„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Capitolul 25 - Aceleasi docuri, alte locuri

Intalnirea asta cu Chris avea sa fie prima oara cand ne-am vazut, de cam, cateva luni. Totul imi era nou acum, in cateva luni s-au schimbat multe, dar multe rau. Putine pareau la fel. Pe drumul spre docuri, vazusem cel putini doi raceri parcati in fata unui magazin. De obicei, racerii alegeau sa mearga cu masini inchiriate prin RockPort, sau cu "sleepere" pregatite special pentru plimbari prin oras, gata in orice moment sa fuga de politie, datorita modificarilor intense de sub capota, modificari care nu se faceau "auzite" decat cand era neaparata nevoie. Astfel, erau mai putine sanse sa fie prinsi in flagrant in propriile masini, chestie cam umilitoare din unele puncte de vedere. Se pare ca, totusi, acum nu le mai pasa de asta. Ori asta, ori erau masini confiscate, sau, in ultimul caz erau doar de fatada, modificari vizuale, si nimic sub capota. N-ar fi fost prima oara cand vazusem asa ceva prin RockPort. Pacat de masini totusi. Oricum, in afara de asta drumul a fost fara evenimente. Docurile, erau goale. Sau asa pareau.



- NoX ?
Deodata se aude motorul unei Toyota Supra, motor foarte familiar mie.
- Da. Chris ?
- Cine altcineva ? Urca in masina, mergem undeva. Aici e cam, plictisitor.
- Da, sa zicem.

Am urcat in masina mea, si am mers impreuna spre un restaurant micut, de familie, undeva la marginea orasului. Nimanui nu-i pasa cine esti acolo. Aveau mancare buna, era cat de cat retras, perfect pentru discutii mai, dubioase sa le zicem asa.

- Si, nu te-am mai vazut de mult timp. Ce-ai mai pus la cale ?
- Nu mare lucru, vechea poveste, am incercat sa o iau pe urmele lui Takeshi, n-am reusit cine stie ce, am decis sa ma intorc inapoi in oras, si sa las timpul sa isi spuna cuvantul
- Pot sa va iau comanda ?
- Da, sigur. Umm, eu doresc meniul zilei. Tu, Chris ?
- La fel.
- Bauturi ?
- Nimic pentru moment, multumim.
- Nici o problema. O sa fie gata imediat.
- Frumoasa fata. Oricum, trebuie sa imi povestesti tot omule. Dupa, te pun si eu la curent cu ce s-a mai intamplat de cand ai plecat.
- Da. Pai, totul a inceput cand...

Si asa am inceput. Am discutat timp de vre-o 10 minute, dupa, ne-am apucat sa mancam ceva, iar apoi, timp de inca doua ore jumatate, am vorbit. Despre, cam tot ce am facut in ultimele luni. Apoi, a venit randul lui Chris. Se pare ca, cat am fost plecat, un nou politai, fost pilot in WTCC, a aparut in oras si a inceptu sa elimine tot ce insemna corupt, din politie. De la ofiteri, pana la doi judecatori, toti erau prinsi, arestati, bagati in inchisoare pentru diferite acuzatii. Apoi, si-a intors atentia catre raceri. Astfel, nimeni nu scapa in viata. Tipul conducea un BMW M5, modificat special de el. Umbla vorba ca putea atinge 370 cu modificarile facute de acel "Hank" si ca se manevra atat de bine incat a putut sa-l prinda pana si pe un tip cu un MR2, prin cartierele din sud, cunoscute pentru strazile mici, de printre blocuri. M5'ul totusi, era o masina mare, comparativ cu MR2, de-asta mie cel putin nu mi se parea nimic mai mult decat un mit, imprastiat ca sa-i sperie pe racerii mai micuti, pe copii. Totusi, un M5 e un M5, si trebuia sa am grija cu el daca era sa ne intalnim vreodata. Discutia noastra a durat pana undeva in jur de ora 10 noaptea. Oricum, restaurantul ala era deschis non stop asa ca nu am suparat pe nimeni. Dupa, am plecat amandoi la casele noastre, eu avand un mic plan ce urma sa-l pun in aplicare zilele urmatoare. Cum aveam nevoie de o echipa de raceri, era nevoie si de piloti. Pe Chris il aveam disponibil, Rachel ne putea furniza piesele, iar eu mai aveam o mica idee pentru inca o persoana. Miya.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu