„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Capitolul 30 - Ce-a fost, a fost

Dimineata urmatoare am plecat de acasa de la Rachel si m-am indreptat catre propria mea casuta, unde urmam sa fac unele planuri pentru zilele ce vor veni. Voiam sa ii propun Miyei sa faca parte din echipa mea de curse, si, trebuia sa fac asta cat mai repede, deoarece timpul nu era chiar de partea mea, iar eu aveam nevoie sa preiau unele teritorii, pentru influenta mai mult decat orice. Iar ea ar fi fost un element foarte important, pentru mine cel putin. Mai avea de invatat multe, dar avea potential. Asa ca am decis sa merg putin la ea acasa. Dar, nu era acolo, din pacate, asa ca am sunat-o.

- Alo ?
- Alo, Miya ?
- Da.
- Sunt NoX. As vrea sa vorbesc ceva cu tine, intre patru ochi. Am fost la tine acasa dar nu erai acolo asa ca m-am gandit sa te sun si sa te intreb daca poti.
- Da, cred ca da. A trebuit sa ma vad cu cineva, dar ne putem intalni. Vino acolo unde am facut cursele, la vechiul aeroport. Poate te mai relaxezi si tu prin serpentine.
- Ok, ne vedem acolo.
- Bine, pa.
- Pa.

A fost o discutie destul de scurta, dar puteam sa-mi dau seama ca ceva nu era tocmai in regula. Sa fi fost oare fiindca nu am vrut atunci sa merg cu ea, cand mi-a propus Sektor sa-i iau masina ? Da, ar fi si asta o posibilitate. Chiar si-asa, trebuia sa astept si sa vad exact care era treaba. Pe drum, chiar m-am relaxat putin, pana in momentul in care, in mijlocul unui drift pe o sectiune de drum care de obicei era goala, era sa dau peste un Ford F450, care nu era tocmai o masina usoara, si nici mica. Neagra, proiectoare imense deasupra cabinei, imi parea cunoscuta. Dar nu i-am dat atentie multa, dupa ce am trecut de ea. Intr-un final, am ajuns si la aeroportul parasit, unde am vazut Integra-ul Miyei parcat aproape de intrarea in unul din hangare. Am parcat si eu langa, si totul a inceput.

- Salut.
- Buna.
- Uite, vreau sa te intreb ceva. Stiu ca probabil e cam din scurt, si ca ne cunoastem de putin timp, dar dupa cursele avute impreuna si dupa toate chestiile prin care am trecut, m-am gandit ca ar fi interesant sa facem cateva curse impreuna, noi doi, intr-o echipa. Planuiesc sa preiau cateva teritorii si am nevoie de oameni pe care sa ma pot baza. Ce zici ?
- Nu stiu ce sa zic. Adica, iti multumesc ca te-ai gandit la mine, dar am primit deja o oferta pe care am acceptat-o. Acum merg cu Sektor si echipa lui. Avem deja cateva planuri pe viitor, si sa fiu sincera, imi cam place de el. Imi pare rau.
- Nici o problema, macar am incercat. Lasa-ma sa ghicesc, cu el te-ai intalnit astazi, inaintea mea.
- Da.
- Ok, inseamna ca, treaba mea s-a terminat aici.
- Adica, nu inteleg ?
- Nu conteaza, am plecat. Poate ne vom mai vedea la curse, sau la vre-o ieseala ceva.
- Sigur, oricand. Asta nu schimba nimic intre noi, putem inca sa iesim, poti sa ma mai inveti una alta, chestii de genul.
- Da, probabil ca da. Om vedea.
- O ultima cursa ?
- N-ai putea tine pasul, nu acum.
- Punem pariu ?
- Sigur, cel care pierde da o cafea la baza muntelui.
- Stai putin, cum adica la baza.
- Doar nu credeai ca fac liniuta. Facem un tandem drift pana la baza.
- Bine, cum zici tu.
- Ne vedem la baza, pregatesc eu cafeaua.
- Stai putin, dar...
- Calc-o !

Si asa a inceput. La inceput am zis sa merg repede, sa o afum, sa ma distantez atat de mult de ea incat sa nu auda nici macar rateurile pe care le dadea 370Z'ul meu intre schimburi de viteze. Pentru primii 300 de metri asta am si facut. Dar dupa, am realizat ca poate n-o sa invete nimic din asta, asa ca pentru toata cursa am pastrat o distanta destul de mare intre noi, dar, nu asa de mult incat sa o pierd de tot. La baza muntelui pe care era situat aeroportul era un mic restaurant de familie la care mai mergeam din cand in cand. Lumea ma mai cunostea pe acolo. Miya a ajuns cu cateva secunde in urma mea.

- Ce-a fost asta ?
- Adica ?
- Pai, la inceput ai pornit asa de repede, dar dupa o vreme am vazut ca incetinesti si ca stai distantat de mine. Orice faceam, nu ma puteam apropia.
- Stiu, asta era si ideea. Uneori tre' sa risti mai multe decat ai vrea, iar in muntii astia micuti, nu prea ai cum sa cazi.
- Uneori chiar nu stiu daca vorbesti cu intelesuri ascunse sau zici totul verde-n fata.
- Foarte rar vorbesc cu intelesuri ascunse. E mai simplu sa zic totul odata.
- Mda.
- Oricum, hai sa-ti dau cafeaua aia si sa mai vorbim putin.
- De ce sa dai tu cafeaua ?
- Pentru ca pot, si pentru ca esti pe teritoriul meu, adica, esti aproape la mine acasa ca sa zic asa.
- Dar, am pierdut cursa.
- Si ? N-am zis ca cel care pierde cursa da o cafea.
- M-ai baga in ceata total. Hai sa bem cafeaua aia odata. Am chef sa stau pe un scaun ceva mai comfortabil.
- Haidem.

Ziua 10

//--connection_established--//

//--beginning_of_transmission--//


Jurnal de bord, 27 Aprilie 2145


Au trecut cateva zile de la ultimele atacuri asupra bazei. M-am indepartat destul de mult de aceasta si am vazut cum trupele se indepartau. Am reusit sa fac rost de ceva mancare si piese pentru Rusty, doar ca inca mai are nevoie de niste reparatii serioase, mai ales dupa ultimele cateva zile, in care l-am abuzat putintel. Chiar si-asa, astazi in timp ce mergeam printre stanci, am dat de cativa supravietuitori. Se pare ca acestia erau civili care nu aveau legatura cu baza. Erau fericiti ca au scapat de atacuri, si spuneau ca nu au fost la casele lor cand au fost atacate. E bine ca nu stiau nimic despre proiectul Diviziei 6, avand in vedere ca acesta era strict secret. Eu si inca o persoana stiam toate detaliile. Inca sper ca e in viata desi navele noastre au fost despartite in timpul atacurilor. Conexiunea radio s-a pierdut inevitabil, si nu am mai auzit nimic de la ea de cateva zile. Timpul trece totusi, iar eu trebuie sa ma misc. Supravietuitorii mi-au zis de un oras care cica a fost crutat, oras catre care am sa ma indrept in curand, acum e seara si eu trebuie sa dorm. Sper sincer sa ajung cat mai repede acolo, fiindca tot drumul asta ma epuizeaza, iar mancarea din nou incepe sa se sfarseasca, chiar daca folosesc cam putina. Sunt fericit ca m-am intalnit cu oamenii aceia, inseamna ca inca mai e ceva speranta pentru mine si Divizie, dar nu stiu cat de multa. Oricum, pana atunci, am ce face, am o tinta pe care sa o urmaresc. Cam asta ar fi tot pe azi


//--end_of_transmission--//

Capitolul 29 - O prietena buna partea II

Dupa ce l-am sunat pe Smokes, am aranjat sa ne itnalnim la el acasa. Pe drum am adus si ce mai ramasese din vechiul R35 care a fost ars acum ceva vreme de catre baietii lui Silvio. Daca era cineva care putea face ceva bun din gramada aia de piese, acela era Smokes.

- NoX, a trecut ceva vreme.
- Da, stiu. Am fost prins cu niste treburi.
- Asa am auzit. Mafia siciliana e un domeniu greu de munca.
- De unde ? Nu conteaza. Uite, vreau sa vezi ceva.

L-am dus la carcasa de R35 la care acesta s-a uitat destul de urat. Era de inteles, pana la urma, era arsa complet. Totusi, am avut norocul ca majoritatea pieselor importante au rezistat, inclusiv motorul, evacuarile, suspensia, chestii de genul.

- Nu cred ca vreau sa stiu cum a ajuns in asa hal. Stii, eu lucrez pe masini ceva mai vechi. Dar, daca vrei, te pot rezolva usor.
- Multumesc frumos domnule Nagata. Tariful a ramas acelasi presupun.
- Da, desigur, plus piesele de care voi avea nevoie, piese care nu-s tocmai ieftine, si din ce pare aici, or sa fie multe.
- Nici o problema. Cand termini te rog sa il suni pe Chris, si am sa ridic masina.
- Bine. Sper sa ne mai vedem dupa asta, sa povestesti si unui om batran cum e viata printre mafiotii sicilieni. As avea si eu cateva povestiri bunicele.
- Sigur, cat de curand. La revedere.
- Pe curand.

Dupa ce am terminat cu Smokey, am decis sa dau o tura pe la Rachel. Stiu ca intotdeauna puteam conta pe ea, indiferent de situatie, ma ajuta cu sfaturi destul de bune, si intotdeauna la obiect, si, era o persoana minunata pe langa care sa stai. Era imposibil sa fii trist in preajma ei, sau, cel putin, pentru mine era. Aveam norocul ca ea sa fie acasa de obicei, cum slujba ei implica putine sacrificii.

- Rachel ? Esti acasa ?
- Da, cine e ?
- Sunt NoX.
- Sigur, intra. Ce mai faci omule ? Cum te mai simti ? Am auzit ca ai avut o aventura destul de urata noaptea trecuta.
- Da, sa stii ca da. Ia zii, ai ceva cafea ? Am chef sa vorbim, si-asa n-am mai discutat de mult.
- Sigur, iti aduc imediat. Si ? Ce mai faci, cum de ti-ai luat-o asa urat ?
- Pai, ma urmaream cu politia. Auzisem de tipul asta nou, Hank, el mare politai, si diviza lui care se ocupa cu racerii si m-am gandit sa vad din ce-s facuti baietii aia, asa ca am aranjat ca sa zic asa o mica intalnire. M-am urmarit eu cat m-am urmarit cu ei, dar m-au prins putintel pe un parapet. Stii tu, manevra clasica.
- Da da, si eu era sa mi-o iau odata asa, continua.
- Si, dupa cum ziceam, aproape eram prins. Totusi, inca mergeam inainte, aveam ceva caluti in Skyline, stii si tu, doar ai lucrat la ea.
- Da, am pus ceva suflet in masina aia. Nu-mi zi ca a fost distrusa.
- Ajung si la partea aia. Deci, dupa cum ziceam, ma urmaream, aveam ceva viteza dar incetineam. Mai ca erau sa ma prinda, cand deodata, din fata, am vazut un set de proiectoare imense care veneau spre mine. Era o camioneta, care a intrat in masina ce-mi tinea fata. A facut-o praf, dar, m-a prins la mijloc. Din lateral, a mai venit inca una si i-a eliminat pe aia care ma blocau din partea aia, doar ca impactul a fost asa de naspa, c-am dat cu capul de stalpul portierei. Singurul lucru pe care mi-l mai amintesc a fost ca un tip cu o masca de gaze pe fata ma tragea din masina.
- Bine bine, dar cine erau ?
- Aparent erau niste baieti coordonati de un prieten al Miyei, tipa aia de care ti-am zis mai demult.
- Aia pe care voiai s-o bagi in echipa ta ?
- Da, ea e.
- Bine, si de unde stia ea unde esti ?
- Pai, cica ma cautase sa mai dam o tura asa, de noapte. Nu m-a gasit, a auzit politia, a aflat ca-s in belele, si si-a chemat baietii sa vina sa ma salveze. Doar ca chestia e ca, nu aveam nevoie de ajutorul lor. M-as fi descurcat.
- Mai, pana la urma, trebuie sa recunosti ca a avut intentii bune.
- Da, dar, mi-a distrus masina, si m-a lasat cu niste contuzii urate. Nu stiu de ce dar cred ca a fost o idee proasta de la inceput.
- Chiar nu stiu ce sa zic. Mie imi pare ok. Uite, ideea e ca trebuie sa vorbiti despre chestia asta, si sa-i explici tot.
- Si daca nu intelege ? Daca, nu stiu, daca nu zice nimic si o tine pe-a ei ?
- Ei atunci, te descurci tu, ca te stiu baiat descurcaret.
- Mi-a priit putin vremea aia cand am fost plecat. Intoarcerea a fost cam dura.
- Dura, dura, dar, e mai bine asa. Nu e frumos sa dispari asa.
- Da, stiu, dar a fost nevoie. Pentru mine cel putin, a fost nevoie. Oricum, trebuie sa rezolv si treburile cu Miya. Bine, o inteleg, a vrut sa faca ceva bine, si pana la urma, ea nu a patit nimic, e bine mersi. Totusi, trebuie sa ma gandesc bine daca mai merita sa ma mai gandesc la propunerea pe care voiam sa i-o pun in fata.
- Sa fie partenera cu tine in echipa de curse ?
- Da.
- Mai eu zic ca merita, daca poti sa o convingi, merita.
- Timp mai este, iar eu am nevoie sa ma recuperez. Mersi pentru cafea.
- Nici o problema. Ai unde dormi in seara asta ?
- Da, dar ma intrebam daca pot sa raman la tine. Canapeaua o sa fie ok.
- Cum vrei. Vorbim maine dimineata.
- Sigur. Mersi mult, raman dator.
- Oricand.

Discutia noastra se terminase destul de usor. Pana la urma Rachel avea dreptatea ei, asta n-o puteam nega. Doar ca totusi, tot ma gandeam daca sa ii propun Miyei sa alerge cu mine. Pana la urma, avea deja un anturaj, Sektor si baietii lui, eu chair nu aveam ce cauta pe acolo. Sigur, am facut cateva curse, dar atat. Totul era destul de confuz, dar, vorba lui Rachel, aparent eram descurcaret, iar chestia asta trebuia rezolvata cumva, chiar daca asta insemna un risc destul de mare.

Crede si nu cerceta

Stateam astazi si vorbeam cu cativa colegi si a intrat in discutie postul anterior despre religie de aici. Referitor la asta am primit o replica pe care am mai vazut-o la cineva dar nu m-am obosit sa o discut pana acum, fiindca nu prea am avut chef sincer sa fiu. Acum pare un moment cat de cat oportun.

Deci, crede si nu cerceta ? Da, cam asta ar vrea Biserica sa facem. Sa credem in ceva, fara sa ne intrebam "De ce ?". Dar, sa ne gandim pana acum. Ce se intampla daca pana la urma nu existau aceia ce erau considerati fanatici acum ceva vreme ? Ce se intampla daca toata lumea ar fi trait dupa aceasta regula ? Sa creada tot, dar sa nu se intrebe niciodata. Sa nu se intrebe, cum de Luna e o bucata de roca, sau o piatra, in termeni tehnici, si totusi lumineaza noptile senine, si nu numai. Cum de soarele rasare dimineata pe-o parte, si apune dincolo. Cum de nu se invarte haotic ? Sa nu se intrebe nimeni daca nu cumva soarele e fix, si noi ne invartim in jurul lui, din asta rezultand ca Pamantul nu este centrul universului cum se credea pana acum ceva timp. Chestia cu Pamantul plat e un mit si nu am sa o mentionez. Daca nu exista stiinta de acum, nu am fi fost cu nimic mai presus decat cei ce se aflau pe bucata asta rotunda de pamant numita Pamant acum mii de ani in urma. Cercetarea e baza tuturor chestiilor care ne inconjoara. In spatele a aproape fiecarui lucru ce ne inconjoara in moment de fata a intrat putina cercetare. Fiecare lucru pe care il folosim a fost intr-un moment inventat de cineva care s-a intrebat, de ce sa fac asa si nu mai usor. Medicina a fost bazata pe intrebarea, de ce mor oamenii, din ce sunt facuti acestia, asta in vremurile cand ca sa te vindece de o boala doar ti se lua sange, asta aparent fiind leacul din cauza faptului ca sangele rau era eliminat. Cum sortau sangele rau de cel bun, ma depaseste, dar am trecut de mult de fazele acelea. Acum, avem stiinta, avem tehnologie. Da, recunosc, stiinta, tehnologia si chiar cercetarea nu pot explica cum functioneaza anumite lucruri, dar acestea nu sunt multe, si asta se intampla doar acum. Cu cat vom afla mai multe, cu atat vom dori sa aflam si mai multe, si tot asa, pana intr-un punct. Ce se va itnampla atunci cand, vom fi aflat tot ? Asta daca se va intampla asa ceva, desi nu vad asta in viitorul apropiat. Ce s-ar intampla daca cineva ar detine la toata intrebarile posibile ? Parerea mea ? Ar fi o plictiseala totala.

Un post de dupa film

Stiti, filmele pot avea un efect destul de impresionant asupra unora si pe langa asta, pot avea un mesaj destul de pertinent in unele cazuri. Aseara m-am uitat la un film numit " No strings attached " si am fost placut impresionat. Desigur, filmul in sine a fost o comedie buna, actorii s-au descurcat foarte bine, au fost cateva momente hilare, dar ce m-a impresionat cel mai mult a fost ideea ca doua persoane pot avea o relatie fara nici o legatura neaparata. Cei ce au vazut filmul, vor intelege. Totusi, in final, se va ajunge la inevitabila consecinta, in care unul dintre ei, se indragosteste de celalalt, iar atunci, se complica lucrurile. Sigur, iubirea e un concept cel putin interesant, nimeni nu stie exact cum apare, unii ajung sa o descrie ca pe un miracol, altii sfarsesc in a concluziona ca nu e nimic mai mult decat o reactie chimica ce are loc in creierul persoanelor de pretutindeni, reactie care rezulta intr-un creier facut piure care face misto de tine si care iti permite sa vezi fata cuiva oriunde, in orice moment, te face sa simti ca si cum persoana de fata e langa tine. Sigur, pentru unii e cea mai tare chestie din lume, sa stii ca ai pe cineva langa tine chiar tot timpul, sau cel putin sa crezi asta, dar pentru unii e destul de greu, chiar cel mai greu lucru din lume. E ciudat cum lucrurile se schimba odata cu trecerea timpului, cum se calmeaza apele candva furtunoase, si cum totul se condenseaza in doua vorbe simple, dar cu efect major. Totusi, in ciuda faptului ca pare ok, eu sunt de parere ca nu trebuie lasat timpul sa-si faca de cap. Timpul nu rezolva niciodata problemele pe care le poate avea cineva asa usor precum s-ar vrea, ba chiar uneori face mai mult rau decat bine. Intotdeauna e mai bine sa pui tu mana si sa muncesti putin, sa risti una alta, nu prea multe, doar atat cat sa-ti permita sa iti atingi, scopul, visele, dorintele, you name it. Vorba aia, daca vrei ceva facut cu cap, o faci cu mana ta. Intrebarea e urmatoarea totusi. Ai puterea sa risti si sa sari cu capu' inainte intr-o situatie aparent mortala ? Ok, nu mortala, dar ati prins aluzia, chestiile astea nu-s asa de simple precum par, si vorba aia, e nevoie de doi pentru un tango. Singur, nu prea faci mare lucru si risti sa pari stupid dansand de unul singur. Cand vorbesti, celalalt poate alege sa asculte, dar cand tu esti pregatit sa asculti, celalalt trebuie sa vorbeasca, ceea ce rareori se intampla, iar cand se intampla fiti siguri ca e ceva de bine la mijloc in cele mai multe din cazuri. Cand e randul tau sa vorbesti, poti alege sa zici tot ce ai de zis, sa zici tot ce ai vrut vreodata sa zici, tot ce ai crezut ca poti zice dar nu ai facut-o, sau poti alege sa inchei repede situatia cu cateva cuvinte frumos aruncate care in final nu inseamna mare lucru, nu comparativ cu ce s-ar fi putut zice. Dar, pentru asta e nevoie de doi. Sau, intotdeauna poti sa vorbesti singur, dar pana la urma, e mai ok, daca faci asta in liniste, doar in gand. Asta, pentru imagine mai mult, si eficienta.

English version @ http://english-statement.blogspot.com/2011/04/that-midnight-post.html

Alternativa mea in Engleza

Am decis sa-mi fac un blog alternativ in limba engleza. In mare decizia asta vine din cauza faptului ca vreau sa imi exersez putin muschii englezesti, si-n plus unele articole si idei pe care le am suna mult mai bine in engleza. Sunteti bine-veniti sa intrati si acolo prin intermediul butonului de mai sus, NoX in EN. Inca nu sunt cine stie ce articole dar unele dintre cele ce vor aparea acolo vor avea si o alternativa in Ro aici.

Blogu lu' NoX in Engleza

Eu si religia

Sau, mai pe lung, parerea pe care o am eu despre conceptul de religie si tot ce cuprinde el.

Ca inceput vreau sa spun ca nu am absolut nici o problema cu religiile nimanui. Ortodocsi, catolici, musulmani, protestanti, hindi, whatever. Din punctul meu de vedere credeti in cine vreti. However.

Multi dintre voi, adica, majoritatea, marea majoritate, aproape toti, apartineti de o anumita religie. Acum, am sa va explic eu mai pe lung, sau cel putin incerc, ce cred eu despre conceptul de religie. Mai intai, hai s-o luam biblic. Parerea mea e ca Biblia nu e neaparat o carte, gen un jurnal, care sa explice exact ce s-a intamplat atunci, pe vremea, lui Iisus. Eu sunt adeptul filozofiei "Cred in ceea ce vad.". Acum sa nu aud haterii si fanaticii, cu replica arhicunoscuta "Aaaa, da' aerul il vezi ?" sau echivalenta "Da' sentimentele le vezi ?" Daca veniti cu replici de astea nu rezolvati nimic. Nu, nu vad aerul da' de-al dracu ca ma tine in viata. O poveste scrisa acum, whatever cati 2000 de ani in urma nu are mare efect asupra mea. Sigur, e o carte buna, dar nu o vad cu nimic mai presus de atat. Sentimentele, la fel, nu le vad dar stiu ca exista, fiindca le SIMT. Sincer nu am simtit nici o actiune supra-naturala care nu poate fi explicata pana acum, deci din partea mea, bucatica aia din religie, e putin plauzibila. Pe langa asta, ma mai calca pe bataturi faptul ca unii adepti ale unor religii incearca sa forteze doctrinele lor pe gatul altora, un exemplu fiind Martorii lui Iehova. N-am nimic cu voi ca incercat sa va extindeti putin acoperirea dar unele persoane sunt ok asa cum sunt. Nu fortati nota. Desigur, nu numai ei fac chestia asta, fiind destul de evidenta si in alte religii. Pe langa asta, un alt fapt ce ar avea nevoie de putina munca, ar fi reactia fanaticilor sau in general al celor care cred cand le spui ca nu crezi in Dumnezeu asa cum o fac ei. E imposibil s-o scoti la capat. Crezi ca el exista ca entitate supranaturala, pe un tron undeva in proverbiala Gradina a Edenului ? Dovedeste-o. Credinta e un concept ce ar trebui vazut astfel. Fiecare crede in ce vrea, nu in ce ii impune o anumita doctrina, o anumita religie, un anumit anturaj. Nu ma indoiesc ca este ceva acolo sus care poate are grija de noi, sau nu, si nu ma indoiesc nici de faptul ca au mai fost, si vor mai fi miracole de-acum incolo, dar nu sunt sigur ca acea entitate este asa cum o descrie Biblia, sau asa cum ne forteaza unii sa credem. Eu zic ca aceasta credinta tine mai mult de fiecare persoana in parte si ca fiecare actiune pe care o face cineva, fiecare lucru in care crede este legat mult mai mult de anturaj, decat de o persoana moarta acum 2000 de ani. Ganditi-va la cruciade, la toate crimele facute, ironic, in folosul religiei, la cum acum nu multa vreme stiinta era vazuta ca opera lu' aghiuta, si ca tot ce tinea de aceasta era mai curand vazuta ca vrajitorie, decat ca fapte reale care se petrec cu sau fara voia noastra. Desigur, aici intre in discutie si fiecare biserica in sine, deoarece religia are o importanta mai mica in viata unora, comparativ cu bisericile, care tin sa se implice cam foarte mult in vietile oamenilor. Anyways, asta ar fi un subiect discutat de foarte multe ori, in cam tot atatea locuri, deci am sa las discutia despre biserici pe alta data.

Acu' tineti minte ca asta e doar parerea mea. Parerile voastre sunt diferite, de asta sunt sigur, asa ca daca le aveti, poate le aruncati si aici. Sa vad si eu ce ziceti.

Capitolul 28 - Tura de noapte II

Da, chiar eram prins. Sau cel putin asa credeam. Puteti sa fiti siguri ca baietii astia nu erau amatori. Majoritatea aveau radacini destul de solide in materie de masini si curse deci stiau ce faceau si pe langa asta erau si niste politai destul de buni. Faptul ca ma prinsesera lipit de un parapet nu insemna neaparat ca eram prins. Pana la urma inca mergeam cu o oarecare viteza. As fi putut sa scap, cand, deodata, s-a auzit ceva in fundal. Sigur, ati crede ca, in sunetul a 5-6 motoare modificate serios ar fi greu sa mai auzi altceva, dar acela era un sunet puternic, urmat de un set de 4 proiectoare imense. Era clar ca ceva serios venea din fata. Ceva foarte serios. Cu cat se apropia mai mult, cu-atat suna mai tare. Si avea viteza. Da, avea ceva viteza. Se apropia din ce in ce mai mult, pana cand, a intrat in masina ce imi bloca mie fata, masina care a fost distrusa. Si ca un efect de domino, din moment ce eram la mijloc, am fost prins intre o imensitate de masina si masina de politie care imi asigura spatele. In termeni tehnici, a fost un masacru metalic. Imi pocnise Airbag-ul frontal, insa, de nicaieri, a aparut alta camioneta care i-a eliminat pe cei de langa mine. Din cauza loviturii am dat cu capul de stalpul portierei si singurul lucru pe care mi-l mai aminteam din ziua aia era ca un tip cu o masca ciudata de gaze pe fata ma scotea din masina. M-am trezit la locul de intalnire vechi, unde mai mergeam cu Chris si baietii in vremurile vechi. Nu stiam cine erau tipii aia dar era clar ca erau organizati, si, aveau cateva piulite lipsa. M-am uitat in jur, si prima fata cunoscuta a fost cea a lui Miya. Dar, ce cauta ea aici ?

- Baieti, s-a trezit. Neata bunicutule, cum te simti.
- Ca si cum cineva ar fi intrat in mine cu doua camioane de mare tonaj.
- Nu au fost camioane chiar asa de mari, dar restul e adevarat.
- Adica ? Cum am ajuns aici pana la urma ?
- Pai, te-am cautat acasa sa iesim putin la o tura si de noapte, dar nu erai, asa ca am plecat putin sa ma plimb singura. Pe drum am auzit masinile de politie asa ca am pornit statia, si, am aflat ca era un pilot care facea misto de politie. Ti-au descris masina, si cand am auzit ca Divizia va veni dupa tine, am zis ca n-ar strica putin ajutor. Asa ca i-am chemat pe Sektor si cativa din prietenii lui.
- Stai, ai fost la mine acasa ? De unde...
- Chris mi-a zis unde stai.
- Bine si masina ?

Din umbra a aparut tipul dubios care ma trasese din masina. Chiar avea o masca de gaze pe fata dar nu era ca aceea pe care o poarta oamenii in uzine, ci mai mica, acoperea tot de la ochi in jos. Era similara cu cea folosita de cei care fac graffiti. Prin ea, vocea lui era distorsionata, dar se simtea cum era o voce destul de groasa. Era inalt, si purta un palton negru. Parea cea mai malefica persoana pe care am vazut-o vreodata.

- E distrusa . A trebuit sa te scoatem de acolo cu orice pret, baietii aia nu se jucau. Pe de alta parte, nici noi nu ne jucam.
- Ce ?! Cum adica distrusa ? Si cine dumnezeu mai esti si tu ?
- Eu sunt Sektor, un prieten de-al Miyei. Mi-a cerut ajutorul, asa ca i l-am oferit. Ar trebui sa-i multumesti pentru asta.
- Da, probabil ca da, dar masina mea, cum adica distrusa ?
- Cand am intrat in masinile de politie, ai fost prins la mijloc. Masina ta a fost luata dupa incident de catre echipajele de politie, si probabil la ora asta este casata.
- Pana la urma cine v-a dat voua dreptul sa va bagati asa in treburile oamenilor ? Ma descurcam.
- Nu de unde ne uitam noi
- NoX, intelege ca nu aveam de ales, trebuia sa fac ceva !
- Nu, nu trebuia neaparat, as fi fost ok si asa. Ma rog. Am nevoie de o masina sa merg acasa.
- Nu cred ca esti in stare sa conduci acum.
- Ba eu cred ca da.
- Avem o masina pregatita pentru tine in fata. O poti lua. Miya va avea grija sa o primesc inapoi dupa ce ajungi acasa.
- Mersi, dar, prefer sa merg singur.
- Chiar si asa, masina nu pleaca de aici fara ea.
- Atunci, iau un taxi.
- NoX...
- Nu Miya...

Tot evenimentul asta ar fi trebuit sa se termine simplu. Eu scapam bine mersi de politie, vedeam din ce sunt facuti baietii aia, radeam intre timp, si cam atat. Nimic mai mult. Totusi, nu as fi crezut ca Miya m-ar fi cautat, dar, a facut-o, si cred ca a facut mai mult rau decat bine avand in vedere ca masina mea fusese distrusa. Trebuia sa ajung acasa cat mai curand, si sa incep sa fac ceva planuri, dar, intre timp, mai aveam o oprire de facut.

- Alo, Smokey ?
- Da, cine e ?
- Sunt NoX, as avea nevoie de ajutorul tau.....

Ce-as fi fost daca eram ?

Ma uitam in ReSeSeu la niste articole si am dat peste unul in care autorul spunea ce-ar fi fost daca era, ceva. Initial era o leapsa, dar cum nici el nu a preluat-o ca pe o leapsa, nici eu nu am sa o fac. Plus ca e o idee bunicica, si un exercitiu fainut de imaginatie. Enjoy.

Dacă eram o lună, as fi fost August
Dacă eram o zi a săptămânii, as fi fost Vineri
Dacă eram o parte a zilei, as fi fost dimineata
Dacă eram un animal marin, as fi fost un Tipar. D-ala care curenteaza ^^
Dacă eram o directie, as fi fost verticala 
Dacă eram o personalitate istorică, as fi fost Regele Arthur
Dacă eram o planetă, as fi fost pe-aproape de-o stea
Dacă eram un lichid, as fi fost sucu' de mere verzi.

Ziua 6

//--connection_established--//

//--beginning_of_transmission--//

Jurnal de bord, 21 Aprilie 2145

Am reusit sa plec cu Rusty din baza. Bombardamentele aparent au incetat, dar am auzit cateva nave mari undeva dupa dealurile ce erau in spatele bazei. Deci trebuie sa plec cat mai repede de aici. Rusty are nevoie de ingrijiri serioase daca e sa mai reziste. Oricum nu am sa-l schimb. De trei ani il am si pana acum a fost langa mine indiferent de situatie. Am trecut prin multe rahaturi impreuna. De-acum am sa ma indrept catre cel mai apropiat oras de baza, cu speranta ca nu a fost atacat, desi am o vaga impresie ca nu va mai fi mare lucru. Totusi, eu am nevoie de mancare si apa, de baterii pentru echipament, si alte piese de schimb. Am renuntat la planul cu zona de realimentare. Da, ar fi fost metoda usoara sa scap din haosul asta, dar, era plina ochi cu trupe, deci probabil m-as fi ars serios. Am sa mai raman pe planeta asta o vreme, sa vad ce pot rezolva. Prioritatile mele acum sunt mancarea, si apa. Dupa asta, poate mai gasesc niste supravietuitori, desi ma indoiesc. Cu Divizia 6 decimata, chiar nu ma cred ca mai pot rezolva ceva, dar sper ca toate eforturile mele n-or sa fie in zadar. Cam asta ar fi tot pentru azi. Mi-am gasit un loc bun ca sa nu fiu descoperit, timpul sa trag un pui de somn.

//--end_of_transmission--//

Ziua 5

 //--connection_established--//

//--beginning_of_transmission--//

Jurnal de bord, 20 Aprilie 2145.

Au trecut 4 zile de la ultimul atac. Nu mai sunt supravietuitori, in afara de mine, si cainele meu Rusty. Baza a fost decimata, inca incerc sa ajung intreg la zona de realimentare, poate mai gasesc vre-o nava cu care sa pot pleca de pe planeta asta. Trebuia sa ne asteptam la atacurile astea, doar ca nu am luat in considerare toate semnele. Astfel, toti au murit, iar sperantele mele de a mai gasi pe cineva din vechea mea brigada in viata s-au cam stins. Aparent, doar eu am mai ramas din fosta Divizie 6 a UFA. Totusi, nu pot sa nu ma intreb daca asta a fost ultimul episod. Daca vor continua atacurile ? Vom vedea. Mai am mancare in rucsac doar pentru vre-o doua zile, sper sa imi ajunga. Rusty e in regula, putintel zgariat, dar nimic ce nu poate fi reparat. Asta este prioritatea mea acum, sa plec din baza, cu orice pret. Daca raman aici, sunt mort, la fel ca restul colegilor mei. Sper totusi sa nu fie asa. O nu, se apropie inca o patrula. Trebuie sa o tai.

//--end_of_transmission--//

Tari de inchiriat

Stateam azi si ascultam radio-ul in timp ce-mi demontam BMX'ul ca o micuta tara* numita Liechtenstein (daca am scris-o bine din prima sunt boier, desigur, metaforic vorbind, n-am nici banii, nici norocul, nici relatiile, nici influenta, nici nu-s gras, nici, you get the point, nu-s boier) ar putea fi de inchiriat. Da, ati auzit bine, daca aveti banii, puteti inchiria cea mai mica tara vorbitoare de lima Germana din lume. Sigur, acum va ganditi ca va costa cine stie ce averi. Va trebuie doar 70.000 de dolari pentru o noapte iar dumneavoastra impreuna cu inca 150 de prieteni (de aveti atatia, desi ma indoiesc grav ca exista persoana pe lumea asta care sa aiba 150 de prieteni, adica prieteni in adevaratul sens al cuvantului, nu cunostinte) va puteti amesteca printre cei aproximativ 35.000 de locuitori. Cum ajungeti acolo vi se inmaneaza cheia simbolica a orasului, pentru ca apoi sa mergeti la o degustare de vinuri in castelul printului Hans Adam al doilea. Oferta include multe chestii, iar, pentru un pret ceva mai mare, va puteti imprima propriile bancnote si se pot organiza parade medievale in cinstea noilor conducatori. Daca Liechtenstein nu va convine, puteti inchiria pentru 60.000 de dolari pe noapte, un satuc din Austria sau Elvetia.

Acum, stau si ma gandesc, daca cineva chiar ar face asta, dar pentru o perioada mai mare. Un cuplu aproape a inchiriat Liechtenstein-ul cu ocazia nuntii acestora, doar ca nunta s-a anulat ulterior. Si Snoop a vrut sa-l inchrieze doar ca i-a fost refuzata oferta acum ceva timp. Poate acum se razgandeste, cine stie. Pe de alta parte, oare daca Romania ar fi de inchriat, oare ar veni cineva s-o preia pentru o vreme ? Ma gandesc ca mai rau de-atat nu putem s-ajungem. Hmm, food for thought.

Oricum, daca as avea banii aia disponibili, chiar nu i-as da pentru o tara. Am alte prioritati sincer sa fiu.

Voi ce tari ati inchiria ?

*Da, stiu ca Liechtenstein e principat, dar suna mai bine, si mai mare, ca tara. Pe langa asta, Romania nu e principat, deci nu s-ar fi potrivit cu titlul. Carry on.

Capitolul 27 - Tura de noapte I

Dupa ce am ajuns acasa la Miya, am lasat-o si am plecat putintel prin oras sa vad care era viata de noapte. Chris imi spusese de acest Hank, care era acum seful diviziei de urmariri din RockPort. Tipul era inconjurat de mituri, iar eu aveam chef de putintel scandal ca sa zicem asa, deci am pornit sa ma distrez putin. Desigur, pe banii populatiei.

Totul conta pe politie. Daca apareau cum voiam eu. Am scos Skyline-ul vechi din garaj, si desi nu se mai tinea ea saraca asa cum era odata, tot mergea de rupea asfaltul. Plus ca, era cunoscuta de multi, deci as fi atras foarte multe echipaje de politie dupa mine, deci, castigam din toate directiile. Dupa, am mers in centru si am inceput scandalul. Burnout'uri, motor turat la maxim, tot ce puteam sa fac sa enervez lumea, poate poate venea politia dupa mine. Dar, nimic. E adevarat ca locuitorii RockPort-ului era foarte obisnuiti cu sunetul motoarelor noaptea dar nu as fi crezut ca asta avea sa ma deranjeze vreodata. Totusi, in seara aia, aveam nevoie de politie, si cum nimeni nu chema pe nimeni, am decis sa fac ceva in legatura cu asta.

- Alo, politia ?
- Da, care e urgenta dumneavoastra ?
- E un bou prin centru care tot se da mare cu nu stiu ce masina. E ora 2 noaptea iar eu trebuie sa merg la servici peste 3 ore, si nu am inchis nici un ochi. De ce nu se ocupa nimeni de asta ?
- Puteti descrie masina ?
- E, neagra, si, patratoasa, si, zgomotoasa, nu stiu, nu ma pricep eu la chestii de-astea, e ora 2 noaptea pentru numele lui Dumnezeu, ce trebuie sa faca un om ca sa doarma putin ?
- Va rog frumos sa va calmati. Vom trimite un echipaj in zona, multumim ca ne-ati anuntat.
- Bine !

- Aici dispeceratul, vreau o masina trimisa pe centru, am primit o reclamatie cum ca cineva intr-o masina neagra ar da un spectacol acolo.
- Aici 1505, ne indreptam spre zona chiar acum.
- Receptionat 1505.

Momeala fusese pusa. Acum, era un joc al asteptarii. Si cum sa atrag mai multe echipaje, decta prin mai mult zgomot. Desigur, nu a durat mult, si a aparut un echipaj, dar spre dezamagirea mea, era un simplu Ford de politie. Chestia asta n-ar fi putut sa tina pasul cu mine nici printr-o minune de la Dumnezeu. Asta inseamna ca trebuia sa rad putintel de el. Asa ca l-am tachinat putin. Mai un cerculet doua in jurul lui, ba i-am busit putin bara, chestii clasice, apoi, a inceput urmarirea serioasa. Am calcat-o si m-am indreptat spre autostrada, ca sa pot sa permit mai multor masini sa ma urmareasca.

- Aici 1505, avem un Nissan Skyline negru care se deplaseaza cu viteze de peste 100 km/h spre autostrada centrala. Nu putem tine pasul cu el. Cer interventia diviziei de Urmariri.
- Receptionat 1505, ii vom trimite imediat. Pana atunci incercati sa tineti pasul si transimteti coordonate la cerere.
- Am inteles, 1505 terminat.

Urmarirea nu prea decurgea bine. Aveam un singur Ford sarac dupa mine. Asta nu era frumos. Dar, dupa cum si credeam, a aparut o masina din Divizie. Asa-i zicea lumea pe strada, Divizia. Sunau mai periculos asa totusi. Nu credeam ca sunt. Nu pana in momentul asta. Din spatele Ford-ului a iesit un BMW M3 coupe, desigur, de-al Diviziei. De-acum, incepuse cu adevarat urmarirea.

- Aici Delta 8, am interceptat masina. 1505, puteti ramane in urma, continuam noi de aici.
- Aici dispeceratul, toate unitatile Delta sa se indrepte spre iesirea dinspre baraj a autostrazii. Veti intercepta masina acolo.
- Delta 7, receptionat
- Delta 5, receptionat
- Aici Delta 1, ma indrept spre urmarire. Timp estimat, 30 de secunde.
- Am inteles Delta 1. Delta 8, Hank se indreapta spre voi, mentine-ti pozitia.
- Am inteles, terminat.

Dupa un minut sau doua ma indreptam cu 180 la ora spre o iesire de pe autostrada. Voiam sa ies pe acolo, dar era blocata de catre Divizie. Si ca sa vezi, un M5 aparuse de nicaieri in spatele meu. El era. Venise timpul sa vad din ce erau facuti baietii astia. Urmarirea pe autostrada nu era chiar domeniul meu dar aveam noroc ca era putin trafic. Asa puteam s-o calc bine si chiar a mers. Totusi, au incercat fiecare manevra conceputa vreodata pentru urmariri. Bine ca le stiam pe toate, dar, cu ultima, am crezut ca am fost prins. M-au inchis bine-mersi ca intr-o cutie, si m-au blocat langa parapetul autostrazii. Eram, prins.

Love

...love…

 I don`t really know how to start this article, being the first one I write so I’ll just start by saying something we all know although not all of us admit it: LOVE SUCKS… big time...
 If you think about it it`s true..
 Why is that?
 Well because it simply does…if u have ever been in love you know what I am talking about…every single mistake each of you does usually suddenly turns into a very important thing from which one or the other suffers…
 But if you think about it a bit more you will see that even though these difficulties are sort of “annoying” it wouldn`t be the same without them… you would eventually get bored of happiness, yeah I know it sounds strange but it’s true.
 Look at it this way. If u never had to do anything and it would be all fun and games wouldn`t you get bored? ... Bad things make us really appreciate what we have…it`s like friendship, we never really appreciate it until we lose it..
 So, even though it may be hard sometimes and we can find TONS of reasons not to fall in love, why not give it a chance?... You never know when love will “hit” you…you have to consider all possibilities and never judge somebody until you get to know him/her even a little bit…
 In the end I must say that everybody deserves a chance at love, and keep in mind that no matter how hard things get we can always find something good in love, and if you really love somebody fight for your love cause nobody else will…
 That being said I must end the article (hope u liked it) and as a final thought here goes this: nothing compares to true love, try it!

MDFK

Unii dintre noi au si ochi.

Probabil va intrebati ce e cu titlul. Continuati sa cititi, o sa va cada si voua moneda in curand. Deci, dupa cum ziceam, stateam acum doua zile, pe facebook. Surfam cartea fetelor, si ma minunam la pozele care exista. Unii dintre voi probabil inca isi mai amintesc de maritul hai cinci, a.k.a. haifaiv, a.k.a hi5. Eu cu siguranta mi-l amintesc. Odata, demult, pe cand putini dintre noi aveau cont acolo, hi5 era o retea de socializare bunicica, undeva pe langa taramurile dominate in zilele noastre de maretul Facebook si ai lui sustinatori. Hi5 incepuse bine, dar, in Romania, lucrurile aveau sa se schimbe, drastic. A aparut Photoscape. Da, asa-i zicea parca. Nu mai stiu exact. Un program rapid, simplu, de editat poze, pe care si bunica-l putea folosi, si cu care puteai obtine efecte cat de cat decente pe poze. Scopul intentionat era sa faca lumea mai usoara celor care aveau nevoie de cateva edit-uri rapide care nu cereau neaparat deschiderea unui program mult mai high-end, ca atot-cunoscutul Photoshop. Scopul in care era folosit, cel putin la noi in tara si pe profilele romanilor de toate genurile, era cu totul altul. Primul termen care imi vine in minte e doar cah. Al doilea, kitsch (asa se scrie parca, nu-s sigur, si mi-e lene sa deschid Google-ul sa fac un spell-check ). Sa intram putin mai in amanunt.

Unul dintre multele efecte pe care le-am observat de-a lungul timpului pe profilele de Hi5, si mai nou, chiar si pe Facebook, era folosirea exagerata a "uneltei" de blur. Unealta asta face chestiile clare sa para in ceata, si cum unealta de incetosare, oricat de corect gramatic ar suna, parca n-are efect, ramanem la blur. ~80% din pozele cu fete de obicei, nu ca as avea ceva cu voi da' la voi se vedea cel mai des, desi grupul-tinta la care ma refer nici nu cred ca se arunca pe bloguri sa citeasca ceva, aveau acest efect adaugat, peste tot. De obicei se foloseste efectul asta cand vrei sa faci o mica diferentiere intre fundal si punctul de focalizare al pozei, cand vrei sa distragi atentia asupra unui anumit lucru. However, candidatele noastre il foloseau altfel. Adica, peste tot. Pe fata, picioare, oriunde, ajungand sa faca din o poza cat de cat decenta, o poza lamentabila, a unei papusi din lut. Fiindca nu parea a altceva. Stiu, vreti perfectiune, si ati vazut acel punct negru care va calca pe nervi, si at vrut sa-l faceti sa dispara. Pac, blur, a disparut. Inca unul, pac, blur, si ala. Hei, parca e mai bine, hai pe toata fata. Si astfel ati facut o fata ireala, care arata, jalnic in unele cazuri, dar in cel mai bun caz fara expresie, la fel cu orice alt chip pe care-l poti vedea pe hi5/facebook/whatever. Pentru cazuri de genu' exista alte unelte, mult mai folositoare, de care nu voi discuta aici, fiindca nu fac un tutorial.

Pe langa asta, al doilea efect din poze, care inlocuia intr-o anumita parte, blur-ul, era efectul de mozaic. Sigur l-ati vazut, ca sa se faca acea diferentiere, se adauga un mozaic, cam cum arata la stiri fetele alora care vor sa ramana anonimi. Pe aia, ii inteleg, le pui un mozaic pe fata si se rezolva, da' care-i treaba cu efectul adaugat in poza? Ca eu nu-mi explic. Nu ca am ceva cu voi, astia de-l folositi, dar nu-i vad rostul, si nici n-arata bine. Anyways, moving on.

Al treilea "Add-on" este bine-cunoscutul text. Le-ati vazut, le-ati citit, v-ati minunat de inteligenta unora. Texte filozofice uneori, alteori simple gen "xoxo muah muah" sau 'mnezeu stie ce altceva. Scop, necunoscut. Macar de-ar fi fost ale lor, dar de obicei persoanele la care ma refer ori au auzit citatul intr-o melodie, ori l-au citit pe net, ori l-au aflat pe undeva, dar nu le apartine. Plus ca il pun si sa sara in ochi, combinat cu efectele de mai sus, si cine stie ce alte emoticoane. Nu arata bine, nu inseamna mare lucru, si distrag atentia, deci, sunt naspa.

Mai jos in clasament ar veni restul efectelor ce pot fi adaugate intr-o poza, de la contrast, la invert, si toate efectele care stau printre ele, efecte deseori folosite fara simt de raspundere, pe conceptul "Cu cat mai mult cu-atat mai bine, ca deh, mi-s bo$$ si-mi permit, beatch"

Anyways, ce vreau sa spun este ca. Daca nu stiti sa editati o poza, nu va apucati, ca mai rau faceti. Dati-o cuiva care stie si e disponibil sa v-ajute dar nu va apucati singuri daca nu stiti cu ce se mananca. Iar pentru cei care au trecut prin faza asta si s-au lecuit, va multumesc ca ati ajutat societatea umana sa evolueze, macar putin. Ati demonstrat ca exista sanse pentru toata lumea.

I got tagged

A.k.a. O alta leapsa primita de la Cristi Mirt @ cristimirt.ro . Pare interesanta deci am s-o completez, ca si-asa n-am mai avut ce scrie de la o vreme. It shall begin, now.

1. Când ai început să scrii online?
Umm, let's see, era o zi de Septembrie. Mai exact, 9 Septembrie 2008. Am inceput cu un articol despre tuning, cand nu stiam mare lucru despre blogging.

A venit primavara

Sau, cel putin, vine in curand. Anyways, cum cu bike-ul n-am putut sa ies astazi din cauza unor dificultati tehnice ce nu tin neaparat de mine, ci de calitatea materialelor romanesti, am decis sa dau o tura old-school prin oras. Pe jos, camera in buzunar, fara idee ce sa fac. Asa ca am zis sa trag cateva poze ale orasului, asa, ca dupa o iarna grea si fioroasa. Am apucat sa ma si dau pe un bike astazi, realizand ca nu mi-am pierdut de tot indemanarea intr-o zi. De-acum, astept sa-mi fac propria bicicleta sa functioneze cat de cat in parametri optimi, pentru ca mai tarziu sa sar pe rampa mea de pamant pe care am facut-o zilele trecute. Nu e cine stie ce kicker imens, dar e un inceput. Astfel o sa tai si asta de pe lista cu planul meu pe 2011. Incepem binisor. Intre timp am observat si ca, lumea isi cere scuze prin afise mai nou, ca romanii tot se chinuie cu treaba, avand in vedere ca muzeul ala de stiinte ale naturii trebuia sa fie gata de anu trecut, si ca vechile mandrii ale Romanului au fost reduse la tacere si uitate de lume. Anyways, cum am facut cateva poze astazi e de inteles ca le voi impartasi cu voi pe blog. Ca asa-i frumos.