„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Capitolul 27 - Tura de noapte I

Dupa ce am ajuns acasa la Miya, am lasat-o si am plecat putintel prin oras sa vad care era viata de noapte. Chris imi spusese de acest Hank, care era acum seful diviziei de urmariri din RockPort. Tipul era inconjurat de mituri, iar eu aveam chef de putintel scandal ca sa zicem asa, deci am pornit sa ma distrez putin. Desigur, pe banii populatiei.

Totul conta pe politie. Daca apareau cum voiam eu. Am scos Skyline-ul vechi din garaj, si desi nu se mai tinea ea saraca asa cum era odata, tot mergea de rupea asfaltul. Plus ca, era cunoscuta de multi, deci as fi atras foarte multe echipaje de politie dupa mine, deci, castigam din toate directiile. Dupa, am mers in centru si am inceput scandalul. Burnout'uri, motor turat la maxim, tot ce puteam sa fac sa enervez lumea, poate poate venea politia dupa mine. Dar, nimic. E adevarat ca locuitorii RockPort-ului era foarte obisnuiti cu sunetul motoarelor noaptea dar nu as fi crezut ca asta avea sa ma deranjeze vreodata. Totusi, in seara aia, aveam nevoie de politie, si cum nimeni nu chema pe nimeni, am decis sa fac ceva in legatura cu asta.

- Alo, politia ?
- Da, care e urgenta dumneavoastra ?
- E un bou prin centru care tot se da mare cu nu stiu ce masina. E ora 2 noaptea iar eu trebuie sa merg la servici peste 3 ore, si nu am inchis nici un ochi. De ce nu se ocupa nimeni de asta ?
- Puteti descrie masina ?
- E, neagra, si, patratoasa, si, zgomotoasa, nu stiu, nu ma pricep eu la chestii de-astea, e ora 2 noaptea pentru numele lui Dumnezeu, ce trebuie sa faca un om ca sa doarma putin ?
- Va rog frumos sa va calmati. Vom trimite un echipaj in zona, multumim ca ne-ati anuntat.
- Bine !

- Aici dispeceratul, vreau o masina trimisa pe centru, am primit o reclamatie cum ca cineva intr-o masina neagra ar da un spectacol acolo.
- Aici 1505, ne indreptam spre zona chiar acum.
- Receptionat 1505.

Momeala fusese pusa. Acum, era un joc al asteptarii. Si cum sa atrag mai multe echipaje, decta prin mai mult zgomot. Desigur, nu a durat mult, si a aparut un echipaj, dar spre dezamagirea mea, era un simplu Ford de politie. Chestia asta n-ar fi putut sa tina pasul cu mine nici printr-o minune de la Dumnezeu. Asta inseamna ca trebuia sa rad putintel de el. Asa ca l-am tachinat putin. Mai un cerculet doua in jurul lui, ba i-am busit putin bara, chestii clasice, apoi, a inceput urmarirea serioasa. Am calcat-o si m-am indreptat spre autostrada, ca sa pot sa permit mai multor masini sa ma urmareasca.

- Aici 1505, avem un Nissan Skyline negru care se deplaseaza cu viteze de peste 100 km/h spre autostrada centrala. Nu putem tine pasul cu el. Cer interventia diviziei de Urmariri.
- Receptionat 1505, ii vom trimite imediat. Pana atunci incercati sa tineti pasul si transimteti coordonate la cerere.
- Am inteles, 1505 terminat.

Urmarirea nu prea decurgea bine. Aveam un singur Ford sarac dupa mine. Asta nu era frumos. Dar, dupa cum si credeam, a aparut o masina din Divizie. Asa-i zicea lumea pe strada, Divizia. Sunau mai periculos asa totusi. Nu credeam ca sunt. Nu pana in momentul asta. Din spatele Ford-ului a iesit un BMW M3 coupe, desigur, de-al Diviziei. De-acum, incepuse cu adevarat urmarirea.

- Aici Delta 8, am interceptat masina. 1505, puteti ramane in urma, continuam noi de aici.
- Aici dispeceratul, toate unitatile Delta sa se indrepte spre iesirea dinspre baraj a autostrazii. Veti intercepta masina acolo.
- Delta 7, receptionat
- Delta 5, receptionat
- Aici Delta 1, ma indrept spre urmarire. Timp estimat, 30 de secunde.
- Am inteles Delta 1. Delta 8, Hank se indreapta spre voi, mentine-ti pozitia.
- Am inteles, terminat.

Dupa un minut sau doua ma indreptam cu 180 la ora spre o iesire de pe autostrada. Voiam sa ies pe acolo, dar era blocata de catre Divizie. Si ca sa vezi, un M5 aparuse de nicaieri in spatele meu. El era. Venise timpul sa vad din ce erau facuti baietii astia. Urmarirea pe autostrada nu era chiar domeniul meu dar aveam noroc ca era putin trafic. Asa puteam s-o calc bine si chiar a mers. Totusi, au incercat fiecare manevra conceputa vreodata pentru urmariri. Bine ca le stiam pe toate, dar, cu ultima, am crezut ca am fost prins. M-au inchis bine-mersi ca intr-o cutie, si m-au blocat langa parapetul autostrazii. Eram, prins.

4 comentarii:

  1. Ya, I know. Been through some heavy shit recently, so not much posting done.

    RăspundețiȘtergere
  2. it`s ok...hope you`re better;)..

    RăspundețiȘtergere
  3. Better is a vague concept at best. Am I better ? No. I'm back. The rest, well, we shall see...

    RăspundețiȘtergere