„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Sugestii pentru Vasile-al nostru

Una din propunerile facute in cadrul CSEGSVS a fost sa ampalsam o cutiuta cu sugestii la parter, la biroul elevului de servici, cutiuta in care elevii ar putea sa lase niste sugestii pentur liceul in care invata si in care isi petrec atata timp. Daca vor un liceu mai bun, sa spuna. Tin sa precizez de la inceput ca sugestiile lor, desi luate in considerare, ar fi greu de aplicat, cel putin teoretic.

Capitolul 26 - Tura de zi

Dupa discutia cu Chris am decis sa mai las putintel cursele si sa ma distrez pentru o vreme. Pana la urma eram venit recent in oras si nu avea rost sa ma arunc in paine asa de repede. Trebuia sa ma instalez, iar pana atunci multe se puteau face. Iar disctractia era prima pe lista. Cu ocazia asta puteam sa mai vad ce face Miya. Ma gandeam ca pana la urma, avea potential si n-ar fi stricat sa o invat cate una alta. Cu putin antrenament as fi putut sa fac din ea un pilot destul de bun, numai buna pentru a face parte din viitoarea mea echipa de curse. Stiam de cateva locuri frumoase de intrecere undeva pe la periferie, dar unul era ceva mai rasarit. Era un vechi aeroport parasit de multa vreme. Obisnuiam sa ma antrenez acolo inainte sa stiu sa fac drift-uri. Era un loc numai bun. Politia nu trecea, si puteam sa fac cat zgomot voiam, oricum nu aveam pe cine sa deranjez in afara de cateva stoluri de pasari.

Alta sedinta de CLE

Ca vice-presedinte al CSEGSVS* a trebuit sa particip, din nou, la o alta sedinta de Consiliu Local al Elevilor, prilej numai bun de a pregati o noua postare pe blog. Am tinut tare sa fiu punctual si sa ajung acolo la ora fixa, 14:00 mai exact. Toate au inceput bine, eram bine-mersi adunati acolo, majoritatea celor din consiliu, si, am decis sa intram. De data asta sedinta nu a mai avut loc in biblioteca celor de la Colegiul National Roman Voda, ci intr-o sala de conferinte cred ca era, administrata de cei de la Liceul cu Program Sportiv, carora le multumesc cu acest prilej pentru, ospitalitate. A fost mai amuzant aici decat la biblioteca, desi e de mentionat ca n-am mai inghetat de data asta.

De acum fac si guest-post-uri

Aveti idei, dar n-aveti chef sa va faceti un blog. Vedeti in mine un mijloc de promovare cat de cat bun ? Asta a sunat a o reclama ieftina la detergent. ideea este urmatoarea. Am amplasat un buton in bara de sus, care duce la o pagina de pe blog prin care imi puteti trimite ideile voastre, idei pe care eu le voi pune pe blog, desigur, respectand conceptul de drepturi de autor. Am zis ca ar fi o idee buna, iar, daca va merge, o voi pastra pentru cat imi voi permite. Deci, de-acum, ziceti mamei, bunicilor, cainelui, ca pe Blogul lui NoX pot posta si vizitatorii. Nu doar eu. Cred ca va fi o experienta frumoasa. Pentru toata lumea, that is.

Capitolul 25 - Aceleasi docuri, alte locuri

Intalnirea asta cu Chris avea sa fie prima oara cand ne-am vazut, de cam, cateva luni. Totul imi era nou acum, in cateva luni s-au schimbat multe, dar multe rau. Putine pareau la fel. Pe drumul spre docuri, vazusem cel putini doi raceri parcati in fata unui magazin. De obicei, racerii alegeau sa mearga cu masini inchiriate prin RockPort, sau cu "sleepere" pregatite special pentru plimbari prin oras, gata in orice moment sa fuga de politie, datorita modificarilor intense de sub capota, modificari care nu se faceau "auzite" decat cand era neaparata nevoie. Astfel, erau mai putine sanse sa fie prinsi in flagrant in propriile masini, chestie cam umilitoare din unele puncte de vedere. Se pare ca, totusi, acum nu le mai pasa de asta. Ori asta, ori erau masini confiscate, sau, in ultimul caz erau doar de fatada, modificari vizuale, si nimic sub capota. N-ar fi fost prima oara cand vazusem asa ceva prin RockPort. Pacat de masini totusi. Oricum, in afara de asta drumul a fost fara evenimente. Docurile, erau goale. Sau asa pareau.

Ned 4.0 Scrapped ?

Probabil unii dintre voi au observat acum ceva timp existenta unui tab sus, in bara principala de linkuri, cu numele Ned 4.0. Acesta era un program al meu, menit sa fie in legatura stransa cu o poveste pe care urma sa o scriu. totusi, din lipsa de timp si idei, proiectul a fost lasat balta de catre mine, iar pagina, eliminata. Astfel, neterminat, am decis sa il las in stadiul in care a ramas pe o perioada de timp nedeterminata. Ned 4.0 este optimizat, cat de cat, insa contine o pledoarie de gandacei in el. Nu face intotdeauna ce vrei, si uneori, mai face si figuri. Ce pot sa-i spun, are propria lui personalitate. Oricum, pana nu gasesc o modalitate eficienta de al optimiza, am decis sa il las asa si sa incep alte proiecte, pentru a fi prezentate in lucrarea mea de atestat pe care o voi da anul viitor. Pentru doritori, voi pune la dispozitie varianta nefinisata a programului, impreuna cu povestea, si ea, neterminata. Cand va veni timpul, povestea va fi postata pe blog, dar asta, atunci cand voi sti exact cum sa o inchei. Pana atunci, ramane doar un alt proiect in PC-ul meu.

Le multumesc lui Cristi Mirt si Mihaelei Bocu, pentru Beta-testing initial, testing prin care am reusit sa elimin bug-urile mai importante din programel. Totusi, inca ramane destul de temperamental, si trebuie sa va purtati frumos cu el.

Capitolul 24 - Vechi obiceiuri II

Ultima iesire, si de altfel prima, cu Miya a fost destul de ok. Fusese ceva nou. De mult nu mai iesisem doar pentru a ma distra, fiecare cursa avand un scop anume. Ori trebuia sa urc in rangurile cuiva, ori sa bat pe cineva doar pentru a ma face cunoscut in randurile racerilor, ori ale vre-unui mafiot notoriu. Chestiile astea nu ajutau deloc pentru mine, caci, ma invarteam in niste cercuri dubioase rau. Ce era sa fac, trebuia sa ma razbun. Totusi, am renuntat la idee, mai mult pentru binele meu. Am decis sa las timpul cat de cat sa rezolve problemele mele. iar acum era timpul sa ma reintalnesc cu cativa prieteni.

Capitolul 23 - Vechi obiceiuri I

Toata chestia asta cu Zen, ma secase de puteri in ultima vreme, si durase ceva timp sa ajung unde am ajuns. Totusi, din cauza mortii lui Silvio, a trebuit sa renunt la acel alias, fiindca as fi trezit mult prea multe suspiciuni daca ajungeam sa incepm cine stie ce cercetari asupra lui Takeshi. Totusi, stiam sigur ca el il omorase, iar asta era doar un motiv in plus pentru care sa merg dupa el. Totusi, aveam nevoie de o schimbare, fiindca toata vendeta asta impotriva unui singur om nu era deloc sanatoasa. Am decis astfel, sa o iau mai usor, sa las timpul sa rezolve intr-un fel problema mea. Imi amintisem de acea fata pe care am salvat-o din masina ei. Si inca ce masina. O Acura Integra din '96. O frumusete rara. Daca tot renuntasem la Zen pentru o vreme, am zis ca ar fi bine sa mai vad ce face acea fata. Statea chiar aici, in RockPort, deci nici nu aveam cine stie ce drum de batut pana la ea. Am luat vechiul meu Nissan Skyline pentru o tura, sa vad daca mai stiu sa-l controlez. Partea buna din intelegerea cu Silvio, fusese cea ca, ramasesem cu o masina buna. Acel R35. Da, fusese incendiat, dar am ramas cu niste piese destul de valoroase, avand grija sa fie livrate toate la unul din garajele mele.

Am ajuns la casa fetei in cam 5 minute. Facusem si o oprire sa ma "realimentez", fiindca nu mai mancasem de o zi intreaga, iar condusul pe stomacul gol nu da nici o satisfactie. Am batut la usa, si am sperat sa nu iasa cu o pusca in mana, pregatita sa-mi zboare creierii.

- Umm, e cineva acasa ?
- Da, vin imediat... Da ?
- Buna, sunt, NoX. Te-am scos din masina ta rasturnata, dupa ce ti-am dat cel mai urat ultimatum posibil. Am zis sa vad daca esti mai bine.
- Da, sunt ok. Putintel cam ruginita dar ma descurc. Sunt Miya. Cu Y intre i si a.
- E vre-o diferenta ?
- Pai, aparent nu, doar ca numele meu e diferit de cel original din ebraica. Al meu e de origine japoneza.
- Interesant. Masina e ok ?
- Da, e bine. Am condus-o putintel ieri, merge ca unsa. Mersi ca mi-ai reparat-o, nu trebuia, si chiar nu inteleg de ce ai fi facut asta pentru o necunoscuta ca mine. Nu prea ai motive, nu ma cunosti, frumoasa nu-s, deci...
- Da, stiu sigur vre-o doua persoane care n-ar fi de acord cu ultima parte. Oricum, ai chef sa dai o tura ? Eu cu Nissan-ul meu, tu cu Acura.
- Sigur, sa ma imbrac.

A plecat sa se imbrace, iar in vre-o 3-4 minute s-a intors, gata de plecare. A deschis garajul si, ca sa vezi, acolo era. O frumusete de masina, cu 2 motociclete in dreapta ei. Era un garaj maricel.

- Motocicletele sunt ale tale ?
- Da, sunt prima mea pasiune. Dupa, urmeaza masinile si, alte lucruri.
- Frumos. Sa mergem.
- Ok.

Nu am fortat asa de mult chiar de la prima ieseala. A fost mai mult o plimbare pe strazile RockPort-ului de dragul vremurilor vechi in care cutreieram orasul asta in lung si in lat cautand curse. Era frumos sa-l mai vad si ziua din cand in cand. Iar faptul ca aveam pe cineva cu care sa ma distrez facea totul sa merite. Plimbarea a durat ceva timp, iar la sfarsit am mers pana la ea acasa sa am grija ca are grija de masina aia.

- A fost frumos, mi-a placut.
- Da, e frumos sa mai vezi orasul si ziua din masina.
- Probabil ca da. Nu prea ies noaptea deci n-as putea face diferenta.
- Si asta. Oricum, poate mai iesim candva, si cine stie, mai facem o cursa.
- Atata timp cat nu te superi sa pierzi in fata unei fete, sigur ca da, e bine.
- Nu am deranjeaza genul soferului, atata timp cat e un sofer bun, iar asta, o sa vad eu, in curand.
- Asa sa fie. Noapte buna NoX
- Noapte buna Miya

Capitolul 22 - Turnura

Dupa ce a facut un mic ocol prin RockPort, Zen a decis sa isi continue calatoria. Trebuia sa ajunga intr-un orasel micut numit Nürburg, in districtul Ahrweiler. Pana acolo avea de parcurs cateva mii de kilometri, dar, stia ca o face cu un scop, pentru a nu incurca planurile lui Silvio. Totusi, nu-si putea lua mintea de la fata aceea pe care a scos-o din masina, si-a dus-o la spital. Ajunsese destul de departe de RockPort cand ii suna telefonul. Destul de suspect, numarul nu aparea afisat. A decis sa raspunda.

- Zen?
- Da.
- Sunt Bruno. Trebuie sa te intorci inapoi la sediu, in Bronx. Avem o problema serioasa de care trebuie sa ne ocupam.
- Ce e mai exact ?
- Iti spun cand ajungi acolo.
- O sa dureze cam o zi sa ajung acolo.
- Vino cat de repede poti.
- Bine...

Convorbirea nu durase mai mult de 30 de secunde. Zen nu stia exact ce se intampla dar avand in vedere ca primise ordine directe de la Silvio, care ii spuneau sa plece in Germania, numai pentru a fi anulate de catre mana sa dreapta, clar se intamplase ceva urat. Pe drum, a trecut din nou prin RockPort, prin fata casei celei pe care o salvase aparent de la o moarte inceata. A fost fericit sa vada ca masina ei era reparata, avand grija personal de asta. Masina ei era o Acura Integra din '96, cu bodykit-ul original, in culori destul de simple, alba, cu jante negre mat, avand acea dunga rosie pe margine, care dadea un aer ceva mai fioros. Era acel look de "time-attack" pe care il utilizau in mare japonezii pe masinile lor, dar nu numai. Avea volan pe dreapta, deci cel mai probabil fusese importata din Japonia. Incepuse sa devina o masina rara dar frumoasa, oricum ai pune-o.

N-a stat in RockPort foarte mult, doar atat cat sa faca plinul fiind nevoit sa mearga cat mai repede la sediul lui Silvio. A ajuns acolo in timp destul de scurt, fiind printre primii "la fata locului" cum s-ar spune. In parcarea din fata casei erau parcate undeva in jur de 10 masini. Doua Cadillac-uri negre, si restul, SUV-urile clasice, mai ca in filmele cu mafioti. Ceva rau se intamplase, asta devenise clar din momentul primului telefon. Intrebarea era, ce ?

A intrat in casa, unde Bruno il astepta :

- Zen, am o treaba pentru tine. Pe scurt, povestea sta cam asa. Sefu' a mers pana la magazin sa ia niste fructe pentru sotia sa, care era in spital. Baietii nostri il asteptau in masina. Imediat ce sefu a intrat in magazin, trei masini tunate au inconjurat-o pe-a sefului, iar baietii au fost impuscati. Sefu' a fost omorat si el, de catre cineva din magazin, nu stim inca cine. Presupunem ca toata chestia asta are legatura cu Wolf si cu faptul ca l-am omorat dupa ce ai pierdut cursa cu el. Aici intervii tu. Una din masini era o Mazda RX7 din ce am putut observa pe inregistrarile din magazin. Celelalte masini fusesera furate cu o zi inainte, le-am gasit parcate intr-un sant la marginea orasului. Vrem sa-l gasesti pe cel cu Mazda.
- O sa fie greu. Cunosc totusi cateva persoane care m-ar putea ajuta. O sa vad ce pot face.
- Bine. Pleaca, avem treburi importante de discutat.

Situatia era clara din punctul de vedere al lui NoX. Kato avusese grija ca si Silvio sa fie omorat. Era timpul sa abordeze problema diferit. Mult mai diferit.

Eu sunt parerea lui NoX...

Incepem prin devierea partiala de la subiectul principal. V-ati gandit vreodata cum ar fi daca gandurile voastre, propriile voastre ganduri, ar avea vocea lor ? Nu voi sa le spuneti, ele sa-si spuna parerea, ele sa-si dea idei. Voi doar sa stati si sa ascultati ce se intampla intre doua ganduri contradictorii. Nu stiu ce ziceti voi, dar m-a gandit la chestia asta si ar fi dubios. Si n-ar face bine la minte. Sa auzi voci. Nu-i frumos, si face parte dintr-o ramura a nebuniei parca. Anyways.

Traditie si legenda la Romani ?

N-am mai scris de ceva vreme asa ca am decis sa fac iar pe reporteru si sa vanez subiecte de articole noi. Si ca sa vezi, am si dat de unul. In ultima saptamana, imediat dupa proiectul "Eu vreau sa fac lumea mai buna" despre care am mai scris pe blog, cateva din fetele din clasa de la mine au fost alese sa reprezinte liceul nostru intr-un concurs numit "De la Dragobete la sarbatoarea Rusaliilor. Traditie si legenda la Romani*". Iar eu, impreuna cu alti cativa colegi, am fost selectati sa facem parte din galeria care urma a le sustine pe fete la concurs, care a avut loc astazi, in incinta Casei de Cultura a sindicatelor Roman.