„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Capitolul 21 - Inapoi in RockPort

Zen fusese indemnat sa mearga putintel in Germania, dupa evenimentele din Alpi. Ideea  din spatele acestei mici excursii era sa stea putintel sub radar, cel putin pana se raceau apele. Isi daduse seama ca intrase destul de adanc in organizatia mafiotului numit Silvio. Dar, inevitabil, asta facea parte din planul sau de a il vana pe Takeshi Kato. Inainte de a pleca spre Germania, a decis sa faca un ocol prin RockPort, sa vada care mai e viata prin acel orasel micut plin de curse. Avea chef sa faca ceva bani de buzunar pentru excursia sa, iar cursele erau cel mai bun lucru pe care il stia a face. Iar asta nu il deranja catusi de putin.

Pe drumul catre RockPort a avut putintel ragazul sa gandeasca putin la ce va face de-acum incolo. Pana la urma viitorul lui nu parea prea frumos avand in vedere ca incepea sa intre mai adanc in organizatia lui Silvio. Da, el era un mafiot destul de influent, dar nu avea mai deloc putere comparativ cu cei pe care Zen ii vana. Silvio era doar un mic pion in planul lui, si chiar daca pionii pot fi foarte importanti, jocul era de-abia la inceput. Totusi, putea pana la urma sa isi continue planul din aceasta pozitie, sa incerce sa devina un jucator mare in organizatia mafiotului, si poate sa fie observat de alti conducatori mai puternici, continuand astfel pe drumul ales de la inceput. Drumul si muzica il ajutau sa se gandeasca la chestiile astea. Nimic nu batea un drum drept, o herghelie de "cai", si putina muzica buna. Ajusese pe la 5 kilometri distanta de intrarea in RockPort cand a vazut intr-una din serpentinele care incheie drumul drept catre oras o masina rasturnata intr-unul din santurile de la marginea drumului. Parea a fi un accident recent, iar urmele de frana confirmau asta. A decis sa vada daca soferul mai era acolo. Soferul s-a dovedit a fi o ea, si norocul a facut ca ea sa fie inca in viata. Norocul si centura de siguranta care a tinut-o cat de cat lipita de scaun.

- Esti bine?
- Nu, nu-mi simt piciorul drept, cred ca e rupt.
- Ar trebui sa te duc la spital. Te poti misca ?
- Da, cred ca da. E greu, ma poti ajtua cu centura ?
- Da. Poftim, incearca sa iesi, piciorul nu e prins nicaieri ?
- Nu cred, nu.
- Lasa-ma sa ma uit. N-arata prea bine, trebuie sa te duc la spital, cat mai repede.
- Poate ar fi mai bine sa asteptam o ambulanta, nu sunt sigura ca vreau sa ies.
- Crede-ma, nu vrei sa astepti o ambulanta, mai ales aici. Vino cu mine, te voi duce cu masina la spital.
- Nu cred ca e o idee asa de buna. Cei din ambulanta au pregatire specializata si...
- Si vor ajunge aici destul de tarziu. Intre timp, adrenalina se va risipi din corp si iti vei dori sa nu iti mai simti piciorul drept pentru o vreme. Ai de ales. Ori stai, astepti ambulanta si speri sa nu iti revina simtirea in picior, ori vii cu mine, ajungi in timp util la spital si poate mai apuci sa te trezesti maine dimineata intr-un pat alb, curat. Alegerea e a ta.
- Bine, merg cu tine.
- O alegere inteleapta. Sa te urcam in masina.

Zen nu mai facuse asta niciodata, mai ales cu o persoana pe care nu o cunostea deloc. Totusi, acum avea grija de ea, cel putin pana la spital. De acolo, grija era transferata doctorilor. Intre timp a sunat la spital pentru a pregati venirea lor. Pentru prima data simtise ca toti acei cai putere din 370Z isi faceau treaba cum trebuie, simtea ca asta a fost prima data cand a meritat sa-i aiba acolo. Stiind RockPort pe dinafara, a reusti sa ajunga la spital in timp record, ajutat putin si de masina. Totusi, efectul secundar a fost ca fata se speriase ca niciodata. Un pret mic de platit pentru o calatorie rapida la spital.

- Am ajuns.
- Voi ati sunat ?
- Da, ea e fata despre care va ziceam.
- Ati ajuns destul de repede. Ok, luati-o de aici, duceti-o in sala 17. Sa fie pregatita de operatie.
- O sa fie ok ?
- Inca nu stim, as zice sa mai stati putin pe-aici, poate sa dati si casca jos, o sa dureze putin.
- Sigur.

Zen a asteptat cam doua ore. A aflat ca fata avuse cateva coaste rupte, cateva contuzii, si incheietura mainii drepte rupta. In rest, fata era in regula. Intre tip, Zen aflase cateva informatii despre ea si aranjase ca masina ei sa ii fie trimisa acasa. Acesta era un inceput destul de ciudat al unei calatorii care va dura ceva timp.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu