„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Capitolul 37 - La arme

Dupa ce intalnirea cu Sektor nu a mers exact cum as fi vrut eu, era clar ca nu aveam alta solutie decat sa ii iau pur si simplu teritoriul. Pe langa asta, avusesem o mica intelegere cu unul din detectivii din oras. El nu statea pe capul meu, eu ii dadeam raceri pe care sa-i puna dupa gratii. Sigur, cu orice alt racer nu as fi fost de acord, insa pe Sektor nu-l vedeam ca parte din acel grup de persoane pe care nu le-as fi tradat indiferent de situatie. Pentru mine era doar o cantitate neglijabila. Una de care aveam de gand sa scap in curand. Pentru asta, trebuia sa stiu mai multe.

- Bine John, deci, ce ai aflat ?
- Nu mare lucru. A aparut acum cateva luni in oras, a preluat toata zona detinuata de "Scorpioni", o fosta echipa de curse din oras, pe care am desfiintat-o, pilot cu pilot. Date specifice despre el nu exista. Nume, poza, nimic. Stim doar porecla, si avem cateva poze luate de niste camere de securitate din oras. Dar, cu masca aia a lui, nu putem sa-l identificam.
- Atat ?
- Da. Nu am reusit sa-l prindem niciodata, deci nu stim nimic mai mult decat stii tu. Ba chiar cred ca stim mai putin. Am auzit ca ai pe cineva in echipa lui.
- Da, asa s-ar zice. Inca nu stiu cat de mult pot conta pe relatia asta a mea acolo, avand in vedere ultimele evenimente, insa pot spune cu siguranta ca la momentul de fata am doar incredere in echipa mea.
- E si asta ceva. Ce planuiesti ?
- O preluare rapida. Cateva curse in aceeasi noapte, in trei locatii diferite. vreau sa ii iau tot, cat mai repede cu putinta.
- Da. Pot intreba de ce ?
- Da, poti intreba. Ideea e ca o sa folosesc teritoriul asta impreuna cu restul zonelor pe care am sa le preiau pentru un plan de-al meu care include termeni ca "mafie", "curse" si "razbunare".
- Stii ca ar trebui sa te arestez chiar acum nu ?
- Da. Tocmai de asta am sa ti-l dau tie pe Sektor, imediat ce preiau ce are.
- Am vre-o garantie ?
- Sincer, nu prea. Va trebui sa ai incredere in mine.
- Daca nu mi-l dai, am sa te gasesc, si-am sa te iau pe tine.
- Ok, mi se pare corect. Acum trebuie sa plec. O sa mai vorbim in curand.
- Bine.

Cu ajutorul lui John puteam sa scap de tot de Sektor. Umbla vorba pe strazi ca tipul asta mai facuse el niste chestii dubioase si prin alte orase, si a venit in RockPort sa scape de politie. Daca era adevarat sau nu, nu era treaba mea. Eu voiam sa-l scot din schema. Pentru asta am aranjat totul cu cei din echipa mea, pentru ca preluarea sa aiba loc cat mai usor.

- Ok, deci asta e planul de baza. Chris, tu ai sa mergi impreuna cu Rachel sa va intreceti cu cei din sud. Am incredere in voi doi ca totul o sa mearga bine. Aveti grija, baietii astia joaca dur.
- S-a facut. Apropo, eu merg cu masina mea ?
- Da Rachel, pentru moment va trebui sa folosesti "sleeper-ul" tau. Dupa ce preluam zona aceea o sa vedem ce facem si pentru tine, bine ? Sau daca vreti, puteti intotdeauna sa puneti masinile la bataie.
- Am sa vad. Chris, ce zici ?
- Hai sa batem niste dubiosi.
- Succes. Buck, de tine am nevoie in cartierul din centru. Acolo o sa te astepte cativa baieti, insa tu ai sa te intreci cu unul singur. Am decis sa fie o liniuta. Baietii aia nici n-or sa stie ce i-a lovit.
- Ok sefu'. Am plecat.

Cat despre mine, eu ma intalneam cu Sektor la intrarea in canion. Doua curse, un circuit, un drift. Eram curios sa vad ce masina aduce. De aici nu mai puteam sa dau inapoi. Dar nici nu aveam de gand. Se spune ca uneori trebuie sa faci lucruri fara sa le gandesti prea mult. Uneori e mai bine asa. Sa traiesti pe moment, sa nu gandesti prea mult consecintele. Asta aveam de gand sa fac. Si asta era doar inceputul.

Cum de ?

Am decis sa arunc un set de posturi d-astea cu continut extrem de psihologic si pe versiunea in romana , ca sa egalez cat de cat post-count-ul. Desi pe unu' am post count imens si pe celalalt, mai putin. Bomboane aluia care ghiceste unde am mai multe posturi. Anyways...

In numele lui Dumnezeu si a tot ce e sfant, nu ca as fi eu cine stie ce om evlavios sau whatever, da' cu Dumnezeu se intampla cateodata sa fii surprins de persoanele pe care chiar le credeai ca-ti sunt apropiate ? Cum se intampla sa iti pui sperante in ceva, doar pentru a fi distruse cu ajutorul unui set de replici pline de sarcasm clasic si ironie arzatoare ? Si toate astea din partea cuiva cu care credeai cel putin ca ai o relatie cel putin de, amicitate. Desi nu cred ca e un cuvant in realitate, a sunat bine, amicitate, gen.

Totusi, in ciuda tuturor chestiilor astora, e uimitor faptul cum sincer sa fiu deja nu imi mai pasa. Si aici ma puteti face porc, nesimtit, fara constiinta sau cum mai vrea muschiul encefalului dumneavoastra sa ma faca in momente de genu', ca sincer, chiar nu imi pasa. Pentru asta am blog, sa va aruncati parerile in mine. Eu le iau ca atare si nu le judec. Pentru ca stiu ca probabil un alter-ego de-al meu m-ar omori cu cea mai mare arma pe care ar putea sa puna mana. Probabil cu un baros serios, ca nu prea am altceva mare pe-acasa. Si eu ma pot vedea ca o persoana lipsita de scrupule uneori.

Dar asta se intampla atunci cand vad ca nu merita sa ma consum cum o mai faceam odata. Mi-am calcat pe orgoliu odata. De doua ori. Am spus "Unchiu'" si te-am lasat sa castigi, crezand ca poate daca imi calc eu pe principii ai sa vezi ca poate mai e o sansa mica. Dar nu, in schimb ai scos armele din rastel, le-ai incarcat cu ce ai avut tu mai puternic, si ai inceput sa tragi. Ai inceput sa tragi in ceea ce ai crezut ca e o tinta buna. I got upgradez.

Deci morala acestei povesti siropoase demne de un serial de cel mai mare nivel, difuzat probabil pe posturi de profil, este ca desi poate crezi ca cineva n-are cum sa te mai surprinda in vre-un fel, afla ca poate. Poate, si daca e sa respectam o lege alterata de-a lu' Doc. Murphy, o va face cu ultimele arme pe care le mai are in arsenal. Si de obicei sunt alea mai mari. Deci lustruiti-va armurile oameni buni, ca merem la razboi.

Replici de agatat 101

... Replici care dupa parerea mea nu functioneaza decat in unele cazuri "speciale".

Replica numarul unu : "Nu te tine sa te-ndragostesti de mine !"

The fuck is this ? Pardon my french, dar totusi oameni buni, decat dragostea a devenit o provocare. Si nu ma refer la rahaturile de genul : "Fatah, eu ma combinez cu astah ca sa-l fac pe ala jelos/sa uit de el/sa-mi bat..." nvm, sau viceversa "Yo' frate, deci fii atent, deci o stii pa' Jeana de la treeeei ? Bai frate deci in seara asta o ardem smecheeeer la ea in dormitooor, ca sa-i fac in ciuda si lu' aia de saptamana trecuta, ma-ntelegi ?". In afara de cazuri de genul, care sunt doar "one night stand"-uri putin prelungite, sau mai mult, sau daca includem posibilitatea unei relatii bazate pe misto-uri, replicile de genul nu functioneaza si suna retard. Din punctul meu de vedere.

Replica numarul doi : "Sunt prea dulce ca sa fiu light, vrei sa ma gusti ?"

Nu mai stiu exact unde am dat de asta dar prima reactie mi-a pus un zambet plin de sarcasm pe fata. Nivelul de alcool in sange necesar pentru scoaterea unei astfel de replici printre corzile vocale e de stul de mare. Ori asta ori din nou avem de-a face cu cazuri foarte intalnite in zilele noastre, de persoane tipice, una mai la fel ca cealalta, care se inteleg bine fiindca nu se intrec cu nimic una pe alta. Ca-s aproape la fel. In afara de asta, poate fi folosita din noua, ca replica data la misto.

Replica numarul trei : "Misto caine, are numar de telefon ?"

Puncte bonus acordate daca persoana careia ii este acordata replica are pisica. And that's about it.

Pentru moment nu-mi mai amintesc nici o astfel de replica, insa cu ajutorul cititorilor si al internetului, poate fac o continuare.

Sunteti liberi sa comentati la adresa articolului, sa vad ce idei aveti.

Acelasi buton

... numa' ca are alt text scris pe el.

Acum ceva timp am scris un articol pe versiunea in engleza a blogului, un articol despre proverbialul buton de auto-distrugere. Daca am avut dreptate sau nu, las la seama putinilor mei cititori care trec si pe-acolo.

Acum, am zis sa scriu ceva similar, doar ca aici, in Romana, limba mea de bastina. Ok, multi patrioti si-ar pune mainile in cap la momentul de fata si s-ar intreba de ce doamne iarta-ma am ales sa scriu si-n Engleza. Raspunsul e pe cat de simplu pe atat de atractiv. Ca-mi place Engleza, 'ete d-aia. Am observat ca sunt anumite chestii care suna mult mai bine spuse in Engleza decat in Romana, pentru mine cel putin. Asta probabil se datoreaza si faptului ca vocabularul limbii engleze contine mult mai multe cuvinte decat cel al Limbii Romane.

Revenind la subiectul de fata, articolul initial era despre butonul de auto-distrugere. Nu cel de pe o nava spatiala din nu mai stiu eu ce film SF pe care l-ati vazut, nu. Ma refer la acel buton care exista, dar fara sa fie. Stiu replica asta de la o profesoara de Limba si Literatura Romana, deci am toate acreditarile necesare ca s-o folosesc fara a-mi face probleme.

Acest buton il poti "apasa" din greseala. Si nu-ti dai seama de asta decat prea tarziu, decat atunci cand totul in jurul tau incepe sa cedeze, sa cada, sa se darame, multe incep sa mearga prost, chair prea multe, devii coplesit si nu stii ce vei face in continuare. Multi dintre voi cred ca au dat peste momente de genul, cand totul pare mult mai greu decat ar trebui sa fie. Cand nimic nu mai vrea sa mearga corect. In momente de genul, fie ca vrei sau nu, ai nevoie de ajutor din afara. Sigur, multi vor zice : "Da' ce, io-s prost sa cer ajutorul ? Ma descurc si singur ca doar eu mi-s eu, 'al mai tare."

Mda', uite ca treaba nu sta cam asa. Sigur, poate te poti descurca si singur, nu trebuie negata chestia asta, insa in majoritatea cazurilor aparenta rezolvare a problemelor e doar o "carpeala" de scurt moment. Stii ca ceva o sa crape, ca ceva o sa se scurga, si cand o va face, va rupe fiecare carpeala legata direct de cea care a plesnit. Ca un efect domino daca vrei sa-i spui asa. Cum am mai zis, aceste evenimente de obicei urmeaza una din legile moderne ale lui Murphy, care zice ca daca o serie de lucruri vor merge prost, vor face asta in cea mai proasta succesiune posibila.

Cheia nu sta in ce poti sa faci tu sa iti rezolvi problemele, ci ceea ce pot face altii pentru tine. Oricine are macar un prieten care poate fi acolo la nevoie. Fie ca recunosc asta, sau nu. Mai mult decat orice, asta se bazeaza pe incredere. O incredere care se castiga greu, si se pierde usor.

Doar ca, ganditi-va la succesiunea asta de citate carora nu le stiu sursa :


Unele greseli merita facute de doua ori.
Ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa se intample.
Cel ce nu invata din istorie e sortit sa o repete.

Food for thought...

Bun venit pe internet

... bun venit in viata reala.

Am vazut astazi pe Facebook un mesaj postat pe peretele cuiva (ca s-o ardem complet in romana azi, right ?). Mesajul suna cam asa :
"Bun venit falsitatii, bun venit pe Facebook. Unde iubirea e perfecta! Unde toata lumea traieste bine si este indragostita! Unde dusmanii sunt cei care iti viziteaza cel mai des profilul, unde fostii prieteni te blocheaza, unde fostele iubiri te elimina si unde cei ce te adauga in lista lor sunt f simpatici si pe strada nici nu saluta!"
 Mi s-a parut a fi un mesaj foarte interesant, asa ca am decis sa-l dezbat putintel in randurile ce urmeaza.

Facebook, MySpace, Hi5, Google Plus, toate astea si nu numai sunt retele de socializare in care lumea socializeaza. Nimic mai mult, nimic mai putin. Totusi, trebuiesa ne amintim ca aici vorbim despre internet, taramul celor ce nu le pasa de altii, taramul sedentarismului si al parerrilor bazate pe fapte exacte si nu pe presupuneri, taramul inselaciunii si al deceptiei, taramul celor ~1000 de moravuri.

Internetul nu a a fost, nu este, si nu va fi niciodata perfect. Iar asta se rasfrange si asupra Facebook-ului, fiindca la el se refera mesajul. E clar ca pe Facebook iubirea e perfecta. E si foarte simpla. Relationship Status > In a relationship. Si-atat. Nu tu dezamagiri, nu tu intalniri, nu tu griji, gelozie, invidie, certuri, saruturi, pasiune, complicatii, nimic. E internetul. Internetul e facut sa para simplu, si sa fie in mare masura, asa cum pare. E de asteptat ca totul sa para imbracat in petale de trandafir, acoperit cu ciocolata, cu mici adieri de vanturi parfumate cu levantica pe ici pe colo. E de asteptat sa vezi lumea indragostita, fiindca e simplu. Pe internet, nota bene.

Dusmanii pot fi de multe feluri. Unii te urasc din pura gelozie, altii te urasc fiindca ai gresit in fata lor. Sau mai sunt persoane care te urasc doar din simplul fapt ca asa li se pare lor ok. Nu au motive clare, pur si simplu o fac, fiindca le confera lor satisfactie. Si ce satisfactie mai mare exista pentru un "hater" decat sa vada la tine pe profil ca te-ai despartit, sau ca ti s-a intamplat ceva rau ? Asa ca il verifica mai des. Poate au noroc.

Fosti prieteni, foste iubiri, totul are legatura cu trecutul. Multi vor sa lase un trecut sumbru in urma, pentru a reusi sa traiasca o viata cat de cat fericita. Nu-i putem judeca pentru asta. Si nu toti din jurul tau iti sunt prieteni. Nu cu adevarat. E o linie subtire intre prieten adevarat, si amic. Subtire, da' e lata cat o zi de post.

Intr-un final, ajungem la scopul retelelor de socializare. Acela de a socializa in cadrul lor. Daca cineva te are in lista de prieteni pe facebook, nu trebuie neaparat sa te aiba ca prieten si in viata reala. Chiar si "dusmanii" te au in lista de prieteni, asa-i ? E de inteles ca sunt simpatici pe net, fiindca e foarte usor sa fii simpatic doar prin text. Nu tu limbaj al corpului, nu tu mimica fetei, nu tu stil vestimentar, look, sau orice alt lucru considerat important in relatiile interumane. De-asta nu sunt nevoiti sa te salute pe strada. In cel mai bun caz poate te vor saluta pe tine inapoi, doar daca tu faci primul pas. Atata tot.

Ideea e urmatoarea. Nu comparati niciodata internetul cu viata reala. Exista unele interconexiuni. Dar sunt putine. Importante, dar putine.

Ia uite ce mica e !

... parca e pentru copii.

Da, asta ar fi o replica pe care o aud foarte des, pentru ca, dupa cum cativa dintre cei cativa cititori ai mei probabil stiti, de activa ani m-am apucat de BMX. Scheme, trick-uri, cazaturi, nici un os rupt pana acum, toate sunt subiecte uneori la ordinea zilei pentur mine. Si pentru ca ma dau pe bicicleta asa de mult, desigur, ca mai intalnesc persoane care nu au cunostinte foarte vaste in domeniul asta. Tot ce vad acele persoane e o bicicleta mica, sub un om care ar trebui sa stea pe ceva mai mare.

Oameni buni. Va inteleg ca nu stiti cu ce sa mananca unele sporturi. Dar, nu criticati. Mi se intampla deseori sa primesc replici de genul: "Bai frate si cum pedalezi pe aia ?" sau "Da' nu e prea mica ?" Sau orice alte replici care nu isi au sensul. Pe langa asta, daca e sa generalizam, practicantii de sporturi extreme, pana undeva acum cativa ani au fost considerati nebuni, ciudati, sariti de pe fix, dornici de moarte, prosti, si lista nu se opreste aici. Desigur, ramasite ale acelor vremuri au ramas, acestea fiind implantate adanc in mintile multor oameni care pur si simplu nu inteleg ce inseamna practicarea unui sport extrem sau in cazuri extreme decid ca acesti practicanti incalca intr-un fel sau altul anumite legi si/sau reguli morale.

Nu spun ca nu o fac. Sunt foarte multi practicanti din toate disciplinele ce pot fi considerate sporturi extreme care aleg nu sa incalce legea ci mai degraba sa interpreteze anumite legi sau reguli impuse de societatea in care traim. Dar, asta e una din partile incitante, stiind ca ceea ce faci probabil va enerva pe cineva, si te va baga intr-o belea destul de mare, totul pentru a reusi ulterior sa eviti orice eveniment neplacut. Totul e sa alegi sa iti traiesti viata ca participant, nu ca spectator.

Deci, unde voiam sa ajung aici. Ideea de baza e urmatoarea: Daca ceva e diferit, nu e neaparat si rau. Si nu tot ce e mic e pentru copii mici. Exista si copii mari.