„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Capitolul 33 - Intamplari II

...

- Exista destul de multe mituri despre mine. Probabil ca si tu ai auzit unele dintre ele. Sincer sa fiu, sunt cateva care sunt adevarate, lucru de care iti vei da seama si tu probabil in curand. Sa stii ca nu degeaba te-am intrebat cum e sa faci parte din mafia siciliana chiar daca nu ai fost in ranguri mai inalte. Toata lumea incepe de jos, chiar si eu.
- Stai putin, ai facut parte din Mafie ?
- Intr-un fel da. Doar ca nu-i zicea Mafie, ii zice Yakuza.
- Deci e adevarat.
- Da. Cum ti-am zis, multe din zvonurile despre mine sunt intr-un fel sau altul, adevarate. Dar, sa continuam. Toata lumea incepe de jos, asta e mersul natural al lucrurilor. Totusi, pe vremea mea, lucrurile erau bazate foarte adanc pe onoare. Si inca sunt. Cel putin din cate stiu eu, Yakuza a fost dintotdeauna si va fi pentru mult timp de-acum incolo o societate bazata pe onoare si respect. Totusi, in ultima vreme au inceput sa apara niste tinerei care vor sa se joace cu mersul natural al lucrurilor, cum probabil ai observat si tu. Un caz bun de mentinat ar fi...
- Takeshi Kato !
- Da, Takeshi. Copilul asta a fost dintotdeauna capul rautatilor.
- Spui asta de parca l-ai cunoaste.
- Ce te face sa crezi ca nu o fac. E curios cum asta e un zvon care nu prea a mers din gura-n gura. Nu ca m-as plange, ar fi daunat destul de mult, mai ales mie, acum ca-s un batranel. Takeshi imi e nepot. Cel putin, din punct de vedere legal. Am incetat sa mai tin legatura cu el de foarte multa vreme, cam de cand a decis sa intre si el in Yakuza, impreuna cu tatal sau. Era un copil bun, doar ca a prins gustul puterii, cum multi o fac in zilele noastre. Bani avea, influenta avea, iar hobby-ul lui l-a ajutat foarte mult sa-si faca un nume, mai ales in Japonia. Cursele sunt o sursa buna de venit pentru mafie in zilele noastre cum ti-ai dat seama si tu cat ai facut parte din ea.
- Dar, cum de nu mai faci parte din organizatie ?
- M-am retras acum multa vreme. Pot spune ca m-am reprofilat. Am vazut cum lucrurile incepeau sa mearga rau pentru familii, asa ca am decis sa ies din schema cat nu era prea tarziu. Intr-un final s-a dovedit o idee buna. Fiul meu a preluat conducerea iar eu am reusit sa dispar din randul lor, pentru totdeauna. Putini ma mai cunosc acum. Dar asta nu ma deranjeaza. Am inceput o viata noua. Insa acum vad ca viata mea veche vine dupa mine si incepe sa ma bantuie din nou. Dar nuamd eranjeaza sa ma mimplic si eu putin. De-asta m-am apucat de modificat masini. Imi place acum cum imi place si atunci. Takeshi a prins o pasiune pentru masini in mare parte din cauza mea. Intotdeauna statea pe langa mine atunci cand mesteream la vre-un motor, si a invatat si el cate una alta. Dupa, a prins gustul vitezei, si, a inceput sa faca drift-uri, cam ca majoritatea tinereilor din Japonia.
- Zici ca nu mai tii legatura cu familiile ?
- Nu. Daca o faceam, te-as fi ajutat cu mare placere. Insa e mai bine asa. Pe langa asta, pari a fi un baiat descurcaret, sunt sigur ca te poti descurca.
- Da, probabil ca da. Bine ai facut aprte din Yakuza. Presupun ca nu se mai aplica Codul Samurailor nu ?
- Depinde cum il definesti. Cum am zis, onoarea si respectul sunt elemente fundamentale ale gandirii Yakuza cum sunt de altfel si elemente de baza ale Codului.
- Da, dar samuraii in sine nu mai exista, nu ?
- Samuraii erau in mare parte niste bodyguarzi. Cel putin, de obicei, asta e rolul pe care il indeplineau. Acum nu mai exista samuraii pe care ii vezi in filme, cu o Katana la brau, gata sa taie feliute din orice adversar. Ne-am modernizat si noi, sa stii.
- Da, e si asta ceva. Cat ai facut parte din mafie, din ce intamplari iesite din comun ai avut ocazia sa faci parte ?
- Ar fi multe. Ai timp ?
- Sigur ca da.
- Bine, de unde sa incep...

 De aici discutia noastra a devenit mai mult un monolog, o povestire defapt, a intampalrilor lui Smokey. Majoritatea zvonurilor despre el erau adevarate. Fusese cap al unei familii Yakuza printre altele, chestie care nu poate fi trecuta cu vederea. Am fost chiar intrigat sa aflu unele detalii despre familii si despre modul lor de viata in general. Povestile lui parca nu se mai terminau. Trecuse prin o gramada de chestii. Cicatrici avea destule, multe din cauza unor lupte la care a participat. Schimburi de focuri in mare, desi avea si urme de cutite. Era norocos ca inca mai era in viata, desi cat a fost la conducere, nu ii era frica sa se murdareasca putin pe maini daca era nevoie. Desigur, nu a mentionat in detaliu si ce rautati mai facea, desi il inteleg. Nu poti fi niciodata prea precaut cand vine vorba de astfel de chestii.

 Toata noaptea am stat la povesti. parca nu se mai terminau. Intr-un final am zis sa incheiem si ziua aia, deoarece se facea destul de tarziu iar eu aveam de pregatit unele chestii pentru preluarea de teritoriu ce avea sa inceapa candva in cursul zilelor ce urmau. Dar mai intai aveam intr-un fel de ales deoarece as fi putut bine mersi sa-l fac pe Sektor sa-mi devina aliat. Nu trebuia neaparat sa-i preiau teritoriul deoarece mi-ar fi fost greu sa gestionez prea mult spatiu cu oamenii pe care ii aveam acum. Sektor putea fi un aliat de nadejde. Nu trebuia sa-mi fie prieten, doar aliat. Trebuia sa-l impresionez putin. Sau sa-l sperii, desi era putin probabil sa pot face asta, avand in vedere ca era mai mare cu un cap ca mine si arata de-a dreptul infricosator in masina, sau pe langa ea, nu conta neaparat. Dar, ceva trebuia facut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu