„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Capitolul 29 - O prietena buna partea II

Dupa ce l-am sunat pe Smokes, am aranjat sa ne itnalnim la el acasa. Pe drum am adus si ce mai ramasese din vechiul R35 care a fost ars acum ceva vreme de catre baietii lui Silvio. Daca era cineva care putea face ceva bun din gramada aia de piese, acela era Smokes.

- NoX, a trecut ceva vreme.
- Da, stiu. Am fost prins cu niste treburi.
- Asa am auzit. Mafia siciliana e un domeniu greu de munca.
- De unde ? Nu conteaza. Uite, vreau sa vezi ceva.

L-am dus la carcasa de R35 la care acesta s-a uitat destul de urat. Era de inteles, pana la urma, era arsa complet. Totusi, am avut norocul ca majoritatea pieselor importante au rezistat, inclusiv motorul, evacuarile, suspensia, chestii de genul.

- Nu cred ca vreau sa stiu cum a ajuns in asa hal. Stii, eu lucrez pe masini ceva mai vechi. Dar, daca vrei, te pot rezolva usor.
- Multumesc frumos domnule Nagata. Tariful a ramas acelasi presupun.
- Da, desigur, plus piesele de care voi avea nevoie, piese care nu-s tocmai ieftine, si din ce pare aici, or sa fie multe.
- Nici o problema. Cand termini te rog sa il suni pe Chris, si am sa ridic masina.
- Bine. Sper sa ne mai vedem dupa asta, sa povestesti si unui om batran cum e viata printre mafiotii sicilieni. As avea si eu cateva povestiri bunicele.
- Sigur, cat de curand. La revedere.
- Pe curand.

Dupa ce am terminat cu Smokey, am decis sa dau o tura pe la Rachel. Stiu ca intotdeauna puteam conta pe ea, indiferent de situatie, ma ajuta cu sfaturi destul de bune, si intotdeauna la obiect, si, era o persoana minunata pe langa care sa stai. Era imposibil sa fii trist in preajma ei, sau, cel putin, pentru mine era. Aveam norocul ca ea sa fie acasa de obicei, cum slujba ei implica putine sacrificii.

- Rachel ? Esti acasa ?
- Da, cine e ?
- Sunt NoX.
- Sigur, intra. Ce mai faci omule ? Cum te mai simti ? Am auzit ca ai avut o aventura destul de urata noaptea trecuta.
- Da, sa stii ca da. Ia zii, ai ceva cafea ? Am chef sa vorbim, si-asa n-am mai discutat de mult.
- Sigur, iti aduc imediat. Si ? Ce mai faci, cum de ti-ai luat-o asa urat ?
- Pai, ma urmaream cu politia. Auzisem de tipul asta nou, Hank, el mare politai, si diviza lui care se ocupa cu racerii si m-am gandit sa vad din ce-s facuti baietii aia, asa ca am aranjat ca sa zic asa o mica intalnire. M-am urmarit eu cat m-am urmarit cu ei, dar m-au prins putintel pe un parapet. Stii tu, manevra clasica.
- Da da, si eu era sa mi-o iau odata asa, continua.
- Si, dupa cum ziceam, aproape eram prins. Totusi, inca mergeam inainte, aveam ceva caluti in Skyline, stii si tu, doar ai lucrat la ea.
- Da, am pus ceva suflet in masina aia. Nu-mi zi ca a fost distrusa.
- Ajung si la partea aia. Deci, dupa cum ziceam, ma urmaream, aveam ceva viteza dar incetineam. Mai ca erau sa ma prinda, cand deodata, din fata, am vazut un set de proiectoare imense care veneau spre mine. Era o camioneta, care a intrat in masina ce-mi tinea fata. A facut-o praf, dar, m-a prins la mijloc. Din lateral, a mai venit inca una si i-a eliminat pe aia care ma blocau din partea aia, doar ca impactul a fost asa de naspa, c-am dat cu capul de stalpul portierei. Singurul lucru pe care mi-l mai amintesc a fost ca un tip cu o masca de gaze pe fata ma tragea din masina.
- Bine bine, dar cine erau ?
- Aparent erau niste baieti coordonati de un prieten al Miyei, tipa aia de care ti-am zis mai demult.
- Aia pe care voiai s-o bagi in echipa ta ?
- Da, ea e.
- Bine, si de unde stia ea unde esti ?
- Pai, cica ma cautase sa mai dam o tura asa, de noapte. Nu m-a gasit, a auzit politia, a aflat ca-s in belele, si si-a chemat baietii sa vina sa ma salveze. Doar ca chestia e ca, nu aveam nevoie de ajutorul lor. M-as fi descurcat.
- Mai, pana la urma, trebuie sa recunosti ca a avut intentii bune.
- Da, dar, mi-a distrus masina, si m-a lasat cu niste contuzii urate. Nu stiu de ce dar cred ca a fost o idee proasta de la inceput.
- Chiar nu stiu ce sa zic. Mie imi pare ok. Uite, ideea e ca trebuie sa vorbiti despre chestia asta, si sa-i explici tot.
- Si daca nu intelege ? Daca, nu stiu, daca nu zice nimic si o tine pe-a ei ?
- Ei atunci, te descurci tu, ca te stiu baiat descurcaret.
- Mi-a priit putin vremea aia cand am fost plecat. Intoarcerea a fost cam dura.
- Dura, dura, dar, e mai bine asa. Nu e frumos sa dispari asa.
- Da, stiu, dar a fost nevoie. Pentru mine cel putin, a fost nevoie. Oricum, trebuie sa rezolv si treburile cu Miya. Bine, o inteleg, a vrut sa faca ceva bine, si pana la urma, ea nu a patit nimic, e bine mersi. Totusi, trebuie sa ma gandesc bine daca mai merita sa ma mai gandesc la propunerea pe care voiam sa i-o pun in fata.
- Sa fie partenera cu tine in echipa de curse ?
- Da.
- Mai eu zic ca merita, daca poti sa o convingi, merita.
- Timp mai este, iar eu am nevoie sa ma recuperez. Mersi pentru cafea.
- Nici o problema. Ai unde dormi in seara asta ?
- Da, dar ma intrebam daca pot sa raman la tine. Canapeaua o sa fie ok.
- Cum vrei. Vorbim maine dimineata.
- Sigur. Mersi mult, raman dator.
- Oricand.

Discutia noastra se terminase destul de usor. Pana la urma Rachel avea dreptatea ei, asta n-o puteam nega. Doar ca totusi, tot ma gandeam daca sa ii propun Miyei sa alerge cu mine. Pana la urma, avea deja un anturaj, Sektor si baietii lui, eu chair nu aveam ce cauta pe acolo. Sigur, am facut cateva curse, dar atat. Totul era destul de confuz, dar, vorba lui Rachel, aparent eram descurcaret, iar chestia asta trebuia rezolvata cumva, chiar daca asta insemna un risc destul de mare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu