„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Reteta succesului

.. nu exista

Totusi, am sa incerc sa imi expun un punct de vedere care cred eu ca o sa va intereseze cat de cat.

Cu totii vreti sa faceti ceva in viata, cu totii vreti sa ajungeti "cineva", sa fiti cunoscuti, sa aveti bani, case, vile si masini. La dracu', pana si eu vreau chestia asta. Dar cu toate ca toti vor asta, doar putini reusesc sa obtina astfel de lucruri, sau mai exact, sa isi atinga idealurile propuse. De ce se intampla asta doar pentru o micuta categorie de oameni ?

1. E o jungla acolo !

In principiu, legea junglei se aplica si la Homo Sapiens. E un glitch ramas de pe vremea dinozaurilor. Mai exact, daca esti tipul bun cu toata lumea, care ii ajuta pe toti, nu cere nimic in schimb, si practic faci marea majoritate a lucrurilor ce acum sunt considerate "de bun simt", sunt sanse sa nu iti atingi niciodata idealurile. Totusi, daca-ti pui ceva protectie pe obraji si nu te deranjeaza sa calci pe cateva capete (sau chiar mai multe) atunci sunt sanse sa obtii ceea ce ti-ai propus.

2. Roma n-a fost ridicata intr-o zi

Nimeni nu s-a nascut implinit. Nimeni nu s-a nascut cu averi si idealuri atinse. Bine, poate ca averi au mostenit unii la nastere, dar si in spatele nasterii aleia au stat cateva ore de munca asidua (sau cateva minute si o problema tehnica) si cateva luni de chinuri si pofte si toane. Nu chiar o zi. Drept urmare, nu te demoraliza daca vezi ca nu-ti pica rezolvarea problemelor direct in poala in fiecare zi. Sunt sanse sa ajungi si acolo. Trebuie doar sa fii perseverent.

3. Munca, munca, munca

Da, stim cu totii ca unii au mostenit averi imense, si mai stiu eu ce alte chestii. Dar, daca e sa ne referim strict la averi, nici astea n-au cazut miraculos din cer (desi parca a fost un caz candva prin evul mediu). In spatele fiecarei averi mari, stau niste oameni care au muncit mult sa ajunga unde au ajuns. Asta si capetele celor care au fost draguti si au zis ca sunt multumiti cu ce au. Daca ne referim si la alte chestii, exceptand averile materiale, palpabile, ajungem in aceeasi zona. Daca vrei sa obtii ceva, trebuie sa muncesti. Si sa lupti, conform cu punctul 1.

4. Voi ce credeti ca ati mai putea adauga la lista asta de ingrediente pentru retea succesului ?

Magia reclamelor

Stateam in seara asta si surfam putin internetul, si am decis sa arunc o privire si pe cateva site-uri de stiri romanesti, ca sa vad despre ce subiect monden as mai putea eu scrie pe blogul meu. Am intrat pe site-ul celor de la Realitatea, ceea ce nu cred ca a fost o idee geniala de la inceput, dar a fost primul site care mi-a venit in minte sincer sa fiu. Si cum am intrat pe site, am fost luat pe sus de reclame.

eMag, Ford, alte site-uri, you name it, tot ce putea aparea in reclame (si e aprobat de mai-marii administratori ai site-ului cu pricina) mi-a sarit mie intre ochi. Acum, inteleg nevoia de publicitate, si ca asta e un mod destul de bun de a face bani de pe urma internautilor ca mine si ca tine. Insa eu ca om normal ce ma consider (desi unii ar considera asta o parere mult prea optimista) sunt de parere ca s-ar putea pune in vigoare vechea zicala : "Ce-i prea mult strica."

O reclama, doua, trei, puse cu gust ar trebui sa faca placere ochiului. Poate are si efect faptul ca eu sunt mai mult un adept al minimalismului ca si concept, si ca prefer lucrurile simple, directe, fara ocolisuri, doar ca eu consider ca multe din site-urile romanesti care primesc un numar mare de accesari pe zi sunt pline ochi de astfel de reclame.

Mergand pe aceasta idee pot spune ca e destul de greu in ziua de azi sa gasesti, la propriu, continut pertinent, si care merita vizionat, ascultat sau citit. De aici si lipsa unora de idei.

Voi cum va preferati site-urile ? Bombardate de reclame, sau considerati calitatea continutului un criteriu mult mai important pentru un site ?


Firefox sync

Acum cateva zile a trebuit sa-mi mut toate catrafusele de pe o statie de lucru, pe alta. Printre catrafuse, erau si nenumaratele mele bookmark-uri din Firefox, adunate de-a lungul timpului. Bookmark-uri ce contineau, de la link-uri directe catre site-uri des vizitate de mine, la feed-uri RSS ale unor bloguri pe care le citesc, parole, cookie-uri, the lot. Mutarea lor de pe un PC pe altul s-ar fi dovedit o problema destul de serioasa daca nu dadeam din greseala peste o chestiuta numita Firefox Sync.

In esenta, aceasta conecteaza doua sau mai multe calculatoare sau orice alte aparaturi care pot folosi Firefox (Incluzand, desigur, smartphone-urile) si permite transmiterea datelor de la o unitate la alta. Astfel, am putut sa-mi transfer tot ce aveam nevoie, direct pe laptop, fara nici o mare greutate. Pe langa asta, Sync permite conectarea permanenta intre aparate, asa ca daca, spre exemplu, ma joc pe telefonul meu de fitze conectat prin Sync cu laptopul si gasesc un site frumos pe care il adaug la bookmarks, acesta va fi adaugat pe toate aparatele conectate la acel moment.

Aparent toate datele de acces sunt encriptate undeva, deci teoretic, nu ar trebui sa existe probleme de securitate. Totusi, acest sistem poate fi folosit cmva la monitorizarea activitatii de pe alte PC-uri, fiindca se poate transmite si lista cu site-urile vizitate de cineva.Teenagers beware !

Anyways, cam asta e tot despre Firefox Sync, un add-on foarte reusit al celor de la Mozilla.

Experimentele de ieri, de azi, si de maine

Dupa cum probabil stiti toti, avand in vedere faptul ca stirea a circulat prin toate mijloacele media existente, mediile celor patru ani de liceu nu mai cantaresc aproape nimic in procesul de a fi acceptat la o anumita facultate. Si de aici, au inceput scandalul si nemultumirile. Circul, mai exact. A inceput Circul !

Nu, nu ma refer la maimutele pe bicicleta ci la persoane care mai de care mai rasarite, care tipa si protesteaza, ca de ce, si nu, si cum, si oare. Sinccer, problema mea nu sta in faptul ca se vaita. Nici eu nu sunt de acord cu chestia asta, desi nu ma afecteaza pe mine in mod direct. Problema mea sta in folosirea unor argumente putin ipocrite de obicei. Cel mai pertinent, si cel pe care il auzim cel mai des suna asa :

"Aaa, da ce' maaa, eu am invatat astia 4 ani de liceu degeaba ?"
                                                          (Un nemultumit)

Sigur, la prima vedere argumentul pare solid. Insa nu poti spune ca ai stat 4 ani si ai invatat degeaba, fiindca nu are sens. Daca se elimina BAC-ul, si singurul criteriu de admitere ar fi fost spre exemplu, culoarea ochilor, da, atunci ai fi trecut prin 4 ani de carte si chinuri complet degeaba. Problema insa sta altfel. Cand ai intrat la liceu, tu, necunoscutule, ai intrat cu speranta ca la sfarsitul celor 4 ani, printre distractii, betii si paturi rupte, ai sa ai un examen de dat, pe care ai sa-l treci si care te va ajuta sa intri la o facultate buna, care sa iti asigure un viitor frumos si un trai decent. Cel putin, asta ar fi teoria.

Nu spun ca sunt de acord cu decizia asta. Generatia mea a fost in principiu o "generatie de cobai". Pe noi s-au testat majoritatea masurilor noi scoase de minstrii care erau la un anumit moment la putere, fapt care pe mine ma deranjeaza. Insa in final, acesti 4 ani de liceu, nu au trecut degeaba. In acesti 4 ani, se presupune ca te-ai pregatit pentru ce este probabil cel mai important examen al vietii tale de pana acum.

Aceasta decizie afecteaza destul de serios candidatii care si-au planuit sa intre pe sistemul vechi, cu ajutorul notelor din toti cei 4 ani, insa atata timp cat acele note nu au fost vanate ci au fost luate mai mult sau mai putin pe merit, admiterea ar trebui sa fie floare la ureche. Nu-i asa ?

Concuzia este : Suntem copiii unui sistem educational cu lacune imense, cu glitch-uri care l-ar face chiar si pe cel mai puternic debugger sa renunte. Iar asta nu se va termina prea curand.

Mama lui de par

   Stateam si eu pe net ca un dependent ce sunt, si dau peste un post pe Facebook, post care zicea ceva de doi pusti de clasa a doisprezecea care nu aveau voie sa intre in liceu pana nu se tundeau. Bun, toate bune si frumoase (defapt nu chiar, dar o sa revin la asta imediat). Si, cum orice post bun pe Facebook are si comentarii cu tona, am decis sa citesc unele dintre ele. Si, cum n-ar avea rost sa scriu atatea cuvinte pe Facebook, doar pentru a fi pierdute in negura comentariilor, am sa scriu aici parerile mele.

@Andrush Carcotasa :Foarte bine.. mi se pare normal... la scoala mergi decent ...ca daia e intitutie ..... nu mergi cu letele in ochi..sa nu vezi sa citesti.......sau cu freze de discoteca..pacat ca putini au cei 7 ani de-acasa in sec 21.. si nu stiu ce sunt alea reguli... toti aveti impresia ca libertatea inseamna sa te C**i in mijlocul strazii de fata cu toata lumea ca suntem noi mari si tari ... ROMANI de c***t .... nu avem demnitate, nu avem respect, nu avem LIMITE... suntem de rasu plansului ... ce ar fi sa va puneti in locul profesoarei sau directoarei .. si sa va vina la ora un cocalar dala analfabet care nu stie numa sa-si faca paru si sa vb cu voi fara respect? si l-ati pune sa citeasca desi el abea stie sa silabiseasca ... si sa-i mai si bina parul in ochi... credeti-ma.. ca va vine sa o luati pe camp.... in plus de asta ... in sec nostru mergi pe strada si din spate nu mai faci diferenta intre fata si baiat .. TRIST"

   Greseli de punctuatie cu nemiluita, se spune "de-aia, institutie, plete" si lista poate continua. Pe langa asta, te-ai auto-inclus in categoria "ROMANI de cacat" (hai sa nu fim ipocriti degeaba si sa ne ascundem in spatele stelutelor, okay ?). Si pe langa asta, si ce daca nu mai faci diferenta intre fata si baiat ? Parca era vorba de egalitatea intre sexe, si alte bazaconii neo-moderniste de genul. Irelevant. Continuam.


@Gaby Gavrilas "Nu cred ca trebuie sa judecam directoarea pana nu vedem si asa zisele victime.Unde e prezumtia de nevinovatie .Repede sariti sa condamnati, sa aruncati cu pietrel.Care dintre voi ii cunoasteti pe acesti elevi?"

Cuvinte intelepte. Mai mult nu am de zis.

   Defapt, am. Dar nu pe subiect. Imi incep pledoaria cu un citat care zice : "Nu conteaza cat de lung am parul, conteaza cum si ce gandesc". De cand a devenit lungimea parului un criteriu de aplicabilitate intr-o anumita scoala ? De ce nu ar putea un copil ingrjit, decent, cu note mult peste medie si rezultate bune la concursuri sa intre intr-o scoala doar fiindca are parul mai lung ? Nu cred ca este cazul celor doi elevi bucuresteni, dar este un caz posibil. Tind sa cred ca acestea sunt reminiscente de pe vremea comunismului, si a militariei de pe-atunci. Nu zic ca militaria nu e rea din cand in cand, dar nu in scoala, si mai ales nu asa. Uitati-va in alte scoli, din alte tari bine-inteles, unde lungimea parului NU conteaza. Sau poate conteaza si eu gresesc ? 


   Traim intr-un sistem afectat sever de lipsa comunismului. Nu, nu vreau comunismul inapoi, dar multi o fac, iar lipsa acestuia duce la aplicarea fara motiv ale unor idei si conceptii care erau prezente atunci, si care acum au devenit invechite. Daca celor doi li s-a interzis parul lung, as dori sa vad cum li se interzice fetelor sa aiba parul tuns foarte scurt, cum li se interzice machiajul, bluzele decoltate excesiv, la dracu' cu asta, vreau sa vad cum toata lumea poarta o uniforma croita de stiu eu ce croitoreasa cu Parkinson's de prin Pocreaca, ca sa multumim pe toata lumea, in afara de cei care fac sistemul educational sa mearga. 


  Da, fara elevi, nu mai exista sistem educational !

Sa mint sau sa nu

... spun adevarul ?

Am primit o propunere de la unul din cititori (oricine-ai fi tu, iti multumesc, si te mai astept cu propuneri), sa scriu despre doua subiecte :

  1. Toata lumea minte
  2. Spui ce gandesti sau gandesti ce spui ?
In prima bucata am sa discut primul subiect, subiect care nu e asa de greu de dezbatut. Dupa parerea mea, e adevarat. Toata lumea minte. Copil, bunic, mama, prieten cel mai bun, toti vor spune o minciuna la un moment dat, fie intentionat sau nu. E in natura umana sa mintim, deoarece traim intr-o societate fondata si sustinuta enorm de mult de aparente. Cine esti nu e aceeasi persoana cu cea pe care o arati in fiecare zi. Spunea cineva intr-un citat pe care nu-l mai gasesc acum ca "Persoanele care zambesc cel mai mult de obicei sufera cel mai mult. Nu numai pentru ca rasetele sunt cel mai bun medicament, ci si fiindca sunt cea mai buna deghizare.", citat cu care sunt de acord. Incercati asta ca experiment social. Mintiti pe toata lumea pentru o zi, cand se iveste ocazia, prefacandu-va peste masura de fericiti. Veti vedea ca lumea se va comporta altfel fata de voi. Si e de inteles, dat punctul de mai sus, stiti voi, cu societatea si aparentele. Dar pe langa asta, e mult mai benefic sa socializezi cu o persoana care macar pare fericita decat cu una care ar putea sa te si omoare si sa nu simta prea multe remuscari.

Mintim, fie ca vrem sau nu, desi de multe ori vrem sa mintim, din diverse motive, care mai de care mai nobile (sau nu). Si da, toata lumea minte sau a mintit cel putin odata, iar cine spune altceva e ipocrit. Iar ipocrizia a devenit o epidemie grava in ultima vreme.

Al doilea subiect e putin mai sensibil. Sunt doua subiecte care nu se pot exclude unul pe celalalt. Unele chestiuni trebuiesc gandite inainte sa fie spuse. Dar, gandite in sensul de a le mai "cizela" putintel, sa sune mai placut auzului, fie ca e vorba de un adevar dureros, sau de o manipulare facuta ca la carte. Alte chestiuni trebuiesc spuse "verde-n fata", fiindca uneori asta e nevoie pentru a trezi lumea la realitate, chiar si cu riscul de a parea nesimtit, ipocrit, obraznic sau mai stiu eu cum. Daca ai ceva important de spus, spune-o. Nu sta si te gandi "oare ce se va intampla, oare daca inteleg gresit, oare ... ?" ! Totul se bazeaza pe comunicare in zilele noastre, iar cum telepatia e o putere rara, lucrurile trebuiesc spuse, nu doar gandite.

Ideea principala este ca daca trebuie spus, spune-o. Daca ai o parere, spune-o. Daca stii ceva, ridica mana. Sigur, unii nu te vor placea pentru asta, dar tu vei ajunge mai departe, printre persoane care probabil au facut aceleasi lucruri, si te vor intelege. Vorba aia : "Puiu' care a tacut, n-a primit mancare."*

Deci, in ultima instanta, cam asta ar fi parerea mea. Multumesc cititorului anonim care mi-a dat ideile, si va mai astept si pe restul cu subiecte, fie ele cat de dubioase. 

*Nu stiu daca e o zicala sau nu, dar imi amintesc de cineva care a zis asta candva, si se potrivea