„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Capitolul 39 - Canionul

Se spune ca oamenii iau cele mai importante decizii din viata in momente de rascruce, atunci cand totul depinde de o singura alegere. Da, sau nu. Mergi inainte, sau te opresti. Spui o vorba, sau taci si inghiti. Totul tine de moment, de acel impuls initial pe care il urmezi si il fructifici, asta daca ai curajul sa incerci.

Noaptea aia urma sa fie una din cele mai importante nopti din viata mea. Nu neaparat fiindca preluam teritoriul lui Sektor. Mi-ar fi pasat prea putin de asta daca nu era planul meu interg. Insa aveam nevoie de bucatica lui de pamant ca sa-mi pot continua vendeta pornita impotriva japonezului aluia, Takeshi. Aveam o echipa buna, si eram increzator. Nimic n-ar fi trebuit sa mearga rau.

M-am intalnit cu Sektor in jurul orei 5:00 dimineata, la baza muntelui unde exersam de cand am inceput sa fac drift-uri. Sigur, muntele ala mi-a semnat sentinta la durere de multe ori, dar a ramas o parte importanta pentru cursele din zona RockPort. Si asa era sa fie si in noaptea asta. Din informatiile mele, Sektor nu avea nici o masina care sa poata sa concureze cat de cat ok pe traseul ala. Avea masini mari, camionete, ba chiar si o duba de care aflasem mai tarziu. Nimic de performanta, nimic pentru drifting. Dar nu ma asteptam la un lucru. Stateam la baza muntelui, asteptam, cand deodata aud un sunet care mie imi era familiar. Era o Acura Integra. Alba. Masina Miyei. Stiam exact ce putea masina aia, si nu-mi placea ca Sektor o conducea. Nu stiam ce poate, nu-l mai vazusem intr-un drift. Nici nu credeam ca stie conceptul.

- Ce cauti cu masina asta ?
- Nu conteaza, am venit amandoi aici sa ne intrecem. Tu ai grija de drumul tau si nu moare nimeni.
- Chiar trebuia sa iei masina Miyei ?
- Mai conteaza ? Taci si hai sa-i dam bataie, n-am timp de asta. Daca ma bati, imi iei bucata de RockPort. Daca pierzi, masina ta e a mea, Miya ramane la mine, si tu nu te mai atingi de teritoriul meu ! Ai inteles ?.
- Bine, primul care ajunge pana in varf si inapoi, castiga. E asa de simplu.
- Vedem noi ce e simplu si ce nu. Hai!

Sincer nu voiam sa-i dau masina mea. Era vechiul meu GTR-R34 cu care incepusem sa concurez si nu voiam s-o pierd si s-o ia un tip ca Sektor. Deci cursa asta trebuia cstigata cu orice pret. Am inceput bine. Honda Miyei era mai usoara si pleca ceva mai repede de pe loc. Deci m-am gasit imediat in pozitia a doua, in urma unui tip care aparent stia sa conduca foarte bine. Lua curbele perfect chiar daca masina aia era facuta pentru drifting, si nu curse care cereau aderenta. O controla perfect in curbe, parea sa aiba aderenta unei masini de circuit perfecte. Am ajuns amandoi aproape in acelasi timp la constructia din varful canionului, unde l-am depasit cu un drift bine plasat. Atunci am inceput sa ma departez de el, incetul cu incetul. Adevarul e ca Sektor modificase masina si nu mai putea face drifturi, deci eu aveam un avantaj clar. De care m-am folosit pana in ultimul moment. Linia de sosire se apropia. Puteam simti fiecare denivelare din drum, fiecare piatra pe care calcam. Eram concentrat la maxim. Si a meritat. Castigasem.

- Targul e targ. Pleaca din oras.
- Ai sa mai auzi de mine. Curand.

Nu imi mai era frica. Il batusem. Am fost mai bun ca el. Imi luase tot dar nu putea sa-mi ia talentul. Nu putea sa-mi ia demnitatea. Putea, dar am luat-o inapoi. Si am luat-o bine. Imediat dupa am primti mesaje prin statie de la restul colegilor.

- NoX, sunt Rachel, am castigat, ne vedem la sediu.
...
- Aici Buck. Copiii aia n-au avut nici macar o sansa !
...
- Chris la aparat, gata sa mai afume si alti baietasi. Pe astia i-am lasat in praf. Felicitari baieti.

Eram fericit. Totul mergea cum trebuie pentru prima oara in mult timp.

Pe drumul spre sediu am fost lovit de un Ford F450 modificat, direct in laterala masinii. Masina a fost distrusa, iar eu am ramas inconstient.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu