„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Show de cascadorii la Roman

In ultimele cateva zile am vazut amplasate prin oras cateva postere care faceau reclama la un anumit show de cascadorii care va avea loc pe Stadionul municipal Constantinescu Nehoi din Roman.

Echipa de cascadori este formata din piloti si cascadori din Ungaria. Ce stiu sigur este ca organizatorii promit destul de multe. Show-uri de Drift, cascadorii, motociclisti care fac cascadorii si "la pièce de résistance" un mic monster-truck care o sa faca show-ul cu atat mai bun.Inca nu stiu sigur daca am sa merg la acest eveniment dar am zis ca merita sa scriu despre el.

Pretul unui bilet este de 20 lei pentru un adult, si 15 lei pentru un copil. Evenimentul va avea loc in zilele de 28 si 29 Mai. Sambata, respectiv duminica aceasta pe Stadionul Municipal Constantinescu Nehoi.

Si, daca tot am zis sa scriu un articol bun, am zis sa trec si pe la locatia show-ului si sa vad exact cum ce se prezinta maghiarii. Deci, am tras si cateva poze. Enjoy, pe cat se poate.



Site-ul echipei este http://www.kaszkadorshow.hu/. Nu am sa intru acum in detalii tehnice, gen, ar fi fost frumoasa si o versiune in engleza ca sa si inteleaga ceva omu' de rand, cand intra pe el, sau design-ul in general. Asta e treaba lor.

P.S.: Da, site-ul este exclusiv in maghiara. Deci mai greu de umblat pe el.

Sfarsitul lumii

Presupun ca ati auzit pe la tv and shit cum astazi, sau parca maine, nu stiu cu exactitate, va veni sfarsitul lumii. Pai, nu stiu ce ati patit voi, dar pentru mine aproape a venit. Sursa de la PC-ul meu, dupa cativa ani de existenta eroica, in care a sustinut un procesor 'clockat, cateva ventilatoare aftermarket, si alte chestiute si briz briz-uri, a decis astazi, 21 mai, sa moara. Nu stiu exact ce varsta a avut, dar, ii voi tine minte existenta, ca cea mai rezistenta sursa de care am auzit. Pentru mine cel putin. Inmormantarea va avea loc candva saptamana viitoare, dupa ce decid exact ce fac cu ce a mai ramas intreg din PC, din cauza ca inca nu am facut o evaluare completa a daunelor.

Cat despre sfarsitul lumii ce era prezentat la TV, mie nu mi s-a intamplat nimic iesit din comun astazi, m-am distrat cu ocazia zilei mele onomastice, am facut pe DJ'ul putintel, chestii misto. deci eu am dus-o chiar bine. Ce se va intampla in continuare, pai, oricine poate sa icnerce sa ghiceasca. Ce stiu sigur e ca plec la somn.

P.S.: Acum scriu de pe un laptop sustras de la unul din unchii care au venit cu ocazia zilei mele. Pacat ca nu mi-l pot lasa v-o cativa ani, macar pana termin facultatea.

Ziua Tineretului Romascan 2011

Am avut ocazia ieri de a participa la activitatile organizate cu prilejul Zilei Tineretului Romascan 2011. Zilele Romanului au inceput acum o saptamana, pe 13 Mai, si se vor incheia Duminca, 23 Mai, ziua de ieri fiind doar o mica parte din programul complet de 10 zile. Ziua de ieri a fost speciala si memorabila din mai multe privinte.

In primul rand au fost organizate cateva concursuri la care au participat liceele din Roman, impreuna cu un liceu invitat din Republica Moldova.

Ziua 29

//--connection_established--//

//--beginning_of_transmission--//

Jurnal de bord, 16 Mai 2145

Nu am mai deschis acest jurnal de foarte mult timp. Motivul ? L-am pierdut. S-a intamplat acum o saptamana, imediat ce am ajuns in acel oras de care imi spusesera persoanele alea pe care le-am intalnit acum doua saptamani. Acel oras exista intradevar acolo. Si ce mai oras. O metropola imensa ce s-a dovedit a se numi Setta. Sigur, e un nume ciudat, dar sa ne amintim ca nu mai suntem pe Pamant de cateva decenii incoace asa ca numele s-au schimbat de mult. Cum am intrat in oras am descoperit o rezistenta puternica. Am fost prins si aruncat intr-o celula de 2 pe 2. Sigur, armele mi-au fost luate iar Rusty a fost din pacate dus undeva intr-un sector indepartat al orasului, probabil din cauza faptului ca parea destul de fioros. Oricum, a durat ceva timp, dar in final mi-am recuperat lucrurile, dupa ce le-am explicat ca nu aveam nici o legatura cu atacurile ce au avut loc pe itnraga planeta, nu numai la baza Omega 24, fosta mea baza. Intre timp, am reusit sa pun mana si pe computerul portabil ce-l aveam la mine, impreuna cu armele mele. Rusty s-a pierdut pe undeva in oras. Totusi, il aveam conectat la GPS-ul din computer asa ca in caz de ceva putea fi contactat de urgenta. Acum fac parte dintr-un grup numit Beta9. Practic, fac parte din rezistenta acum. Atacurile se pare ca au incetat, iar navele se pare ca s-au risipit. Totusi, rapoarte venite de la observatoarele din oras spun ca exista cateva flote de nave orbitand in jurul planetelor sistemului solar in care ne aflam, deci e posibil sa mai auzim de ei. Pana atunci, am trimis un grup de oameni in cautare de supravietuitori. Trimitem mesaje radio incontinuu, in speranta ca vre-o divizie UFA ne aude, si ne trimite ceva ajutor. Totusi, e putin probabil, dar asta nu inseamna ca ne oprim din incercat. Pana acum grupul la care am fost repartizat pare destul de ok. Am cativa colegi care par de incredere. Pentru moment suntem formati din patru barbati si doua femei desi cred ca vom mai adauga ceva efective pe parcurs depinzand de cati supravietuitori prindem. Ar cam fi cazul sa pun computerul la incarcat si sa ma pregatesc de ziua de maine. O sa iesim din oras, tot in cautare de supravietuitori. Avem norocul ca planeta asta are o clima ciudata si ca nu suntem in acel desert prin care am trecut. In seara asta am prins prima ploaie pe care am vazut-o de ceva vreme aici. Vom vedea cum e terenul maine dimineata cand plecam in recunoastere.


//--end_of_transmission--//

Legile nescrise ale adolescentilor

Cel putin, asa erau, pana acum.


Continui seria de articole ca raspuns la un articol de pe un site local, cu acesta. Mai pe scurt, voi incerca, pe cat posibil, sa aprofundez putin ce s-a spus in acel articol. Fiti pregatiti, fiindca ce scriu aici e un raspuns direct asupra ce s-a scris acolo, deci unele persoane vor gasi ideile de aici, poate putin enervante, ca sa zicem asa. Oricum, continuam.

Anturaj, vieti, reguli nescrise

And some other weird stuff.

   Stateam acum cateva zile si surfam netul cand am dat peste un articol marca RDL* scris de o boboaca de la un liceu din oras. Oricat de irelevant ar suna, ceea ce si este, am crezut ca e necesar sa precizez asta inainte sa ma arunc in adancurile subiectului pe care am de gand sa il discut in seara asta. Articolul preciza ceva despre niste legi nescrise care guverneaza in mare parte viata adolescentilor de pretutindeni, legi omniprezente si de care nu scapa nimeni, niciodata. Desigur, exceptii exista, pe care am de gand sa le precizez in randurile ce urmeaza.

What about us ?

What’s our point ?

Because of the comments from my previous article (I actually didn`t expect to be so many, thanks for that) I have decided to write another one. Now if I wrote one article, that doesn’t make me a good writer so to speak. So here goes nothing…

In the past 3 or 4 days there have been a couple of question that kept bothering me, although that is not the most appropriate word. Anyways they keep showing up in my head and I can’t seem to find an answer that could satisfy me. Those two questions are:

1. Why are we here? 
2. What is our purpose in life?

Starting with the first question: by here I mean why do we exist, why are we on this earth. For that question there are A LOT of possible answers that vary from the philosophical explanation to the religious ones and so on. I must admit I am a man that believes in God but none of these answers satisfy me because they don`t seem to make any sense, anyways let`s move on.

Question number 2. This is the one that bothers me the most…Why?
Well it`s very simple: we all know the phrase “We all have a purpose in life”. Well yea, I can`t say I disagree but how do we know what that purpose is? How do we find out? What helps us do that? Is it family, friends, our daily activities, what?!?!?

I know it`s not the very best or very long article you ever read but it`s purpose is to make you think about your life as it is now and if you are happy with it. If you have an answer to my questions feel free to comment with your own opinion…

And for the ending I would like to quote somebody that said: “Always remember you are absolutely unique…Just like everyone else” Think about it. …that being said I end this article.
MDFK

Ziua 14

//--connection_established--//

//--beginning_of_transmission--//

Jurnal de bord, 1 mai 2145

Merg de cateva zile incontinuu, si nu vad nici urma de orasul care mi l-au descris oamenii pe care i-am intalnit acum cateva zile. Totusi, nu e totul pierdut. Umbla vorba prin statie ca navele s-au cam risipit din spatiul aerian al fostei baze, baza care acum e nivelata, si ca au fost raportate cateva conexiuni radio cu una din navele fostei mele divizii. Asta inseamna ca inca mai sunt sperante sa ma intalnesc cu membrii Diviziei 6, macar unul. Nu trebuie sa ma dau batut. Inca o parte buna, ar fi ca ies din desertul asta singuratic, fiindca am observat cateva palcuri de verdeata ceva mai incolo, la vre-o cativa kilometri de aici, iar scanarile lui Rusty au confirmat ca nu era doar un miraj. Nu prea mi-a mai ramas mancare, cateva pachete de biscuiti, dar cam atat. Sper sa ma tina pana ajung la ceva mai consistent decat nisip, si pietre. S-ar putea sa incep sa vanez cate una alta ca sa raman in viata. Dar, tot raul e spre bine. E cam plictisitor sa merg singur, cu un robotel pe langa mine, dar, nu am ce face. Mi-as dori sa am cu cine vorbi. Raman la jurnalul asta de bord. Oricum, totul pare sa se imbunatateasca de-acum incolo. Am sa am grija sa ramana asa. In urma cu cateva zeci de ani, de 1 Mai se celebra ziua muncii. A fost abolita de atunci, din cauze diverse, dar, ne mai amintim de ea din cand in cand. Merita. Pacat ca nu prea am muncti zilele astea ca sa am ce sarbatori.

//--end_of_transmission--//

Capitolul 31 - Cafeaua

- Si, deci, voiai sa mai discutam ceva ?
- Da, sa zicem ca da. Uite, ideea e ca eu te voiam in echipa mea de curse, fiindca am vazut ca ai potential, si ai fi fost o adaugare foarte buna.
- Ok, o intrebare. De ce dai tu cafeaua ? Din cate am vazut amandoi, eu am pierdut cursa.
- Da, dar eu nu am zis ca cel care pierde cursa da cafeaua, ci doar cel care pierde. Eu am pierdut mai multe curse la viata mea, dar am pierdut mai mult de atat. La momentul de fata, am pierdut ceea ce putea fi o oportunitate destul de mare, probabil ca pentru amandoi, nu crezi ?
- Da, ai dreptate. Stii, ma simt putin prost fata de tine, avand in vedere situatia. Aveam o presimtire ca vrei sa ma iei in echipa ta, dar Sektor m-a rugat primul, si sa fiu sincera imi place de el. La momentul acela a parut a fi cea mai buna alegere. Acum...
- Nu, lasa, e ok. Ai zis ca iti place sa faci curse cu mine nu ?
- Da, desigur. Intotdeauna.
- Pai, ia-o ca pe o oportunitate si mai mare. De-acum vom face curse si cu un scop precis. Vom fi adversari mai buni.
- Dar, prieteni in acelasi timp.
- Exact. Si in plus, tu mai ai cate una alta de invatat, iar eu inca trebuie sa iti explic cum sta treaba cu acceleratia in tandem.
- Da, asta ar fi un inceput frumos. Deci, prieteni ?
- Sigur.
- Pot sa va iau comanda ? NoX, ca de obicei ?
- Da, desigur.
- Domnisoara ?
- Umm, nu stiu, el ce ia de obicei ?
- Pai, cand mai dadea pe aici, desi in ultimul timp ne-a cam uitat si-l tin minte pentru asta, lua o cafea mare, neagra, cu mult zahar, lapte, frisca deasupra uneori, cand ii mai adaugam eu, si o portie de cartofi prajiti mare.
- Da, aici sunt cei mai buni cartofi prajiti din zona.
- Daca zici tu, am sa vad. Iau si eu ce ia el. Am chef sa risc cate una alta la momentul de fata.
- Nu e cine stie ce risc. Va aduc comanda imediat. Va sta bine impreuna sa stiti. Tine-te bine de el, e baiat cu cap.
- Umm, nu, nu suntem impreuna.
- Bertha !
- Bine, bine, inteleg. Mai iertati si voi o babuta, dar, cand am dreptate, am dreptate sa stiti.
- Si stii ca asta ai invatat-o de la mine.
- Ei si ? Lasa NoX, ma stii doar, rad si eu ca restul lumii. Voi doi, ma inveseliti. Asta e de bine.
- Da, este. Ce se mai aude de comanda aia ?
- Ok, inteleg aluzia, va las singurei.

Dupa discutia asta, destul de stanjenitoare cu Bertha, babuta de la micul restaurant care lua comenzile si se ocupa de bucatarie, am continuat sa povestim, vrute si nevrute. Sigur, nu ne cunosteam de mult, dar, asta nu prea mai conta. Am baut o cafea, am mancat una alta, si, am decis sa mergem impreuna pana in oras. Eu am dus-o pana acasa, si mi-am continuat drumul prin oras, pana la Smokey, sa il intreb exact cat va dura reparatia masinii mele, si sa-i

- Smokey, esti acasa ?
- Da, intra.
- Ziceai ieri ceva de o seara de povesti ? Pai, nu e chiar noapte, dar am chef de povestiri acum. Ce zici ?
- Sigur, un batranel ca mine are intotdeauna timp de povesti, si vreau sa le aud pe ale tale. Dupa, iti zic si eu cateva din aventurile mele. S-ar putea sa te intereseze.
- Hmm, pare o oferta interesanta. O accept.
- Uite, hai in camera de zi, avem mai mult loc, si fotoliile sunt exceptional de comfortabile.
- Da, as avea nevoie de un fotoliu acum. Scaunele de curse nu-s tocmai moi, daca iti mai amintesti din vremurile tale de curse.
- He he, pe vremea mea, nu ne pasa de scaune. Noi ne ocupam de tehnic. Aveam scaune la fel de comfortabile ca fotoliul pe care stai acum. Briosa ?
- Nu, multumesc, poate mai tarziu.
- Nu stii ce pierzi. Le-am facut acum putin timp, inca sunt calde. Deci, cum e viata in mafia siciliana ?
- Nici nu stiu de unde sa incep

...