„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Capitolul 31 - Cafeaua

- Si, deci, voiai sa mai discutam ceva ?
- Da, sa zicem ca da. Uite, ideea e ca eu te voiam in echipa mea de curse, fiindca am vazut ca ai potential, si ai fi fost o adaugare foarte buna.
- Ok, o intrebare. De ce dai tu cafeaua ? Din cate am vazut amandoi, eu am pierdut cursa.
- Da, dar eu nu am zis ca cel care pierde cursa da cafeaua, ci doar cel care pierde. Eu am pierdut mai multe curse la viata mea, dar am pierdut mai mult de atat. La momentul de fata, am pierdut ceea ce putea fi o oportunitate destul de mare, probabil ca pentru amandoi, nu crezi ?
- Da, ai dreptate. Stii, ma simt putin prost fata de tine, avand in vedere situatia. Aveam o presimtire ca vrei sa ma iei in echipa ta, dar Sektor m-a rugat primul, si sa fiu sincera imi place de el. La momentul acela a parut a fi cea mai buna alegere. Acum...
- Nu, lasa, e ok. Ai zis ca iti place sa faci curse cu mine nu ?
- Da, desigur. Intotdeauna.
- Pai, ia-o ca pe o oportunitate si mai mare. De-acum vom face curse si cu un scop precis. Vom fi adversari mai buni.
- Dar, prieteni in acelasi timp.
- Exact. Si in plus, tu mai ai cate una alta de invatat, iar eu inca trebuie sa iti explic cum sta treaba cu acceleratia in tandem.
- Da, asta ar fi un inceput frumos. Deci, prieteni ?
- Sigur.
- Pot sa va iau comanda ? NoX, ca de obicei ?
- Da, desigur.
- Domnisoara ?
- Umm, nu stiu, el ce ia de obicei ?
- Pai, cand mai dadea pe aici, desi in ultimul timp ne-a cam uitat si-l tin minte pentru asta, lua o cafea mare, neagra, cu mult zahar, lapte, frisca deasupra uneori, cand ii mai adaugam eu, si o portie de cartofi prajiti mare.
- Da, aici sunt cei mai buni cartofi prajiti din zona.
- Daca zici tu, am sa vad. Iau si eu ce ia el. Am chef sa risc cate una alta la momentul de fata.
- Nu e cine stie ce risc. Va aduc comanda imediat. Va sta bine impreuna sa stiti. Tine-te bine de el, e baiat cu cap.
- Umm, nu, nu suntem impreuna.
- Bertha !
- Bine, bine, inteleg. Mai iertati si voi o babuta, dar, cand am dreptate, am dreptate sa stiti.
- Si stii ca asta ai invatat-o de la mine.
- Ei si ? Lasa NoX, ma stii doar, rad si eu ca restul lumii. Voi doi, ma inveseliti. Asta e de bine.
- Da, este. Ce se mai aude de comanda aia ?
- Ok, inteleg aluzia, va las singurei.

Dupa discutia asta, destul de stanjenitoare cu Bertha, babuta de la micul restaurant care lua comenzile si se ocupa de bucatarie, am continuat sa povestim, vrute si nevrute. Sigur, nu ne cunosteam de mult, dar, asta nu prea mai conta. Am baut o cafea, am mancat una alta, si, am decis sa mergem impreuna pana in oras. Eu am dus-o pana acasa, si mi-am continuat drumul prin oras, pana la Smokey, sa il intreb exact cat va dura reparatia masinii mele, si sa-i

- Smokey, esti acasa ?
- Da, intra.
- Ziceai ieri ceva de o seara de povesti ? Pai, nu e chiar noapte, dar am chef de povestiri acum. Ce zici ?
- Sigur, un batranel ca mine are intotdeauna timp de povesti, si vreau sa le aud pe ale tale. Dupa, iti zic si eu cateva din aventurile mele. S-ar putea sa te intereseze.
- Hmm, pare o oferta interesanta. O accept.
- Uite, hai in camera de zi, avem mai mult loc, si fotoliile sunt exceptional de comfortabile.
- Da, as avea nevoie de un fotoliu acum. Scaunele de curse nu-s tocmai moi, daca iti mai amintesti din vremurile tale de curse.
- He he, pe vremea mea, nu ne pasa de scaune. Noi ne ocupam de tehnic. Aveam scaune la fel de comfortabile ca fotoliul pe care stai acum. Briosa ?
- Nu, multumesc, poate mai tarziu.
- Nu stii ce pierzi. Le-am facut acum putin timp, inca sunt calde. Deci, cum e viata in mafia siciliana ?
- Nici nu stiu de unde sa incep

...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu