„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Legile nescrise ale adolescentilor

Cel putin, asa erau, pana acum.


Continui seria de articole ca raspuns la un articol de pe un site local, cu acesta. Mai pe scurt, voi incerca, pe cat posibil, sa aprofundez putin ce s-a spus in acel articol. Fiti pregatiti, fiindca ce scriu aici e un raspuns direct asupra ce s-a scris acolo, deci unele persoane vor gasi ideile de aici, poate putin enervante, ca sa zicem asa. Oricum, continuam.

Adolescentii. Mdea, noi, astia suntem, cu asta defilam. O sa ma prefac pentru cateva minute ca privesc obiectiv, din afara. Adolescenta e acea faza in care crezi ca le stii pe toate, in care crezi ca parintii tai sunt cele mai conservatoare persoane pe care le cunosti, ca intotdeauna au ceva cu tine, ca nimic din ce faci nu e bun. Pai, in unele cazuri, poate chiar asa e. Poate chiar gresesti mult, poate chiar esti un "rebut al societatii", dar asta se intampla doar in unele cazuri mai speciale pe care nu am de gand sa le discut aici doar de dragul de a mai scrie cateva randuri in plus. Voi le stiti, probabil, deci nu mai are rost. Totusi, de obicei, te inseli. Si parintii au fost adolescenti, fiindca din cate stiu, e imposibil biologic ca cineva sa se nasca direct adult. M-am mai inselat in trecut dar asta ar fi culmea. Cum ziceam, si ei au trecut poate prin exact aceleasi chestii prin care ai trecut si tu, poate chiar au avut o adolescenta si mai complicata, si mai palpitanta.

Dar, totul s-a schimbat cu timpul. Procesul numit "maturizare" si-a facut simtita prezenta, incetul cu incetul, iar in acel moment cand si-au dat seama ca tocmai au primit sansa de a creste un copil, puteti fi siguri ca au facut un juramant sa il protejeze oricum le sta in putinta, indiferent de situatie. Sigur, din nou, exceptii exista, le puteti vedea uneori la stirile de la ora 5. Continuam. Uneori pot parea ca nu le place absolut nimic la tine. Poate chiar asa e. Aici intervine alta chestie. Ei spera ca tu sa fii intr-un anumit fel. Ei vor ca tu sa fii, intr-un fel, ce n-au fost ei, probabil. Vor ca tu, adolescentul care crezi ca esti totul, cel mai tare, sa-ti dai singur doua peste ochi, sa te trezesti, si sa devii o persoana mai buna, nu un smecher mai cunoscut. E o diferenta.

Totul depinde de relatia pe care o ai cu parintii. Daca ai orgoliu in tine cat sapte, sigur, vei face orice sa te pui impotriva lor, iar ei, neavand alta solutie, vor reactiona simplu, folosindu-se de cea mai puternica autoritate care le-a fost data. Faptul ca ei iti sunt parinti. Fie ca iti place, sau nu, pentru 18 ani (in medie), ei iti guverneaza viata. Stai sub acoperisul lor, traiesti din banii lor, drept urmare, le respecti regulile.

O alta variabila care are un impact asupra adolescentilor de pretutindeni, este anturajul, chestiune discutata aici. Totusi, se pare ca n-am aprofundat destul. Anturajul e probabil cele mai importante chestii din viata unui adolescent. De cate ori n-ati apelat la prieteni, inainte sa apelati la parinti. Raspuns, de multe ori. Sigur, e de inteles. Poti gasi multe tipuri de oameni in cei din jurul tau, tipuri dupa care te poti ghida. Iti poti defini personalitatea dupa altcineva, unii chiar o copiaza atunci cand vad ca cineva e mai popular, fiindca, in ultima instanta, asta vrem toti nu ? Sa fim populari. Pai, lucrurile nu merg tocmai asa. Sigur, poti fi popular, pana, vin viciile. Iar astea apar, in orice anturaj "popular". Viciile nu sunt numai, insa includ si, fumatul, bautura, drogurile, iesirile regulate in oras pana dimineata, cheltuirea banilor castigati poate cu greu de parinti in cluburi si lista poate continua. Toate astea desi acum vi se par cel mai tare lucru de pe Pamant, veti vedea ca mai tarziu poate n-au fost o alegere asa de buna. Poate puteati sa investiti acei bani in altceva, ceva care chiar putea fi folositor. Aici putem vorbi si de hobby-uri. Se poate investi fara probleme intr-un hobby, dar cu masura. Nu e frumos sa arunci cu banii, in nimic.

Am observat in articol aproape un paragraf intreg legat de curentul "emo". Acest curent este acum, in mare parte, disparut de la noi din tara. Motivul este simplu. Nu mai este popular. Sa fim seriosi, cati dintre acei pretendenti la titlul de emo aveau cu adevarat motive sa fie tristi, sa fie hipersensibili ? Putini, va garantez. Sigur, exista aceia care chiar au trecut prin niste rahaturi serioase in viata, si aveau tot motivul sa isi spuna ca viata lor e de rahat. Si totusi, nu se sinucideau, contracarand astfel imaginea pe care si-o faceau oamenii cand auzeau de emo. Multi cred ca ati auzit de glumele gen:

"-Frate, ai auzit de promotia asta cu pizza emo ?
-Ce-i asa de tare la ea ?
-Se taie singura, esti nebuuun ?"

Glume pana la urma seci din punctul meu de vedere, dar strans legate de o imagine gresita asupra unui curent ce a strabatut Romania si care a avut cateva victime. Eu zic, si nici nu-mi pasa acum daca exista vre-un wanna-be emo care sta cu lama-n mana citind articolul, ca daca iti iei viata esti cel mai mare prost care a existat vreodata si nu meriti sa traiesti. Sau, nu meritai, ca nu mai traiesti. Viata trebuie traita, si n-ai voie sa ti-o iei singur. Nu exista multe motive bune in spatele unei decizii de genul. Nu am de gand sa discut asta iar. Am mai facut-o odata aici. Cine vrea, cauta si citeste. Intrebare. Cati dintre voi, acei wanna-be emo stiati ca emo e un subgen al muzicii rock. Da, voi astia care ascultati house in casti si cine stie ce alte chestii. Inainte sa va declarati apartenenta la un gen, la un curent, documentati-va macar mai intai. Oricum, ce-a fost mai rau a trecut. S-au omorat cativa, si dintr-odata, toti aveau tendinte suicidale. Mie imi miroase a o generalizare urata rau de tot.

Pana la urma adolescenta este o perioada foarte frumoasa, presarata de urcusuri si de coborasuri. Totul tine de fiecare persoana. Viata poa' sa fie si naspa, conteaza cum ti-o faci tu. Sigur, socializarea nu dauneaza grav sanatatii. Dar socializarea cu persoanele care nu trebuie dauneaza foarte grav sanatatii mintale, in cel mai bun caz. Singuri nu suntem chiar daca uneori asta e gandul ce bantuie gandurile adolescentilor. Nu esti singur, ai un anturaj, ai parinti, ai prieteni care nu trebuie sa faca neaparat parte din anturaj, si in cazuri speciale, ai persoane necunscoute carora le poti spune tot si care nu te vor judeca. Sau o vor face, dar oricum nu te cunosc, deci nu conteaza asa de mult.

Daca tu, cititorule, ai citit tot ce e aici, te felicit. Lasa o parere.

"Business is just business until it gets personal"

6 comentarii:

  1. Mai are rost ? Stii doar ca de obicei sunt de acord cu tine si e valabil si la post-ul asta, cred ca ai remarcat in mare parte cam tot ce caracterizeaza adolescenta, cel putin, partile mai importante :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc. Asta am si incercat. Si mi-a iesit un articol mare cat o zi de post :))

    RăspundețiȘtergere
  3. ziua de post e la fel de lunga cat vrei tu sa fie:)...

    RăspundețiȘtergere
  4. Si totusi are maxim 24 de ore. Dar da, orice zi poa sa fie cat de lunga vreau eu sa fie.

    RăspundețiȘtergere
  5. intradevar e mare, si interesant;)

    RăspundețiȘtergere