„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Capitolul 41 - Plaja

...
- E frumos aici. Ai ales bine locul.
- Da, mi s-a parut ok. Stiu ca nu-ti place asa de mult marea, comparativ cu muntele, dar am zis ca ar fi mai bine asa. E mai cald.
- Da, cu siguranta e mai cald.
- Trebuie sa recunosc ca nu as fi crezut ca o sa ajung pana aici.
- De ce nu ?
- Pai gandeste-te putin la toate chestiile prin care am trecut. N-a fost tocmai un drum scurt. Sau usor.
- Da, presupun ca da.
- Oricum, acum vreau sa ne bucuram de apus. Ce zici ?
- Buna idee.

Mai da-i 2 mg de epinefrina, liber !

- Crezi ca ar fi mers ?
- Intre noi ?
- Da.
- Da, probabil ca ar fi mers. Dar nu am avut niciodata ocazia, nu crezi ?
- Ocazii poate au fost, doar ca n-am reusit noi sa le observam cand trebuie.
- Putem spune si asa. Oare o sa se intample asta in realitate ?
- Asta ? Cine stie. Poate ca da. Ar fi frumos, nu crezi ?
- Frumos ? Putin spus frumos.
- Ai dreptate. Candva, poate o sa se intample. N-am vazut niciodata asa un apus.
- Si probabil nici nu o vei mai face.
- Da, daca stau sa ma gandesc, da.

Inca 5 mg de atropina ! Nu te pierd pe tura mea ! Liber !

- Stii ce facem noi acum nu ? Stricam o prietenie buna.
- Nu, n-am sa las asta sa se intample. Niciodata. Iti promit. Ce zici, mai dam o tura de noapte, ca-n vremurile bune ?
- Imediat. N-am terminat inca cu tine.


Nimeni nu stie cu exactitate ce se intampla in acel punct, dintre viata si moarte. Unii spun ca au viziuni extra-corporale, altii ca vad viitorul, unii chiar au spus ca au vazut acea lumina de care se tot povesteste prin filme si carti. Ce e sigur e ca acel moment e unul pe cat de temut, pe atat de magnific, intr-un mod cumva dubios. Probabil ca trebuie sa-l simti ca sa stii exact cum si ce se intampla.

M-am trezit pentru cateva momente din visul meu, si mi-am dat seama ca eram cu adevarat intr-un spital. Clar patisem ceva destul de grav, din moment ce nu-mi puteam simti corpul deloc. Eram extenuat.

- S-a trezit ! Baieti, veniti ! S-a trezit !
- Ce, ce s-a intamplat ?
- Odihneste-te, iti povestim totul cand te vei simti putin mai bine.
- Ce s-a intamplat cu ...
- Cu cine ? NoX ?!

Doctorii spusesera ca am fost destul de norocos. Nu stiu cat de mult noroc putea sa fie ala, dar cert e ca eram in viata, dar epuizat, nefiind in stare sa scot doua vorbe. Nu era o problema, imi traiam visul. Sau, il visam cel putin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu