„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Capitolul 35 - O scuza ?!

Doua zile mai tarziu incepusem sa pregatesc ce urma a fi o cucerire la rang inalt a unor teritorii de care aveam nevoie serioasa. In momentul acela eram un fel de Caesar al lumii moderne, desigur, asta fiind o analogie destul de vaga, si cu putine legaturi serioase. Ce era clar era ca in urmatoarele cateva saptamani urma sa aiba un proces serios de curse si cuceriri de zone de interes comun. Pentru asta aveam o echipa foarte competenta care sa se descurce cu tot procesul. Echipa mea era formata din Chris, Rachel, Buck, Smokes si eu ca si lider ca sa spun asa, desi era ceva mai mult de forma.

Chris era omul meu bun la toate ca sa spun asa. Si imi era prieten din copilarie. Se pricepea foarte bine la curse tip circuit sau sprint, doar ca ii cam lipseau calitatile necesare pentru drift-uri si liniute. Aici intrau in schema cativa din ceilalti coechipieri. Pe Rachel o cunosteam cam din aceeasi perioada de cand il stiam pe Chris, si de-a lungul timpului s-a dovedit a-mi fi o prietena foarte buna. Pe langa asta era director la o firma de piese de tuning, avea propria masina de curse si era un as cand venea vorba de sprint-uri, asa ca trebuia s-o am in echipa. Pe langa asta, aveam nevoie de cineva sa se ocupe de putina munca logistica ce putea aparea. Pe langa cei doi vechi prieteni din copilarie am mai recrutat un vechi pilot cu care m-am batut acum multa vreme, un tip pe nume Buck. Nu era el cine stie ce geniu intr-ale matematicii, insa cand venea vorba de liniute, nu puteai sa-l bati. Pe Smokes l-am luat doar pentru intelepciunea pe care o detinea, fiindca facea parte din scena mafiei cu mult inainte sa ma fi nascut eu asa ca aveam nevoie de el. Si in final, a trebuit sa intru si eu in echipa. A fost ideea mea pana la urma, si aveam nevoie de un drifter. Cum invatacelul meu din pacate nu m-a ales pe mine, nici eu nu am avut de ales.

Totul era pregatit pentru marea infruntare daca puteam s-o numesc asa. In mare era doar o intalnire de afaceri din pucntul meu de vedere. Mai intai trebuia s-o sun pe Miya sa confirm toate detaliile.

- Alo, Miya ?
- Da.
- Te-am sunat as te intreb daca ai facut ce te-am rugat.
- Da, s-a rezolvat. Stai, ti-l dau acum pe Sektor la telefon.
- Stai putin, esti cu el acum ?
- Da. Asteapta.
- Ok, multumesc.
N-ar fi trebuit sa fiu uimit, pana la urma, erau ceva mai mult decat doar coechipieri, si totusi am avut o reactie destul de ciudata. Indiferent, trebuia sa stabilesc niste detalii cruciale. Nu era timp de sentimentalisme.
- NoX ?
- Da, eu sunt.
- Sunt Sektor. Uite, Miya mi-a spus exact care-i treaba.
- Ti-a dat toate detaliile ?
- Da.
- Ok. Ne intalnim la Docul 13, maine dimineata, ora 7. Vino singur. Daca nu esti acolo. Plec si intelegerea cade.
- De ce nu putem discuta asta la telefon ? Si de ce sa vin singur ?
- E mai bine daca ne vedem fata-n fata si pe langa asta nu vreau sa am cine stie ce surprize
- Daca zici tu. Ne vedem maine.
- De asemenea. O zi buna.
- Da.

Asta fusese tot. Sigur, nu am apucat sa vorbim prea multe, dar nici nu era necesar. Totul trebuia discutat fata in fata.

A doua zi dimineata am ajuns la docuri cu aproximativ un sfert de ora inainte de ora 7. Am avut grija ca Chris sa stea undeva pe drumul spre docuri, la doi kilometri, sa verifice daca Sektor respecta intelegerea si nu venea cu gorilele lui.

- Chris, spune-mi ca vezi bine drumul.
- Nici o problema NoX, stai linistit. Hopa, vad tinta.
- Cine-i ?
- E un Ford F350, modificat. Il vad pe sofer, doar ca, mai e cineva in masina.
- Cine ?!
- Nu am putut sa vad, au trecut repede, si geamurile erau fumurii. Oricum nu pare a fi una din gorile.
- Sa zicem ca e ok. Il astept.

Acum trebuia sa ma astept la orice din partea omului astuia. Nu am pus prea multe conditii, doar sa vina singur. Nici atat nu putea face ? Se parea ca trebuia sa-i pun intrebarea asta personal. 5 minute mai tarziu a ajuns. Chris avusese dreptate. Mai era cineva cu el.

- NoX, vad ca ai respectat conditiile.
- Eu da, insa tu ce-ai facut ?
- Adica ?
- Cine e in masina ?
- Nimeni.
- Hai nu serios. Oricine ai fi, coboara, acum !

Si, pentru ca uimirile sa nu inceapa prea tarziu in cursul zilei, o vad pe Miya, coborand din masina tipului.

- Ce inseamna asta ?
- Am adus-o cu mine, din moment ce ea a fost omul nostru de legatura.
- Si ce ?! Am specificat clar ca vreau sa vii singur !
- Da, stiu, insa am crezut ca ne va ajuta sa luam o decizie cat mai buna.
- Serios ?! Ce fel de scuza penibila mai e si asta ?!

...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu