„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Capitolul 38 - Pornim

Totul era pregatit. Aveam oamenii mei de incredere trimis fiecare la cate o cursa in oras. Totul avea sa aiba loc cat mai repede cu putinta, in asa fel incat daca ceva dadea gres, sa nu existe consecinte prea mari, baietii lui Sektor fiind imprastiati prin tot orasul la momentul respectiv. Si pana la urma, ce putea sa mearga prost ?


Rachel si Chris erau doi dintre cei mai buni piloti pe care ii aveam in echipa. Si ii stiam pe amandoi din copilarie deci orice s-ar fi intamplat, stiam ca pot conta pe ei. Si asta era un sentiment reciproc. Pe langa asta aveau si niste masini destul de bune. Rachel avea o masina modificata de ea, un "sleeper", asa cum mai era denumit tipul ei de masina. Practic era un Nissan Sentra modificat pentru performanta, dar fara nimic la exterior. Chris avea o Toyota Supra pe care eu i-am cam forjat-o acum ceva timp, dar care a fost reparata ulterior. Pe astia doi ii trimisesem in zona de sud a orasului. Era un traseu usor, dar foarte rapid. Si, ca orice echipa de curse care se respecta, toata lumea avea statii, ca sa putem vorbi intre noi in timpul curselor.

- Chris, esti gata ?
- Da. Hai sa vedem ce pot baietii astia sa faca.
- Buna idee. Cat de bine stii traseul asta ?
- Destul de bine. Nu e prima mea cursa pe aici.
- Ok, deci am sa stau in spatele tau o tura, sa vad exact ce si cum se intampla.
- Cum vrei. Hai, incepem.
- Succes.
- Mersi la fel.

Cursa a inceput. In teorie, nu ar fi trebuit sa fie prea greu sa o castige. Dar, daca e sa urmam firul tuturor povestilor din orasul asta, nimic nu mergea cum trebuie, atunci cand trebuia. In acelasi timp, un alt pilot de-al meu era in centru, pregatindu-se de o alta cursa.

- Alo baietii, pai ne intrecem azi sau ce facem ?
- Cine intreaba ?
- Buck. Nu ma stiti ?
- Nu cunosc pe nimeni numit Buck. Da' masina aia a ta ar cam vrea alt sofer.
- Eu nu prea cred. Sa facem chestia asta, pana nu mor de batranete.
- Nu c-ai fi prea tanar tu.
- Ce zici baietel ?
- Hopa baietii, hai sa nu ne enervam degeaba. Lasati masinile sa vorbeasca pentru voi.
- Bine, bine.
- Hai pustiulica, sa vedem ce poti. Fii pregatit sa fugi de-aci dupa ce te intrec, fiindca zona asta o sa fie a lu' NoX si a echipei sale.
- Mai vedem noi.

Buck nu era neaparat genul calm, calculat, rece. Nu, el era genul de american ca la mama lor. Isi traia viata secunda dupa secunda, dupa stilul de viata american. Om mare, intr-o masina mare, cu un motor V8 mare conectat la doua roti spate mari si posibil ilegale, gata sa prinda viteza mare pe o distanta mica. Liniutele erau viata lui, in mare. Pe langa asta, intotdeauna e nevoie de genul lui de persoana intr-o echipa. Aveam nevoie de cineva care sa sperie cat de cat lumea. Iar el avea ce-mi trebuia mie.

Toate cele trei curse au avut loc in aceeasi noapte. O noapte plina de surprize.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu