ca nu stiti cu ce sa mananca unele sporturi. Dar, nu criticati. Mi se intampla deseori sa primesc replici de genul: "Bai frate si cum pedalezi pe aia ?" sau "Da' nu e prea mica ?" Sau orice alte replici care nu isi au sensul. Pe langa asta, daca e sa generalizam, practicantii de sporturi extreme, pana undeva acum cativa ani au fost considerati nebuni, ciudati, sariti de pe fix, dornici de moarte, prosti, si lista nu se opreste aici. Desigur, ramasite ale acelor vremuri au ramas, acestea fiind implantate adanc in mintile multor oameni care pur si simplu nu inteleg ce inseamna practicarea unui sport extrem sau in cazuri extreme decid ca acesti practicanti incalca intr-un fel sau altul anumite legi si/sau reguli morale.

Nu spun ca nu o fac. Sunt foarte multi practicanti din toate disciplinele ce pot fi considerate sporturi extreme care aleg nu sa incalce legea ci mai degraba sa interpreteze anumite legi sau reguli impuse de societatea in care traim. Dar, asta e una din partile incitante, stiind ca ceea ce faci probabil va enerva pe cineva, si te va baga intr-o belea destul de mare, totul pentru a reusi ulterior sa eviti orice eveniment neplacut. Totul e sa alegi sa iti traiesti viata ca participant, nu ca spectator.

Deci, unde voiam sa ajung aici. Ideea de baza e urmatoarea: Daca ceva e diferit, nu e neaparat si rau. Si nu tot ce e mic e pentru copii mici. Exista si copii mari.

Capitolul 36 - Altfel ? Nu!

...

- Nici o scuza. M-am gandit doar ca te-ar putea ajuta in decizia ta. Vezi tu...
- Nu omule, nu vad. Toata chestia asta trebuia sa aiba loc intre noi. Ea nu trebuia sa fie aici, stim amandoi de ce.
- In caz ca nu ai observat, suntem la marginea unui mic razboi. Crede-ma ca nu ma vrei ca dusman !
- Asta a sunat a amenintare.
- Poate ca asta a si fost. Asa ca mai bine ma ai ca aliat. Nu trebuie sa fim prieteni, doar aliati. Deci NoX, ce zici ?
- Chris, esti pe faza ?
- Da NoX, am auzit tot. Sa-i sun pe baieti ?
- Da. Ei Sektor, se pare ca aranjamentele noastre iau sfarsit aici. Ne vedem pe asfalt.
- Tu chiar crezi ca faci bine ceea ce faci ? Chiar crezi ca o sa te ajute cu ceva daca incepi un razboi cu, mine ?!
- Nu-mi pasa. Am tot dreptul sa incerc, si nu este nimic in lumea asta care sa ma opreasca. Cine spune ca daca tu pierzi, eu nu castig ?
- O sa mai vedem noi.
- Fii sigur de asta.

M-am urcat in masina, si am plecat cat de repede am putut de acolo. Era spre binele tuturor. Ceea ce m-a frapat era ca a adus-o pe Miya cu el. De ce ar face asta ? Ce minte parsiva, avida de putere ar vrea sa faca asa ceva ? Sa incerce sa-mi influenteze decizia apeland la singura persoana pe care o poate lega cu mine. La singura noastra cunostinta comuna. Chestia asta nu era de bine, cel putin, nu pentru el. Cat despre eventuala noastra alianta, era clar ca nimic nu mai putea fi facut in legatura cu asta. Pe drum am apucat sa vorbesc si cu Chris despre ce s-a intamplat.

- Chris, trebuie sa-i contactam pe toti, trebuie sa ne facem echipa. Neaparat.
- Da, ai dreptate. Totusi frate, a fost cam urat din partea lui.
- Stiu, stiu, dar trebuia sa ma fi asteptat la asta. Adevarul e ca nu stim prea multe despre tipul asta. O sa avem nevoie de mai multe informatii. Si de toti pilotii pe care putem pune mana. Daca e sa facem asta, o s-o facem in stil mare.
- Da. Am sa-i sun pe toti cei disponibili. Ne vedem la HQ?
- Da.
- Ok, am sa-i adun pe toti acolo.
- Mersi mult.

Totul depindea acum de cat de bine puteam sa organizez chestia asta. Daca voiam sa iasa totul ca la carte, trebuia sa ocupam teritoriile repede. Trebuia sa castigam cat mai multe curse, cat mai repede. Sa organizez o versiune moderna a razboiului-fulger. Da. Si pentru asta aveam nevoie de echipa mea. Dar, inainte sa merg la HQ trebuia sa mai vorbesc cu o singura persoana. Inainte de tot, trebuia sa aflu cat de multe puteam despre acest Sektor.

-Alo ?
- Da, cine e ?
- Sunt NoX. John, as mai avea nevoie de ajutorul tau.
- Iti mai amintesti aranjamentul pe care l-am avut ?
- Da, desigur. Si cred ca am o tinta buna pentru tine. E cunoscut prin cercurile noastre ca si Sektor.
- Cred ca am auzit de el. Am sa vad ce pot rezolva.
- Ok.

Clisee, tipologii

... si personaje de duzina.

Inspirat de o persoana foarte apropiata mie ce umbla sub numele de Miya Whythefuckwouldyoucareifi'mrealornotinovich (Lung nume nu ? da, si eu raman surprins cateodata), am decis sa scriu un articol despre o serie de persoane care nu au nimic in special unele fata de celelalte. Acele persoane care pe mine cel putin nu ma impresioneaza cu nimic.  Tin sa mentionez ca acest articol nu este un pamflet si poate fi tratat ca atare. Nu insult pe nimeni in particular, nota bene. Let's carry on, shall we ?

Acest articol este dedicat acelor persoane care probabil nu-l vor citi niciodata. Daca ati ajuns aici, si credeti ca v-am tintit in mod direct, sau v-am suparat foarte tare, spuneti-mi si cum ati dat de mine, sunt curios.

ID Fest 12 - The awards

"Asa ca lasa restul ca ai timp destul, dar ID Festul iti bate-n geam
Am speriat si vestu', am trecut si testu', ti-a picat si fesu' deci hai cu Festu'.
"

Astfel a inceput festivitatea de inchidere a Festivalului de teatru national Ingenious Drama Festival, editia 2011. A fost o calatorie de scurta durata pentru majoritatea, fiecare dintre noi dorind sa fi durat cel putin inca pe-atat. A fost un festival cel putin la fel de reusit ca cele din anii trecuti. M-am distrat foarte mult, am avut ocazia sa vad o sumedenie de piese grozave de-a lungul acestei saptamani si nu voi regreta niciodata faptul ca am petrecut o saptamana in Bacau, doar pentru festival. Dar, destul cu parerile mele.

In cadrul festivitatii de inchidere s-au acordat si numeroase premii, ID fest fiind in ultima instanta un concurs de teatru. Sunt convins ca unele trupe au fost nemultumite de alegerile juriului, poate ca si eu as fi ales alte persoane, insa ei stiu mai bine. Premiile au fost dupa cum urmeaza :

  • Castigatorii premiului "Noaptea in teatru"
    Grupa 3

ID Fest 12 - Day five

Demigods are mortals Orpheus.
Xcept me, BOO-YA! [Hercules]

Just had to say it. Ziua de azi a fost una dintre cele mai reusite din fest, si pot spune ca m-am distrat copios la piesa celor de la In The Spot. Piesa a fost in mare o prezentare a catorva legende grecesti, ca de exemplu calul troian, Orpheus, Hercule, so on and so forth. Totusi, cea mi-a placut cel mai mult a fost faptul ca s-au folosit foarte multe replici care merg pe internet, si faptul ca desi au avut o trupa imensa, ITS fiind din cate stiu cea mai mare trupa din festival, au reusit sa se coordoneze aproape perfect, si au tinut permanent publicul atent, cu replici care mai de care mai amuzante si cu cate improvizatii de moment foarte reusite. All in all, unul dintre cele mai reusite spectacole din festival.

P.S.: Someone didn't want to be Uranus. If you get where I'm headed.

'Cause two can keep a secret if one of them is dead

Heavenly Hell. Umm, piesa celor de la HH m-a lasat pur si simplu fara cuvinte. A fost executata aproape la perfectie, cu cateva mici chestii mai putin reusite, dar care pot fi trecute usor cu vederea. O piesa superba, despre un cuplu, intr-un restaurant, un cuplu cu cateva secrete la activ, secrete care sunt dezvaluite de actorii din restul rolurilor, care pun in scena intr-un fel sau altul, de la reprezentarea unui film mut, pana la cantec si desigur, multa actorie, secretele cuplului principal. Scena a fost amenajata foarte interesant, masa cuplului fiind taiata la jumatate, ambii stand cu fata la public, insa pretinzand ca sunt fata in fata. Chestia asta ma lasat fara cuvinte, mai ales fiindca au intyeractionat aproape perfect, intarind ideea ca ei defapt sunt fata in fata. Piesa a fost aproape perfecta asa cum spectatorii si unii participanti de la festival s-au obisnuit. Si de data asta, nu au dezamagit cu nimic. Felicitari...

Si, astfel s-au terminat piesele din festival. Maine se vor inmana premiile concursului, deoarece ID Fest este in esenta un concurs de teatru, si nu doar un festival. Succes tuturor actorilor si trupelor.

ID Fest 12 - Day four

Every day is not to be the same

 In ziua a patra a festivalului national de teatru Ingenious Drama Festival am avut ocazia sa vad o piesa a unor actori veniti din Brasov, pentru prima oara la acest festival. E frumos cum, in fiecare an participa si mai multe trupe decat in anii precedenti. Anyways, inapoi la piesa.

Piesa in sine a fost despre vietile unor 5 persoane care-si traiesc aproape fiecare zi in aceeasi rutina cu care multi s-au obisnuit. Piesa in sine mi-a placut foarte mult, actorii reusind sa tina publicul cat de cat atent la piesa, desi unii si-au permis libertatea de a pleca la mijlocul piesei din motive pe care nu le cunosc indeaproape. Ce mi-a placut foarte mult a fost ca unul dintre cele 5 personaje era un mim, iar actrita desemnata acestui personaj a reusit sa joace rolul la perfectie, desi la un moment dat, camerele casei imaginare in care statea  s-au cam intrepatruns. Insa spectacolul are foarte mult potential, lucru precizat si in sesiunea de feedback. Una din ideile propuse a fost sa incerce sa joace acest spectacol si cu publicul pe scena in reprezentatii viitoare, lucru care s-ar putea dovedi benefic pentru aceasta piesa.

In rest, ziua patru s-a terminat repede, o singura piesa fiind jucata. Here comes day five.

ID Fest 12 - Day four

Oh my god. They've killed Kenny Marcel.


Oricat mi-ar fi placut sa vad asta, cei de la South Park nu au fost inclusi in nici o piesa de astazi. Dar, cum nu aveam nici o idee ce sa pun la inceput, ramanem cu asta. Cei de la Hooleelogans au deschis astazi ziua de teatru cu o piesa numita 8 Women. Piesa se invarte in jurul a 8 femei, si a evenimentelor ce se petrec in casa lor atunci cand singurul barbat din casa, Marcel, e omorat, cu un cutit in spate, ironic, de Craciun. Piesa are un anumit fler al cartilor vechi de detectivi, ceea ce mi-a placut, desi in unele cazuri a fost putin previzibila. Sau poate ma prind eu prea repede. Oricum, piesa a fost foarte frumoasa, decorul a fost de asemenea foarte bogat, dand senzatia unei case mari, de bogatani. Deci, o bila alba pentru una din trupele din Timisoara.

The blue hour began.


"The blue hour" este o piesa ce are ca punct central o ora in New York, undeva la miezul noptii, printre tipicii oameni agasanti si enervanti pe care-i poti gasi oriunde in lume. Se petrece in acel moment al serii cand mergi acasa, de la servici, sau de oriunde altundeva, stiind ca nu e nimeni acolo sa te intampine. Acel moment cand totul este monoton, fara contur, si de-abia astepti sa ajungi acasa. Desi la inceput poate parea monotona si plictisitoare, piesa este destul de interesanta. Cum au si spus unii din traineri, este ceva deosebit fata de alte piese jucate pana acum, si cu siguranta ar mai trebui jucate astfel de piese si pe viitor. Totusi, cum intotdeauan pot exista anumite elemente mai putin bune, piesa celor de la Limelight ar fi putut sa aiba ceva mai multa energie. Personajele puteau fi si mai agasante, si mai enervante, si mai bagacioase. Se puteau implica mai mult intradevar, insa cum e prima lor aparatie la ID Fest, le acordam putina libertate de miscare.

Si astfel s-a incheiat o a patra zi a festivalului de teatru ID Fest, editia 2011. Pe data viitoare

Putere, vointa

Sau lipsa celor de mai sus. Stay with me here.

De cate ori nu ati avut in jurul vostru persoane care, pur si simplu, nu mai au puterea, nu mai au acel impuls de a continua intr-un anumit domeniu. Fie el, personal, afaceri, sau orice altceva. Poate chiar ati fost una dintre acele persoane care au decis la un moment dat sa renunte la tot. Dintr-un oarecare motiv, ati decis ca nu mai are rost sa faceti ceva, orice. Sa dezvoltam putin...

ID Fest 12 - Day three

What have I done ?


Ziua de astazi a inceput destul de bine, desi putintel cam matinal pentru unii. De mentionat mai intai este ca piesele de astazi au inceput de la ora 12, din cauza faptului ca cei de la Knockers au fost mutati. Motivele nu imi sunt cunoscute, insa nu a fost un impediment major. Totusi, pot spune ca prezenta a fost ceva mai mica fata de specatacolele de ieri. Si astazi s-a mentinut canicula incendiara, desi prognoza a aratat ploi in cursul zilei. Inca nu s-a intamplat totusi. Spectacolul actorilor din Suceava a inceput cu o intarziere minora, dar a fost neglijabil, fiindca piesa, din nou, a meritat asteptarile.

Piesa in mare a avut ca tema un moment din viata unei bogatase, care era pe punctul de a se sinucide. A fost o piesa cu un umor tipic britanic, care a satisfacut destul de bine marea majoritate a spectatorilor. Sesiunea de feedback a fost de departe cea mai constructiva de acum, lucru destul de bun, incepand cu o gluma cioc-cioc(a.k.a. Knock knock jokes, aluzie la "The Knockers", numele trupei). Una din problemele ridicate a fost cea ca decorul a fost cam saracacios, avand in vedere statutul aparent al personajului principal. In afara de asta si de un discurs destul de lung tinut de unul din traineri, feedback-ul a decurs destul de bine, cei din Suceava primind aprecieri destul de bune.

Who would love a dove more than a crow ?


Nobody's Group este unul dintre cele mai vechi trupe de teatru din Bacau, si si-au demonstrat talentul actoricesc de-a lungul timpului la numeroase festivaluri de teatru nationale. Cum, de altfel, au facut si astazi. Piesa lor, "A midsummer night's love dream", este bazata pe "A midsummer night's dream", piesa scrisa de Willian Shakespeare. Pentru asta au primit laude la adresa lor,textul fiind unul greoi, cu care s-au descurcat, in ciuda faptului ca pe ici pe colo s-au mai blocat, sau ca nu prea s-a auzit, sau ca dictia in sine mai putea fi cizelata putin. Aceste probleme au fost desigur ridicate la sesiunea de feedback. Pe langa asta, s-a putut vedea ca, dat faptul ca era o opera clasica si destul de greoaie, actorii s-au miscat destul de mecanic, actiunile lor fiind destul de previzibile. Chiar si-asa, s-au descurcat destul de bine in general insa se putea mult mai bine. Better luck next year.

If people break up, that doesn't mean they don't love each other anymore.


Atelierul de teatru a dat dovada de niste idei minunat in cadrul piesei lor de teatru. Pentru inceput piesa a fost jucata pe scena. Cu publicul pe scena, si in sala, de asemenea. Ca sa ma intelegeti mai bine, O parte din public a stat pe secena, undeva in spatele scenei, si alte "bucati" de public au stat in sala. Ideea mi s-a parut minunata. in mare fiindca a fost ceva inedit. Desigur, unii s-au plans de faptul ca nu prea s-a auzit in sala, sau ca limbajul, dictia, nu au fost nici ele iesite din comun, insa ca intreg, piesa a fost foarte frumoasa.

Piesa are loc intr-un cabinet al unui consilier marital, unde Timmy, personajul principal, fiul consilierului care detine cabinetul, joaca rolul de doctor cu un cuplu care nu prea se inteleg, asta, fara ca tatal sa stie. Si, uimitor, face o treaba destul de buna cu cuplul care la inceput era foarte sceptic cu privire la adevaratul rol al copilului. Ideea piesei a fost excelenta, si cum a fost spus si la feedback, ar trebui ca parintii copiilor care au jucat in piesa sa o vada mai intai, fiindca s-ar vedea niste legaturi serioase

All in all ziua de astazi a fost din nou, o zi foarte buna pentru teatru. Pe langa asta, a si inceput sa ploua, deci se mai racoreste intre timp.

ID Fest 12 - Day two

Stop, drop and roll


Aceasta ar fi una din replicile memorabile din piesa celor de la A.C.T. care a avut loc astazi intre orele 15:00 - 16:00 in cadrul festivalului national de teatru ID Fest.

Ziua de astazi a decurs destul de bine dupa standardele mele. Totusi, trebuie sa spun ca afara a fost ingrozitor de cald, ceea ce nu prea a ajutat in timp ce asteptam sa intram la spectacol, dar asta a contat prea putin. Piesa celor de la A.C.T. a urmat traditia pieselor din anii trecuti, publicul fiind pe scena, aproape de actori. Pentru unii a parut o ideee buna, pentru altii nu, mai ales fiindca scena nu era nici pe departe destul de mare pentru a acomoda toti spectatorii veniti la piesa. Totusi, unii s-au descurcat si au urcat in loje, pentru a vedea cat de cat.

Sesiunea de feedback a durat destul de putin, singurele reprosuri facute la adresa piesei fiind cele legate de faptul ca actorii au vorbit destul de incet pentru unii, cei din spate avand cateva dificultati in a intelege piesa. Nici faptul ca a fost in limba engleza nu a ajutat prea mult cu asta. Insa, eu stiind in mare scenariul dinainte pot spune ca a fost foarte ok. Un alt repros la feedback a fost acela ca unii dintre spectatori au uitat sa-si inchida telefoanele, sau sa le puna pe silentios. Din motive evidente era necesar, insa unii au trecut peste, ceea ce se poate dovedi a fi destul de deranjant pentru actori. In afara de asta, reprosuri si/sau critici constructive nu prea au fost date.

Piesa a fost aleasa foarte bine, si a fost jucata si mai bine din punctul meu de vedere, deci, 10 for 10 from me.

Dupa piesa celor de la A.C.T. au urmat cei de la Brainstorming. Originari din Bucuresti, aceasta nu este prima editie a Festului la care participa, si de-alungul timpului au dat dovada de profesionalism, si telant deosebit in actorie. Piesa de astazi, teoretic, ar fi trebuit sa inceapa la ora 17:00. Insa, din cauza faptului ca cei de la A.C.T. s-au cam lungit putin, au decis sa o mute la 15:15. Ajunsi acolo, am aflat ca piesa a fost ulterior mutata la 18:30. Cum am considerat ca nu e nimic de speriat, am decis sa fac un mic drum prin centrul Bacaului si sa ma intorc inapoi la timp pentru deschidere. Am ajuns la 18:20 pentru a constata cu stupoare ca piesa era inceputa de ceva timp. Insa, am apucat sa ajung cat de cat la inceputul piesei, fiind sigur ca nu am pierdut nimic esential.

Piesa celor de la Brainstorming a fost destul de frumoasa, ceva mai complicata decat a celor de la A.C.T. cel putin in materie de recuzita si piese de pe scena. Pe langa asta, piesa a fost rulata in stilul clasic, cu oamenii plantati ferm in scaunele lor. Sau in picioare, precum cei ce au ajuns cam tarziu. As fi putut sa merg in loja, insa imi era lene, asa ca am decis sa stau in mijlocul actiunii. Faptul ca piesa nu a inceput cand trebuia a trezit putine critici la adresa actorilor si/sau a organizatorilor, insa cum au spus si ei, pot spune ca a meritat.

All in all, ziua doi a fost o zi destul de buna. Sa speram ca o va tine asa tot festul

P.S.: A avut loc o schimbare de program, cei de la Knockers (Suceava) avand piesa maine, de la ora 12:00. In afara de asta, programul a ramas neschimbat.

Sometimes God confuses people with insects.

ID Fest 12 - Day one

Find your shape

Acesta este motto-ul editiei a doisprezecea a festivalului national de teatru Ingenious Drama Festival, festival la care am onoarea sa particip si eu, desigur, in calitatea de spectator. Even so, si aceasta editie promite sa fie un eveniment memorabil, si nu aveam de gand sa ratez o astfel de ocazie. Anyways, pentru necunoscatori, Ingenious Drama Festival, prescurtat ID Fest, este un festival de teatru ce are ca grup tinta tineri de pana in optsprezece ani, cu o pasiune pentru teatru. Desigur, als farsitul festivalului se inamaneaza si premii pentru actorii ce au excelat la anumite capitole, sau pentru trupe intregi, depinzand de caz. Anyways, ca sa nu va mai plicitsesc cu cien stie ce detalii de care nu aveti nevoie, mai jos puteti gasi programul festivalului de anul acesta.

Luni - 11 Iulie

15:00 - 16:00 A.C.T. (Bacau) - The most massive woman wins, de Madeleine George
17:00 - 18:00 Brainstorming (Bucuresti) - The life of the insects, de Josef Capek & Karel Capek

Marti - 12 Iulie

15:00-16:00 Nobody's group (Bacau) - A midsummer nights' love dream, adaptare dupa A midsummer nights' dream de William Shakespeare
17:00 - 18:00 Atelierul de teatru (Botosani) - Dr. Timmy, or therapy session, de Sabina Balan
Spectacole si campanie Haliotis Fest

Miercuri - 13 Iulie

15:00-16:00 The Hooleeloogans (Timisoara) - 8 Women, dupa Robert Thomas
17:00 - 18:00 The Limelight Group (Bucuresti) - The Blue Hour, de David Mamet

Joi - 14 Iulie

15:00-16:00 The Knockers (Suceava) - My sweet, de Paula Rosu
17:00 - 18:00 The 9th Sense (Brasov) - Elgar, de Theodora Sando si Iolanda Moldoveanu

Vineri - 15 Iulie

15:00-16:00 In The Spot (Bacau) - The Greek Mythology Olympiaganza, dupa Dan Zolidis
17:00 - 18:00 Heavenly Hell (Timisoara) - The Midnight Choice, de Heavenly Hell

Sambata - 16 Iulie

15:00-17:00 Searching for IDentity
17:30 - 19:00 Ceremonie de premiere

Si cam asta ar fi programul editiei cu numaru' 12 a Ingenious Drama Festival. A doispea vara de teatru pentru bacauani si nu numai. Maine voi continua, cum spune traditia, cu articole retrospectiva pentru fiecare zi de fest, cu comentarii la adresa pieselor de teratru si nu numai. Pana atunci, live long and prosper.

Capitolul 35 - O scuza ?!

Doua zile mai tarziu incepusem sa pregatesc ce urma a fi o cucerire la rang inalt a unor teritorii de care aveam nevoie serioasa. In momentul acela eram un fel de Caesar al lumii moderne, desigur, asta fiind o analogie destul de vaga, si cu putine legaturi serioase. Ce era clar era ca in urmatoarele cateva saptamani urma sa aiba un proces serios de curse si cuceriri de zone de interes comun. Pentru asta aveam o echipa foarte competenta care sa se descurce cu tot procesul. Echipa mea era formata din Chris, Rachel, Buck, Smokes si eu ca si lider ca sa spun asa, desi era ceva mai mult de forma.

Chris era omul meu bun la toate ca sa spun asa. Si imi era prieten din copilarie. Se pricepea foarte bine la curse tip circuit sau sprint, doar ca ii cam lipseau calitatile necesare pentru drift-uri si liniute. Aici intrau in schema cativa din ceilalti coechipieri. Pe Rachel o cunosteam cam din aceeasi perioada de cand il stiam pe Chris, si de-a lungul timpului s-a dovedit a-mi fi o prietena foarte buna. Pe langa asta era director la o firma de piese de tuning, avea propria masina de curse si era un as cand venea vorba de sprint-uri, asa ca trebuia s-o am in echipa. Pe langa asta, aveam nevoie de cineva sa se ocupe de putina munca logistica ce putea aparea. Pe langa cei doi vechi prieteni din copilarie am mai recrutat un vechi pilot cu care m-am batut acum multa vreme, un tip pe nume Buck. Nu era el cine stie ce geniu intr-ale matematicii, insa cand venea vorba de liniute, nu puteai sa-l bati. Pe Smokes l-am luat doar pentru intelepciunea pe care o detinea, fiindca facea parte din scena mafiei cu mult inainte sa ma fi nascut eu asa ca aveam nevoie de el. Si in final, a trebuit sa intru si eu in echipa. A fost ideea mea pana la urma, si aveam nevoie de un drifter. Cum invatacelul meu din pacate nu m-a ales pe mine, nici eu nu am avut de ales.

Totul era pregatit pentru marea infruntare daca puteam s-o numesc asa. In mare era doar o intalnire de afaceri din pucntul meu de vedere. Mai intai trebuia s-o sun pe Miya sa confirm toate detaliile.

- Alo, Miya ?
- Da.
- Te-am sunat as te intreb daca ai facut ce te-am rugat.
- Da, s-a rezolvat. Stai, ti-l dau acum pe Sektor la telefon.
- Stai putin, esti cu el acum ?
- Da. Asteapta.
- Ok, multumesc.
N-ar fi trebuit sa fiu uimit, pana la urma, erau ceva mai mult decat doar coechipieri, si totusi am avut o reactie destul de ciudata. Indiferent, trebuia sa stabilesc niste detalii cruciale. Nu era timp de sentimentalisme.
- NoX ?
- Da, eu sunt.
- Sunt Sektor. Uite, Miya mi-a spus exact care-i treaba.
- Ti-a dat toate detaliile ?
- Da.
- Ok. Ne intalnim la Docul 13, maine dimineata, ora 7. Vino singur. Daca nu esti acolo. Plec si intelegerea cade.
- De ce nu putem discuta asta la telefon ? Si de ce sa vin singur ?
- E mai bine daca ne vedem fata-n fata si pe langa asta nu vreau sa am cine stie ce surprize
- Daca zici tu. Ne vedem maine.
- De asemenea. O zi buna.
- Da.

Asta fusese tot. Sigur, nu am apucat sa vorbim prea multe, dar nici nu era necesar. Totul trebuia discutat fata in fata.

A doua zi dimineata am ajuns la docuri cu aproximativ un sfert de ora inainte de ora 7. Am avut grija ca Chris sa stea undeva pe drumul spre docuri, la doi kilometri, sa verifice daca Sektor respecta intelegerea si nu venea cu gorilele lui.

- Chris, spune-mi ca vezi bine drumul.
- Nici o problema NoX, stai linistit. Hopa, vad tinta.
- Cine-i ?
- E un Ford F350, modificat. Il vad pe sofer, doar ca, mai e cineva in masina.
- Cine ?!
- Nu am putut sa vad, au trecut repede, si geamurile erau fumurii. Oricum nu pare a fi una din gorile.
- Sa zicem ca e ok. Il astept.

Acum trebuia sa ma astept la orice din partea omului astuia. Nu am pus prea multe conditii, doar sa vina singur. Nici atat nu putea face ? Se parea ca trebuia sa-i pun intrebarea asta personal. 5 minute mai tarziu a ajuns. Chris avusese dreptate. Mai era cineva cu el.

- NoX, vad ca ai respectat conditiile.
- Eu da, insa tu ce-ai facut ?
- Adica ?
- Cine e in masina ?
- Nimeni.
- Hai nu serios. Oricine ai fi, coboara, acum !

Si, pentru ca uimirile sa nu inceapa prea tarziu in cursul zilei, o vad pe Miya, coborand din masina tipului.

- Ce inseamna asta ?
- Am adus-o cu mine, din moment ce ea a fost omul nostru de legatura.
- Si ce ?! Am specificat clar ca vreau sa vii singur !
- Da, stiu, insa am crezut ca ne va ajuta sa luam o decizie cat mai buna.
- Serios ?! Ce fel de scuza penibila mai e si asta ?!

...

Ingenious Drama Festival - Editia 2011

In ultimii doi ani am avut ocazia sa particip la un eveniment de teatru in Bacau, eveniment organizat de asociatia "Ingenious Drama". Acest eveniment se numeste Ingenious Drama festival si este la baza un festival de teatru pentru tineret, in care participa echipe de teatru din toate colturile tarii, echipe formate, desigur, din tineri.

Piesele sunt scrise uneori de ei, alteori sunt jucate scenarii luate de pe internet sau de la alte surse, piese care apoi sunt puse in scena in incinta teatrului George Bacovia din Bacau. Anul acesta va avea loc a douasprezecea editie a festivalului, iar eu sper sa fie cel putin la fel de buna cele din anii precedenti. Cu ocazia editiei cu numarul 11, am apucat sa particip la toate piesele, si ulterior sa fac cateva retrospective ale fiecarei zi de festival. Si anul acesta voi scrie din nou cateva retrospective, si voi icnerca sa fiu putintel mai activ si poate sa ma si implic putin in festival desi asta e ceva mai putin probabil avand in vedere ca sunt doar un blogger ce vine acolo ca si spectator.

Retrospectivele de anul trecut pot fi vizualizate sub categoria ID Fest 2010 din laterala dreapta. iar acum, un video in care elevii explica mai exact ce este Ingenious Drama Festival

Capitolul 34 - Praf de stele

Teritoriul lui Sektor nu ar fi trebuit sa fie foarte greu de luat dupa ce castigam cateva curse pe-acolo. Totusi, as fi preferat sa il am ca aliat decat ca dusman si sa trebuiasca sa ii iau singura bucata de oras pe care o avea doar pentru el. Chiar si asa aveam nevoie de acea parte a orasului pentru a capata ceva mai multa influenta si eventual sa pot intra putin si in lumea Mafiei, de data asta pe cont propriu fiindca nu mai puteam sa lucrez iar sub ordinele altcuiva. Mi-ar fi placut sa il am pe Sektor aliat, insa din cate am putut observa nu era posibil. Timp de cateva zile am stat putin la filaj, sa vad care mai era treaba. Aparent tipul asta nu prea iesea din oras sau chiar din propria lui zona, preferand sa stea pe propriul teritoriu impreuna cu alti cativa baieti si evident, Miya, fiind intotdeauna gata sa ”ia la bataie” orice nebun care indraznea sa intre pe teritoriul lor neinvitat. Din pacate, eu urmam sa fiu unul intre acei ”nebuni”. E de mentionat ca nu eram singurul racer care voia sa isi faca un nume. Orasul avea 4 teritorii principale, si alte cateva mici cartiere adiacente. Toate acestea aveau ca si ”conducatori” unul sau mai multi membri dintr-o anumita echipa. Sigur, eu nu aveam nici o intentie sa iau cartierele mici imediat. Stiam cum era sa fii mic si, intr-un fel, neapreciat, asa ca am decis sa-i las sa respire. In schimb, Sektor mi se parea a fi o tinta buna. Dar, trebuia sa verific ceva mai intai. O intalnire trebuia aranjata intre mine, si, el.

Am decis sa-i chem intr-un cartier de langa zona lui, desigur din motive de securitate. Si sa-i ofer si lui putina siguranta. Nu a fost foarte greu sa incep aranjamentele avand in vedere ca aveam numarul Miyei de ceva vreme, cam de cand faceam noi curse impreuna.

- Alo, Miya?
- Da.
- Sunt NoX. As avea ceva sa te rog.
- Sigur, ce e ?
- Vreau sa aranjez o intalnire cu Sektor. As avea o propunere sa-i fac si vreau sa vad daca e de acord.
- NoX, nu, deci chiar nu vreau sa se intample chestia asta. Nu vreau sa se porneasca cine stie ce razboi intre voi doi sau ceva. Nu vreau sa se ajunga acolo, cred ca intelegi de ce.
- Miya, singurul lucru pe care il stiu concret despre Sektor e ca e mare, urat, si poarta o masca fioroasa pe fata. Atat. Vreau sa vad daca imi poate fi aliat, sau nu. Oricum ar fi, eu tot pun mana pe zona lui, fie acum, fie in alta zi.
- NoX, te rog din suflet sa nu faci asta. Ai vazut si tu, are o masina imensa, si printre altele nu ii e frica sa te loveasca putin daca e nevoie. Si nu vreau sa te vad prins intre doua bucati de masina, sau intins pe asfalt, sau mai stiu eu ce, chiar nu vreau asta.
- Ai incredere in mine. Daca totul merge cum vreau eu, nu o sa se intample nimic rau.
- Stim amandoi ca nu se intampla intotdeauna lucrurile cum vrei tu.
- Da, ai dreptate aici. Dar, pot spera. Deci, pot conta pe tine sa aranjezi intalnirea aia ?
- Sigur, am sa vad ce pot face. Ne vedem in curand.
- O sa fie doar intre mine si el
- N-am zis ca vin cu el. Nu am mai iesit de ceva vreme, si imi era dor sa mai facem o cursa, ceva.
- A, atunci e bine. Da, si mie imi era doar sa mai iesim asa, dar cum esti cu el acum, nu prea s-a mai putut.
- Da, ei, asta e.
- Intradevar.
- Ok, hai ca eu ma duc sa vad ce mai fac. Te sun eu sa confirm cu intalnirea aia ?
- Sigur, cum poti.

Si asta a fost, intalnirea era pregatita, acum trebuia sa vad daca aveam cu ce masina sa ma itnrec cu el, in caz ca lucrurile luau o intorsatura urata. Nu as fi vrut sa ma intrec cu el, insa daca era necesar, nu ar fi strica sa am R35-ul la indemana. Pentru asta trebuia sa-l sun pe Smokey. Dar, in afara de asta, totul era pregatit. De-acum trebuia doar sa confirm ce trebuia confirmat si sa incep ceea ce urma a fi un sir lung de evenimente.

Impresii gresite, si aere de falsi

Initial postul asta a inceput ca un capitol in povestea mea. However am decis sa il transform intr-un simplu post, in mare din cauza faptului ca nimic nu prea se lega foarte mult de povestea in sine. Nu are legatura nici cu curentul artistic aparut prin Franta secolului 19, nici cu alte corelatii vagi pe care le mai puteti face. veti vedea, in randurile ce urmeaza.

Capitolul 33 - Intamplari II

...

- Exista destul de multe mituri despre mine. Probabil ca si tu ai auzit unele dintre ele. Sincer sa fiu, sunt cateva care sunt adevarate, lucru de care iti vei da seama si tu probabil in curand. Sa stii ca nu degeaba te-am intrebat cum e sa faci parte din mafia siciliana chiar daca nu ai fost in ranguri mai inalte. Toata lumea incepe de jos, chiar si eu.
- Stai putin, ai facut parte din Mafie ?
- Intr-un fel da. Doar ca nu-i zicea Mafie, ii zice Yakuza.
- Deci e adevarat.
- Da. Cum ti-am zis, multe din zvonurile despre mine sunt intr-un fel sau altul, adevarate. Dar, sa continuam. Toata lumea incepe de jos, asta e mersul natural al lucrurilor. Totusi, pe vremea mea, lucrurile erau bazate foarte adanc pe onoare. Si inca sunt. Cel putin din cate stiu eu, Yakuza a fost dintotdeauna si va fi pentru mult timp de-acum incolo o societate bazata pe onoare si respect. Totusi, in ultima vreme au inceput sa apara niste tinerei care vor sa se joace cu mersul natural al lucrurilor, cum probabil ai observat si tu. Un caz bun de mentinat ar fi...
- Takeshi Kato !
- Da, Takeshi. Copilul asta a fost dintotdeauna capul rautatilor.
- Spui asta de parca l-ai cunoaste.
- Ce te face sa crezi ca nu o fac. E curios cum asta e un zvon care nu prea a mers din gura-n gura. Nu ca m-as plange, ar fi daunat destul de mult, mai ales mie, acum ca-s un batranel. Takeshi imi e nepot. Cel putin, din punct de vedere legal. Am incetat sa mai tin legatura cu el de foarte multa vreme, cam de cand a decis sa intre si el in Yakuza, impreuna cu tatal sau. Era un copil bun, doar ca a prins gustul puterii, cum multi o fac in zilele noastre. Bani avea, influenta avea, iar hobby-ul lui l-a ajutat foarte mult sa-si faca un nume, mai ales in Japonia. Cursele sunt o sursa buna de venit pentru mafie in zilele noastre cum ti-ai dat seama si tu cat ai facut parte din ea.
- Dar, cum de nu mai faci parte din organizatie ?
- M-am retras acum multa vreme. Pot spune ca m-am reprofilat. Am vazut cum lucrurile incepeau sa mearga rau pentru familii, asa ca am decis sa ies din schema cat nu era prea tarziu. Intr-un final s-a dovedit o idee buna. Fiul meu a preluat conducerea iar eu am reusit sa dispar din randul lor, pentru totdeauna. Putini ma mai cunosc acum. Dar asta nu ma deranjeaza. Am inceput o viata noua. Insa acum vad ca viata mea veche vine dupa mine si incepe sa ma bantuie din nou. Dar nuamd eranjeaza sa ma mimplic si eu putin. De-asta m-am apucat de modificat masini. Imi place acum cum imi place si atunci. Takeshi a prins o pasiune pentru masini in mare parte din cauza mea. Intotdeauna statea pe langa mine atunci cand mesteream la vre-un motor, si a invatat si el cate una alta. Dupa, a prins gustul vitezei, si, a inceput sa faca drift-uri, cam ca majoritatea tinereilor din Japonia.
- Zici ca nu mai tii legatura cu familiile ?
- Nu. Daca o faceam, te-as fi ajutat cu mare placere. Insa e mai bine asa. Pe langa asta, pari a fi un baiat descurcaret, sunt sigur ca te poti descurca.
- Da, probabil ca da. Bine ai facut aprte din Yakuza. Presupun ca nu se mai aplica Codul Samurailor nu ?
- Depinde cum il definesti. Cum am zis, onoarea si respectul sunt elemente fundamentale ale gandirii Yakuza cum sunt de altfel si elemente de baza ale Codului.
- Da, dar samuraii in sine nu mai exista, nu ?
- Samuraii erau in mare parte niste bodyguarzi. Cel putin, de obicei, asta e rolul pe care il indeplineau. Acum nu mai exista samuraii pe care ii vezi in filme, cu o Katana la brau, gata sa taie feliute din orice adversar. Ne-am modernizat si noi, sa stii.
- Da, e si asta ceva. Cat ai facut parte din mafie, din ce intamplari iesite din comun ai avut ocazia sa faci parte ?
- Ar fi multe. Ai timp ?
- Sigur ca da.
- Bine, de unde sa incep...

 De aici discutia noastra a devenit mai mult un monolog, o povestire defapt, a intampalrilor lui Smokey. Majoritatea zvonurilor despre el erau adevarate. Fusese cap al unei familii Yakuza printre altele, chestie care nu poate fi trecuta cu vederea. Am fost chiar intrigat sa aflu unele detalii despre familii si despre modul lor de viata in general. Povestile lui parca nu se mai terminau. Trecuse prin o gramada de chestii. Cicatrici avea destule, multe din cauza unor lupte la care a participat. Schimburi de focuri in mare, desi avea si urme de cutite. Era norocos ca inca mai era in viata, desi cat a fost la conducere, nu ii era frica sa se murdareasca putin pe maini daca era nevoie. Desigur, nu a mentionat in detaliu si ce rautati mai facea, desi il inteleg. Nu poti fi niciodata prea precaut cand vine vorba de astfel de chestii.

 Toata noaptea am stat la povesti. parca nu se mai terminau. Intr-un final am zis sa incheiem si ziua aia, deoarece se facea destul de tarziu iar eu aveam de pregatit unele chestii pentru preluarea de teritoriu ce avea sa inceapa candva in cursul zilelor ce urmau. Dar mai intai aveam intr-un fel de ales deoarece as fi putut bine mersi sa-l fac pe Sektor sa-mi devina aliat. Nu trebuia neaparat sa-i preiau teritoriul deoarece mi-ar fi fost greu sa gestionez prea mult spatiu cu oamenii pe care ii aveam acum. Sektor putea fi un aliat de nadejde. Nu trebuia sa-mi fie prieten, doar aliat. Trebuia sa-l impresionez putin. Sau sa-l sperii, desi era putin probabil sa pot face asta, avand in vedere ca era mai mare cu un cap ca mine si arata de-a dreptul infricosator in masina, sau pe langa ea, nu conta neaparat. Dar, ceva trebuia facut.

Capitolul 32 - Intamplari I

...

- Dupa cum iti ziceam, pana acum putin timp am fost cumva membru dintr-un brat al Mafiei Siciliene. Sigur, era nevoie de asta pentru a da de cel care a vrut sa-mi faca felul.
- Takeshi
- Da.
- Baiatul ala a facut numai probleme.
- Poftim ?
- Nimic, continua.
- N-a fost chiar asa de greu sa intru. Tot ce a trebuit sa fac a fost sa-mi asum o identitate noua, si sa ma bag putintel unde nu-mi fierbe oala. Capii astia se enerveaza repede, si sunt usor manipulati daca ai ceva ce ei vor. In cazul meu, eu puteam sa le ofer controlul asupra curselor ilegale care aveau loc prin Bronx si nu numai. Astfel puteau pune mana pe teritorii vaste, si sa le controleze cu ajutorul pilotilor de acolo, pe care eventual i-ar fi platit cu sume substantiale, doar ca sa stie sigur ca nu le scapa nimic. Desigur, existau cazuri si in care unii nu erau de acord, chestie care nu era deloc benefica pentru nici una din parti.
- Sa inteleg ca erau eliminati.
- Da, intr-un fel sau altul. Toate capetele trebuiau legate intr-un final.
- Bine si tu mai exact ce ai facut ?
- In esenta eu eram mesagerul intre parti. Primeam anumite misiuni, in mare erau curse, sau livrari care trebuiau facute in mod expres, chestii foarte familiare pentru mine. Mi-au dat o masina, oricum nimeni nu stia cine sunt, si trebuia sa am grija de asta tot timpul. Daca ar fi aflat cine eram cu adevarat puteau sa ma elimine, sau mai rau, sa imi elimine vre-unul din prieteni. Asta nu trebuia sa se intample sub nici o forma.
- E de inteles.
- Da, presupun ca da. Oricum, toata chestia asta nu a durat chiar asa de mult, cel putin din punctul meu de vedere. S-a terminat chiar foarte repede, mai ales dupa ce Don'ul pentru care lucram a fost asasinat.
- Asasinat ? De cine ?
- Nu stiu, dar in paranoia mea de moment am presupus ca a fost Takeshi. Toate indiciile duceau spre asta. Trei masini tunate, dintre care un RX-7, masina pe care stiu ca o mai folosea din cand in cand la curse si alte treburi. Chiar il cred in stare, desi din cate stiam plecase inapoi in Japonia, ca sa scape cat de cat de urmaritorii de aici.
- Da, zvonurile asa ziceau.
- Sigur, imediat ce am vazut ca lucrurile nu mai aveau sa mearga cum trebuie in familie, si cu sentimentul ca eu eram urmatoarea tinta, am decis sa ies din Mafie. Astfel, m-am ales cu o masina incendiata, care e momentan la tine in garaj, si cu multe treburi de facut inapoi in orasul natal.
- De ce te-ai intors ?
- Am presupus ca e mai bine asa, sa-mi conduc investigatiile de aici. Dar pe langa asta, erau multe persoane care imi simteau lipsa. Inca aveam prieteni aici, prieteni pe care nu aveam de gand sa-i uit.
- Da, ai facut o alegere destul de nobila.
- Asta am zis si eu. Oricum, de cand am venit inapoi, mi s-au intamplat o multime de chestii. Aproape am pierdut o prietena, si o partenera de curse incredibila, am fost aproape omorat din cauza unui tip dubios cu un camion, si nu numai. Totul a fost destul de haotic in ultimul timp.
- Sa stii ca prostii din astea se mai intampla din cand in cand. Odata la o vreme, trebuie sa se intample ceva de genul, se clarifica multe chestii astfel. Sa inteleg ca nu ai pierdut pe nimeni inca ?
- Nu, si ma indoiesc ca o voi face. De-acum am de gand sa pun mana pe cateva teritorii din RockPort, sa imi fac o baza solida pentru ce va urma. Si am de gand sa incep cu Sektor
- Asta cine-i ?
- Asa am zis si eu dupa ce era sa ma omoare. Mi-a vrut binele, oarecum. Doar ca nu prea i-a iesit. Iar eu, am nevoie de teritoriu. Fie ca ii convine, sau nu. Acum, imi poate fi aliat, sau paote sa aleaga sa ma calce pe nervi cum a facut oarecum in ultima vreme. E alegerea lui.
- Da, e o idee buna.
- Dar, destul despre mine. Ziceai ca ai avea si tu cateva povesti interesante de zis.
- Da, am destule. Ai timp ?
- Sigur ca am. Fa-mi onoarea sa ma asez putin mai confortabil. Frumoase fotolii.
- Multumesc. Deci, dupa cum spuneam...

Show de cascadorii la Roman

In ultimele cateva zile am vazut amplasate prin oras cateva postere care faceau reclama la un anumit show de cascadorii care va avea loc pe Stadionul municipal Constantinescu Nehoi din Roman.

Echipa de cascadori este formata din piloti si cascadori din Ungaria. Ce stiu sigur este ca organizatorii promit destul de multe. Show-uri de Drift, cascadorii, motociclisti care fac cascadorii si "la pièce de résistance" un mic monster-truck care o sa faca show-ul cu atat mai bun.Inca nu stiu sigur daca am sa merg la acest eveniment dar am zis ca merita sa scriu despre el.

Pretul unui bilet este de 20 lei pentru un adult, si 15 lei pentru un copil. Evenimentul va avea loc in zilele de 28 si 29 Mai. Sambata, respectiv duminica aceasta pe Stadionul Municipal Constantinescu Nehoi.

Si, daca tot am zis sa scriu un articol bun, am zis sa trec si pe la locatia show-ului si sa vad exact cum ce se prezinta maghiarii. Deci, am tras si cateva poze. Enjoy, pe cat se poate.



Site-ul echipei este http://www.kaszkadorshow.hu/. Nu am sa intru acum in detalii tehnice, gen, ar fi fost frumoasa si o versiune in engleza ca sa si inteleaga ceva omu' de rand, cand intra pe el, sau design-ul in general. Asta e treaba lor.

P.S.: Da, site-ul este exclusiv in maghiara. Deci mai greu de umblat pe el.

Sfarsitul lumii

Presupun ca ati auzit pe la tv and shit cum astazi, sau parca maine, nu stiu cu exactitate, va veni sfarsitul lumii. Pai, nu stiu ce ati patit voi, dar pentru mine aproape a venit. Sursa de la PC-ul meu, dupa cativa ani de existenta eroica, in care a sustinut un procesor 'clockat, cateva ventilatoare aftermarket, si alte chestiute si briz briz-uri, a decis astazi, 21 mai, sa moara. Nu stiu exact ce varsta a avut, dar, ii voi tine minte existenta, ca cea mai rezistenta sursa de care am auzit. Pentru mine cel putin. Inmormantarea va avea loc candva saptamana viitoare, dupa ce decid exact ce fac cu ce a mai ramas intreg din PC, din cauza ca inca nu am facut o evaluare completa a daunelor.

Cat despre sfarsitul lumii ce era prezentat la TV, mie nu mi s-a intamplat nimic iesit din comun astazi, m-am distrat cu ocazia zilei mele onomastice, am facut pe DJ'ul putintel, chestii misto. deci eu am dus-o chiar bine. Ce se va intampla in continuare, pai, oricine poate sa icnerce sa ghiceasca. Ce stiu sigur e ca plec la somn.

P.S.: Acum scriu de pe un laptop sustras de la unul din unchii care au venit cu ocazia zilei mele. Pacat ca nu mi-l pot lasa v-o cativa ani, macar pana termin facultatea.

Ziua Tineretului Romascan 2011

Am avut ocazia ieri de a participa la activitatile organizate cu prilejul Zilei Tineretului Romascan 2011. Zilele Romanului au inceput acum o saptamana, pe 13 Mai, si se vor incheia Duminca, 23 Mai, ziua de ieri fiind doar o mica parte din programul complet de 10 zile. Ziua de ieri a fost speciala si memorabila din mai multe privinte.

In primul rand au fost organizate cateva concursuri la care au participat liceele din Roman, impreuna cu un liceu invitat din Republica Moldova.

Ziua 29

//--connection_established--//

//--beginning_of_transmission--//

Jurnal de bord, 16 Mai 2145

Nu am mai deschis acest jurnal de foarte mult timp. Motivul ? L-am pierdut. S-a intamplat acum o saptamana, imediat ce am ajuns in acel oras de care imi spusesera persoanele alea pe care le-am intalnit acum doua saptamani. Acel oras exista intradevar acolo. Si ce mai oras. O metropola imensa ce s-a dovedit a se numi Setta. Sigur, e un nume ciudat, dar sa ne amintim ca nu mai suntem pe Pamant de cateva decenii incoace asa ca numele s-au schimbat de mult. Cum am intrat in oras am descoperit o rezistenta puternica. Am fost prins si aruncat intr-o celula de 2 pe 2. Sigur, armele mi-au fost luate iar Rusty a fost din pacate dus undeva intr-un sector indepartat al orasului, probabil din cauza faptului ca parea destul de fioros. Oricum, a durat ceva timp, dar in final mi-am recuperat lucrurile, dupa ce le-am explicat ca nu aveam nici o legatura cu atacurile ce au avut loc pe itnraga planeta, nu numai la baza Omega 24, fosta mea baza. Intre timp, am reusit sa pun mana si pe computerul portabil ce-l aveam la mine, impreuna cu armele mele. Rusty s-a pierdut pe undeva in oras. Totusi, il aveam conectat la GPS-ul din computer asa ca in caz de ceva putea fi contactat de urgenta. Acum fac parte dintr-un grup numit Beta9. Practic, fac parte din rezistenta acum. Atacurile se pare ca au incetat, iar navele se pare ca s-au risipit. Totusi, rapoarte venite de la observatoarele din oras spun ca exista cateva flote de nave orbitand in jurul planetelor sistemului solar in care ne aflam, deci e posibil sa mai auzim de ei. Pana atunci, am trimis un grup de oameni in cautare de supravietuitori. Trimitem mesaje radio incontinuu, in speranta ca vre-o divizie UFA ne aude, si ne trimite ceva ajutor. Totusi, e putin probabil, dar asta nu inseamna ca ne oprim din incercat. Pana acum grupul la care am fost repartizat pare destul de ok. Am cativa colegi care par de incredere. Pentru moment suntem formati din patru barbati si doua femei desi cred ca vom mai adauga ceva efective pe parcurs depinzand de cati supravietuitori prindem. Ar cam fi cazul sa pun computerul la incarcat si sa ma pregatesc de ziua de maine. O sa iesim din oras, tot in cautare de supravietuitori. Avem norocul ca planeta asta are o clima ciudata si ca nu suntem in acel desert prin care am trecut. In seara asta am prins prima ploaie pe care am vazut-o de ceva vreme aici. Vom vedea cum e terenul maine dimineata cand plecam in recunoastere.


//--end_of_transmission--//