„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Capitolul 35 - O scuza ?!

Doua zile mai tarziu incepusem sa pregatesc ce urma a fi o cucerire la rang inalt a unor teritorii de care aveam nevoie serioasa. In momentul acela eram un fel de Caesar al lumii moderne, desigur, asta fiind o analogie destul de vaga, si cu putine legaturi serioase. Ce era clar era ca in urmatoarele cateva saptamani urma sa aiba un proces serios de curse si cuceriri de zone de interes comun. Pentru asta aveam o echipa foarte competenta care sa se descurce cu tot procesul. Echipa mea era formata din Chris, Rachel, Buck, Smokes si eu ca si lider ca sa spun asa, desi era ceva mai mult de forma.

Chris era omul meu bun la toate ca sa spun asa. Si imi era prieten din copilarie. Se pricepea foarte bine la curse tip circuit sau sprint, doar ca ii cam lipseau calitatile necesare pentru drift-uri si liniute. Aici intrau in schema cativa din ceilalti coechipieri. Pe Rachel o cunosteam cam din aceeasi perioada de cand il stiam pe Chris, si de-a lungul timpului s-a dovedit a-mi fi o prietena foarte buna. Pe langa asta era director la o firma de piese de tuning, avea propria masina de curse si era un as cand venea vorba de sprint-uri, asa ca trebuia s-o am in echipa. Pe langa asta, aveam nevoie de cineva sa se ocupe de putina munca logistica ce putea aparea. Pe langa cei doi vechi prieteni din copilarie am mai recrutat un vechi pilot cu care m-am batut acum multa vreme, un tip pe nume Buck. Nu era el cine stie ce geniu intr-ale matematicii, insa cand venea vorba de liniute, nu puteai sa-l bati. Pe Smokes l-am luat doar pentru intelepciunea pe care o detinea, fiindca facea parte din scena mafiei cu mult inainte sa ma fi nascut eu asa ca aveam nevoie de el. Si in final, a trebuit sa intru si eu in echipa. A fost ideea mea pana la urma, si aveam nevoie de un drifter. Cum invatacelul meu din pacate nu m-a ales pe mine, nici eu nu am avut de ales.

Totul era pregatit pentru marea infruntare daca puteam s-o numesc asa. In mare era doar o intalnire de afaceri din pucntul meu de vedere. Mai intai trebuia s-o sun pe Miya sa confirm toate detaliile.

- Alo, Miya ?
- Da.
- Te-am sunat as te intreb daca ai facut ce te-am rugat.
- Da, s-a rezolvat. Stai, ti-l dau acum pe Sektor la telefon.
- Stai putin, esti cu el acum ?
- Da. Asteapta.
- Ok, multumesc.
N-ar fi trebuit sa fiu uimit, pana la urma, erau ceva mai mult decat doar coechipieri, si totusi am avut o reactie destul de ciudata. Indiferent, trebuia sa stabilesc niste detalii cruciale. Nu era timp de sentimentalisme.
- NoX ?
- Da, eu sunt.
- Sunt Sektor. Uite, Miya mi-a spus exact care-i treaba.
- Ti-a dat toate detaliile ?
- Da.
- Ok. Ne intalnim la Docul 13, maine dimineata, ora 7. Vino singur. Daca nu esti acolo. Plec si intelegerea cade.
- De ce nu putem discuta asta la telefon ? Si de ce sa vin singur ?
- E mai bine daca ne vedem fata-n fata si pe langa asta nu vreau sa am cine stie ce surprize
- Daca zici tu. Ne vedem maine.
- De asemenea. O zi buna.
- Da.

Asta fusese tot. Sigur, nu am apucat sa vorbim prea multe, dar nici nu era necesar. Totul trebuia discutat fata in fata.

A doua zi dimineata am ajuns la docuri cu aproximativ un sfert de ora inainte de ora 7. Am avut grija ca Chris sa stea undeva pe drumul spre docuri, la doi kilometri, sa verifice daca Sektor respecta intelegerea si nu venea cu gorilele lui.

- Chris, spune-mi ca vezi bine drumul.
- Nici o problema NoX, stai linistit. Hopa, vad tinta.
- Cine-i ?
- E un Ford F350, modificat. Il vad pe sofer, doar ca, mai e cineva in masina.
- Cine ?!
- Nu am putut sa vad, au trecut repede, si geamurile erau fumurii. Oricum nu pare a fi una din gorile.
- Sa zicem ca e ok. Il astept.

Acum trebuia sa ma astept la orice din partea omului astuia. Nu am pus prea multe conditii, doar sa vina singur. Nici atat nu putea face ? Se parea ca trebuia sa-i pun intrebarea asta personal. 5 minute mai tarziu a ajuns. Chris avusese dreptate. Mai era cineva cu el.

- NoX, vad ca ai respectat conditiile.
- Eu da, insa tu ce-ai facut ?
- Adica ?
- Cine e in masina ?
- Nimeni.
- Hai nu serios. Oricine ai fi, coboara, acum !

Si, pentru ca uimirile sa nu inceapa prea tarziu in cursul zilei, o vad pe Miya, coborand din masina tipului.

- Ce inseamna asta ?
- Am adus-o cu mine, din moment ce ea a fost omul nostru de legatura.
- Si ce ?! Am specificat clar ca vreau sa vii singur !
- Da, stiu, insa am crezut ca ne va ajuta sa luam o decizie cat mai buna.
- Serios ?! Ce fel de scuza penibila mai e si asta ?!

...

Ingenious Drama Festival - Editia 2011

In ultimii doi ani am avut ocazia sa particip la un eveniment de teatru in Bacau, eveniment organizat de asociatia "Ingenious Drama". Acest eveniment se numeste Ingenious Drama festival si este la baza un festival de teatru pentru tineret, in care participa echipe de teatru din toate colturile tarii, echipe formate, desigur, din tineri.

Piesele sunt scrise uneori de ei, alteori sunt jucate scenarii luate de pe internet sau de la alte surse, piese care apoi sunt puse in scena in incinta teatrului George Bacovia din Bacau. Anul acesta va avea loc a douasprezecea editie a festivalului, iar eu sper sa fie cel putin la fel de buna cele din anii precedenti. Cu ocazia editiei cu numarul 11, am apucat sa particip la toate piesele, si ulterior sa fac cateva retrospective ale fiecarei zi de festival. Si anul acesta voi scrie din nou cateva retrospective, si voi icnerca sa fiu putintel mai activ si poate sa ma si implic putin in festival desi asta e ceva mai putin probabil avand in vedere ca sunt doar un blogger ce vine acolo ca si spectator.

Retrospectivele de anul trecut pot fi vizualizate sub categoria ID Fest 2010 din laterala dreapta. iar acum, un video in care elevii explica mai exact ce este Ingenious Drama Festival

Capitolul 34 - Praf de stele

Teritoriul lui Sektor nu ar fi trebuit sa fie foarte greu de luat dupa ce castigam cateva curse pe-acolo. Totusi, as fi preferat sa il am ca aliat decat ca dusman si sa trebuiasca sa ii iau singura bucata de oras pe care o avea doar pentru el. Chiar si asa aveam nevoie de acea parte a orasului pentru a capata ceva mai multa influenta si eventual sa pot intra putin si in lumea Mafiei, de data asta pe cont propriu fiindca nu mai puteam sa lucrez iar sub ordinele altcuiva. Mi-ar fi placut sa il am pe Sektor aliat, insa din cate am putut observa nu era posibil. Timp de cateva zile am stat putin la filaj, sa vad care mai era treaba. Aparent tipul asta nu prea iesea din oras sau chiar din propria lui zona, preferand sa stea pe propriul teritoriu impreuna cu alti cativa baieti si evident, Miya, fiind intotdeauna gata sa ”ia la bataie” orice nebun care indraznea sa intre pe teritoriul lor neinvitat. Din pacate, eu urmam sa fiu unul intre acei ”nebuni”. E de mentionat ca nu eram singurul racer care voia sa isi faca un nume. Orasul avea 4 teritorii principale, si alte cateva mici cartiere adiacente. Toate acestea aveau ca si ”conducatori” unul sau mai multi membri dintr-o anumita echipa. Sigur, eu nu aveam nici o intentie sa iau cartierele mici imediat. Stiam cum era sa fii mic si, intr-un fel, neapreciat, asa ca am decis sa-i las sa respire. In schimb, Sektor mi se parea a fi o tinta buna. Dar, trebuia sa verific ceva mai intai. O intalnire trebuia aranjata intre mine, si, el.

Am decis sa-i chem intr-un cartier de langa zona lui, desigur din motive de securitate. Si sa-i ofer si lui putina siguranta. Nu a fost foarte greu sa incep aranjamentele avand in vedere ca aveam numarul Miyei de ceva vreme, cam de cand faceam noi curse impreuna.

- Alo, Miya?
- Da.
- Sunt NoX. As avea ceva sa te rog.
- Sigur, ce e ?
- Vreau sa aranjez o intalnire cu Sektor. As avea o propunere sa-i fac si vreau sa vad daca e de acord.
- NoX, nu, deci chiar nu vreau sa se intample chestia asta. Nu vreau sa se porneasca cine stie ce razboi intre voi doi sau ceva. Nu vreau sa se ajunga acolo, cred ca intelegi de ce.
- Miya, singurul lucru pe care il stiu concret despre Sektor e ca e mare, urat, si poarta o masca fioroasa pe fata. Atat. Vreau sa vad daca imi poate fi aliat, sau nu. Oricum ar fi, eu tot pun mana pe zona lui, fie acum, fie in alta zi.
- NoX, te rog din suflet sa nu faci asta. Ai vazut si tu, are o masina imensa, si printre altele nu ii e frica sa te loveasca putin daca e nevoie. Si nu vreau sa te vad prins intre doua bucati de masina, sau intins pe asfalt, sau mai stiu eu ce, chiar nu vreau asta.
- Ai incredere in mine. Daca totul merge cum vreau eu, nu o sa se intample nimic rau.
- Stim amandoi ca nu se intampla intotdeauna lucrurile cum vrei tu.
- Da, ai dreptate aici. Dar, pot spera. Deci, pot conta pe tine sa aranjezi intalnirea aia ?
- Sigur, am sa vad ce pot face. Ne vedem in curand.
- O sa fie doar intre mine si el
- N-am zis ca vin cu el. Nu am mai iesit de ceva vreme, si imi era dor sa mai facem o cursa, ceva.
- A, atunci e bine. Da, si mie imi era doar sa mai iesim asa, dar cum esti cu el acum, nu prea s-a mai putut.
- Da, ei, asta e.
- Intradevar.
- Ok, hai ca eu ma duc sa vad ce mai fac. Te sun eu sa confirm cu intalnirea aia ?
- Sigur, cum poti.

Si asta a fost, intalnirea era pregatita, acum trebuia sa vad daca aveam cu ce masina sa ma itnrec cu el, in caz ca lucrurile luau o intorsatura urata. Nu as fi vrut sa ma intrec cu el, insa daca era necesar, nu ar fi strica sa am R35-ul la indemana. Pentru asta trebuia sa-l sun pe Smokey. Dar, in afara de asta, totul era pregatit. De-acum trebuia doar sa confirm ce trebuia confirmat si sa incep ceea ce urma a fi un sir lung de evenimente.

Impresii gresite, si aere de falsi

Initial postul asta a inceput ca un capitol in povestea mea. However am decis sa il transform intr-un simplu post, in mare din cauza faptului ca nimic nu prea se lega foarte mult de povestea in sine. Nu are legatura nici cu curentul artistic aparut prin Franta secolului 19, nici cu alte corelatii vagi pe care le mai puteti face. veti vedea, in randurile ce urmeaza.

Capitolul 33 - Intamplari II

...

- Exista destul de multe mituri despre mine. Probabil ca si tu ai auzit unele dintre ele. Sincer sa fiu, sunt cateva care sunt adevarate, lucru de care iti vei da seama si tu probabil in curand. Sa stii ca nu degeaba te-am intrebat cum e sa faci parte din mafia siciliana chiar daca nu ai fost in ranguri mai inalte. Toata lumea incepe de jos, chiar si eu.
- Stai putin, ai facut parte din Mafie ?
- Intr-un fel da. Doar ca nu-i zicea Mafie, ii zice Yakuza.
- Deci e adevarat.
- Da. Cum ti-am zis, multe din zvonurile despre mine sunt intr-un fel sau altul, adevarate. Dar, sa continuam. Toata lumea incepe de jos, asta e mersul natural al lucrurilor. Totusi, pe vremea mea, lucrurile erau bazate foarte adanc pe onoare. Si inca sunt. Cel putin din cate stiu eu, Yakuza a fost dintotdeauna si va fi pentru mult timp de-acum incolo o societate bazata pe onoare si respect. Totusi, in ultima vreme au inceput sa apara niste tinerei care vor sa se joace cu mersul natural al lucrurilor, cum probabil ai observat si tu. Un caz bun de mentinat ar fi...
- Takeshi Kato !
- Da, Takeshi. Copilul asta a fost dintotdeauna capul rautatilor.
- Spui asta de parca l-ai cunoaste.
- Ce te face sa crezi ca nu o fac. E curios cum asta e un zvon care nu prea a mers din gura-n gura. Nu ca m-as plange, ar fi daunat destul de mult, mai ales mie, acum ca-s un batranel. Takeshi imi e nepot. Cel putin, din punct de vedere legal. Am incetat sa mai tin legatura cu el de foarte multa vreme, cam de cand a decis sa intre si el in Yakuza, impreuna cu tatal sau. Era un copil bun, doar ca a prins gustul puterii, cum multi o fac in zilele noastre. Bani avea, influenta avea, iar hobby-ul lui l-a ajutat foarte mult sa-si faca un nume, mai ales in Japonia. Cursele sunt o sursa buna de venit pentru mafie in zilele noastre cum ti-ai dat seama si tu cat ai facut parte din ea.
- Dar, cum de nu mai faci parte din organizatie ?
- M-am retras acum multa vreme. Pot spune ca m-am reprofilat. Am vazut cum lucrurile incepeau sa mearga rau pentru familii, asa ca am decis sa ies din schema cat nu era prea tarziu. Intr-un final s-a dovedit o idee buna. Fiul meu a preluat conducerea iar eu am reusit sa dispar din randul lor, pentru totdeauna. Putini ma mai cunosc acum. Dar asta nu ma deranjeaza. Am inceput o viata noua. Insa acum vad ca viata mea veche vine dupa mine si incepe sa ma bantuie din nou. Dar nuamd eranjeaza sa ma mimplic si eu putin. De-asta m-am apucat de modificat masini. Imi place acum cum imi place si atunci. Takeshi a prins o pasiune pentru masini in mare parte din cauza mea. Intotdeauna statea pe langa mine atunci cand mesteream la vre-un motor, si a invatat si el cate una alta. Dupa, a prins gustul vitezei, si, a inceput sa faca drift-uri, cam ca majoritatea tinereilor din Japonia.
- Zici ca nu mai tii legatura cu familiile ?
- Nu. Daca o faceam, te-as fi ajutat cu mare placere. Insa e mai bine asa. Pe langa asta, pari a fi un baiat descurcaret, sunt sigur ca te poti descurca.
- Da, probabil ca da. Bine ai facut aprte din Yakuza. Presupun ca nu se mai aplica Codul Samurailor nu ?
- Depinde cum il definesti. Cum am zis, onoarea si respectul sunt elemente fundamentale ale gandirii Yakuza cum sunt de altfel si elemente de baza ale Codului.
- Da, dar samuraii in sine nu mai exista, nu ?
- Samuraii erau in mare parte niste bodyguarzi. Cel putin, de obicei, asta e rolul pe care il indeplineau. Acum nu mai exista samuraii pe care ii vezi in filme, cu o Katana la brau, gata sa taie feliute din orice adversar. Ne-am modernizat si noi, sa stii.
- Da, e si asta ceva. Cat ai facut parte din mafie, din ce intamplari iesite din comun ai avut ocazia sa faci parte ?
- Ar fi multe. Ai timp ?
- Sigur ca da.
- Bine, de unde sa incep...

 De aici discutia noastra a devenit mai mult un monolog, o povestire defapt, a intampalrilor lui Smokey. Majoritatea zvonurilor despre el erau adevarate. Fusese cap al unei familii Yakuza printre altele, chestie care nu poate fi trecuta cu vederea. Am fost chiar intrigat sa aflu unele detalii despre familii si despre modul lor de viata in general. Povestile lui parca nu se mai terminau. Trecuse prin o gramada de chestii. Cicatrici avea destule, multe din cauza unor lupte la care a participat. Schimburi de focuri in mare, desi avea si urme de cutite. Era norocos ca inca mai era in viata, desi cat a fost la conducere, nu ii era frica sa se murdareasca putin pe maini daca era nevoie. Desigur, nu a mentionat in detaliu si ce rautati mai facea, desi il inteleg. Nu poti fi niciodata prea precaut cand vine vorba de astfel de chestii.

 Toata noaptea am stat la povesti. parca nu se mai terminau. Intr-un final am zis sa incheiem si ziua aia, deoarece se facea destul de tarziu iar eu aveam de pregatit unele chestii pentru preluarea de teritoriu ce avea sa inceapa candva in cursul zilelor ce urmau. Dar mai intai aveam intr-un fel de ales deoarece as fi putut bine mersi sa-l fac pe Sektor sa-mi devina aliat. Nu trebuia neaparat sa-i preiau teritoriul deoarece mi-ar fi fost greu sa gestionez prea mult spatiu cu oamenii pe care ii aveam acum. Sektor putea fi un aliat de nadejde. Nu trebuia sa-mi fie prieten, doar aliat. Trebuia sa-l impresionez putin. Sau sa-l sperii, desi era putin probabil sa pot face asta, avand in vedere ca era mai mare cu un cap ca mine si arata de-a dreptul infricosator in masina, sau pe langa ea, nu conta neaparat. Dar, ceva trebuia facut.

Capitolul 32 - Intamplari I

...

- Dupa cum iti ziceam, pana acum putin timp am fost cumva membru dintr-un brat al Mafiei Siciliene. Sigur, era nevoie de asta pentru a da de cel care a vrut sa-mi faca felul.
- Takeshi
- Da.
- Baiatul ala a facut numai probleme.
- Poftim ?
- Nimic, continua.
- N-a fost chiar asa de greu sa intru. Tot ce a trebuit sa fac a fost sa-mi asum o identitate noua, si sa ma bag putintel unde nu-mi fierbe oala. Capii astia se enerveaza repede, si sunt usor manipulati daca ai ceva ce ei vor. In cazul meu, eu puteam sa le ofer controlul asupra curselor ilegale care aveau loc prin Bronx si nu numai. Astfel puteau pune mana pe teritorii vaste, si sa le controleze cu ajutorul pilotilor de acolo, pe care eventual i-ar fi platit cu sume substantiale, doar ca sa stie sigur ca nu le scapa nimic. Desigur, existau cazuri si in care unii nu erau de acord, chestie care nu era deloc benefica pentru nici una din parti.
- Sa inteleg ca erau eliminati.
- Da, intr-un fel sau altul. Toate capetele trebuiau legate intr-un final.
- Bine si tu mai exact ce ai facut ?
- In esenta eu eram mesagerul intre parti. Primeam anumite misiuni, in mare erau curse, sau livrari care trebuiau facute in mod expres, chestii foarte familiare pentru mine. Mi-au dat o masina, oricum nimeni nu stia cine sunt, si trebuia sa am grija de asta tot timpul. Daca ar fi aflat cine eram cu adevarat puteau sa ma elimine, sau mai rau, sa imi elimine vre-unul din prieteni. Asta nu trebuia sa se intample sub nici o forma.
- E de inteles.
- Da, presupun ca da. Oricum, toata chestia asta nu a durat chiar asa de mult, cel putin din punctul meu de vedere. S-a terminat chiar foarte repede, mai ales dupa ce Don'ul pentru care lucram a fost asasinat.
- Asasinat ? De cine ?
- Nu stiu, dar in paranoia mea de moment am presupus ca a fost Takeshi. Toate indiciile duceau spre asta. Trei masini tunate, dintre care un RX-7, masina pe care stiu ca o mai folosea din cand in cand la curse si alte treburi. Chiar il cred in stare, desi din cate stiam plecase inapoi in Japonia, ca sa scape cat de cat de urmaritorii de aici.
- Da, zvonurile asa ziceau.
- Sigur, imediat ce am vazut ca lucrurile nu mai aveau sa mearga cum trebuie in familie, si cu sentimentul ca eu eram urmatoarea tinta, am decis sa ies din Mafie. Astfel, m-am ales cu o masina incendiata, care e momentan la tine in garaj, si cu multe treburi de facut inapoi in orasul natal.
- De ce te-ai intors ?
- Am presupus ca e mai bine asa, sa-mi conduc investigatiile de aici. Dar pe langa asta, erau multe persoane care imi simteau lipsa. Inca aveam prieteni aici, prieteni pe care nu aveam de gand sa-i uit.
- Da, ai facut o alegere destul de nobila.
- Asta am zis si eu. Oricum, de cand am venit inapoi, mi s-au intamplat o multime de chestii. Aproape am pierdut o prietena, si o partenera de curse incredibila, am fost aproape omorat din cauza unui tip dubios cu un camion, si nu numai. Totul a fost destul de haotic in ultimul timp.
- Sa stii ca prostii din astea se mai intampla din cand in cand. Odata la o vreme, trebuie sa se intample ceva de genul, se clarifica multe chestii astfel. Sa inteleg ca nu ai pierdut pe nimeni inca ?
- Nu, si ma indoiesc ca o voi face. De-acum am de gand sa pun mana pe cateva teritorii din RockPort, sa imi fac o baza solida pentru ce va urma. Si am de gand sa incep cu Sektor
- Asta cine-i ?
- Asa am zis si eu dupa ce era sa ma omoare. Mi-a vrut binele, oarecum. Doar ca nu prea i-a iesit. Iar eu, am nevoie de teritoriu. Fie ca ii convine, sau nu. Acum, imi poate fi aliat, sau paote sa aleaga sa ma calce pe nervi cum a facut oarecum in ultima vreme. E alegerea lui.
- Da, e o idee buna.
- Dar, destul despre mine. Ziceai ca ai avea si tu cateva povesti interesante de zis.
- Da, am destule. Ai timp ?
- Sigur ca am. Fa-mi onoarea sa ma asez putin mai confortabil. Frumoase fotolii.
- Multumesc. Deci, dupa cum spuneam...