„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Cine cu ce ramane

... si cum vine toata chestia asta ?

Bine, poate multi dintre voi nu sunteti obisnuiti sa vedeti astfel de articole la mine pe blog. Va asteptati la articole putin ironice, satirizante intr-o anumita masura, articole din care puteti sa radeti si eventual sa mai si invatati ceva. Totusi, din cand in cand, imi vine cheful sa scriu si articole mai sentimentale ca sa le spun asa. Nu au un scop anume. Cel putin, nu aparent. E scris pentru persoana potrivita.

Luam doua personaje ale aceleiasi povesti. Ii vom numi, Richard, si Jane. Richard Roe si Jane Doe. Se cunosc de prea mult timp cat sa mai tina socoteala. De cand se stiu, se stiu unul pe altul, iar asta e foarte tare in ochii multor oameni. La un anumit moment relatia avanseaza iar Richard si Jane decid ca ar fi frumos sa fie impreuna. Stiti voi, clasica poveste de dragoste.

Dam timpul inainte cativa ani. Sigur, n-au avut ei doi o relatie perfecta. Suisuri, coborasuri, stiti voi, chestii normale. Dar au ramas impreuna fiindca se iubeau. Asta, pana la un moment. Cand n-a mai mers. Adica, n-a mai mers deloc, a mers asa de prost incat nu mai avea cum sa mearga la fel ca inainte. Asa ca si-au luat fiecare inima-n dinti si au plecat pe drumul lor. Iar acum, ideea de baza.

Richard aparent a trecut peste. Richard a facut-o pe barbatu' si a trecut peste, luand deviza : "Shit Happens", in brate, gandindu-se ca a fost frumos cat a durat dar ca la un moment dat nu s-a mai putut merge inainte. Jane pe de alta parte, traieste intr-un fel de purgatoriu al lumii reale. Stie ca nu prea se mai poate face nimic, ca s-a terminat, insa ramane cu amintirile. Amintiri care iau bucati din ea. Nu literalmente, fiindca ar fi oarecum ciudat, si putin infricosator, insa nu poate sa nu lege tot ce o inconjoara de un anumit moment, de o anumita zi petrecuta cu Richard. Iar asta n-o ajuta cu nimic.

Deci, intrebarea este. Cine cu ce ramane ? De ce iau unii totul, iar altii raman doar cu franturi care nu ajuta cu nimic decat sa inrautateasca situatia ?

De ce unii trec peste, in timp ce unii nu uita mai nimic ?

2 comentarii:

  1. Unii uita pentru ca, probabil, sunt mai puternici. In iubirea adevarata nu conteaza daca esti fata sau baiat, iubesti pentru ca esti om. Iar cand vine momentul despartirii, ti se pare cel mai greu lucru pe care il poti face. Dar forta de a trece mai departe si maturitatea te pot face sa treci peste, desi o iubire adevarata nu se uita niciodata. Faptul ca nu poti uita, nu este un semn de devotament cum am auzit altii ca spun, ci un semn de imaturitate. Nici una din cele 2 persoane implicate intr-o poveste de dragoste nu ar trebui sa sufere, pentru ca nu este de niciun folos. O singura viata avem si trebuie sa stim cum sa pretuim fiecare clipa, pentru ca nu se mai intoarce.Chiar daca inima iti este facuta bucatele, trebuie sa tragi aer in piept, sa iei fiecare bucatica si sa o lipesti la loc.

    RăspundețiȘtergere
  2. Well, Blogspot nu are buton de Like, asa ca tot ce pot face e sa spun ca eu zic ca ai dreptate.

    Totusi, sunt multe persoane care nu pot trece peste din anumite motive. La ultima fraza cel putin, multi ar spune ca "Ok, dar tot ramane cicatricea". Well, da, ramane, dar n-a zis nimeni ca tre sa uiti ce s-a intamplat, doar sa treci peste, sa-ti continui viata. Unii nu inteleg asta...

    RăspundețiȘtergere