„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Nu merge ?

Vrem chestii gratis !

Dupa cum unii probabil deja stiti, sunt un gamer destul de inrait. Am facut parte din grupuri de beta-testing la doua jocuri pana acum, joc destul de multe jocuri online multiplayer, si am trecut prin o groaza de serii si de povesti cat sa am cat de cat experienta in domeniu. World of Warcraft, DotA, AirRivals, Need For Speed World : Online, Starcraft, Metin si lista poate continua. Si fiindca am petrecut destul de mult timp printre MMO-uri, am inceput sa vad un tipar care apare din ce in ce mai mult, de obicei la jocurile free-to-play. Cum multe din aceste jocuri sunt create de echipe de developeri care trebuiesc platiti, anumite elemente pot fi cumparate cu bani reali, elemente care pot ajuta mult un jucator. Tiparul pe care l-am observat e urmatorul :

De fiecare data cand un server pica, apare un bug care afecteaza jucatorii destul de mult, sau in general cand e o problema care necesita scoaterea din uz a unui server pentru lucrari, multi jucatori incep sa se enerveze, sa "tipe" la joc/developeri/firme/dumnezei/sfinti, si in final ajung sa ceara "lucruri gratis". Majoritatea celor care au astfel de cereri nu se multumesc cu un "Ne pare rau pentru problemele cauzate", ci in schimb cer sa li se fie oferite elemente care de obicei trebuiesc cumparate cu bani reali, sau au orice alte cereri care mie cel putin mi se pare absurde. Inteleg faptul ca sunt oameni care chiar incearca sa scoata tot ce e mai bun din joc, dar sa cersesti "compensatii" dupa ce pica un server mi se pare putin pueril. Trebuie sa ne gandim la faptul ca in spatele fiecarui joc exista o companie, companie care are angajati, angajati care trebuiesc platiti de undeva. Iar banii vin din acele elemente speciale cumparate cu bani adevarati si nu bani din joc.

Nu ma intelegeti gresit. Nici mie nu-mi place cand pica un server si pierd ceva experienta, eventual si ceva "echipament", dar ca jucator din vremuri inca nu apuse, pot sa spun ca nu am sarit niciodata la gatul promoterilor strigand : "I wantz free stuffz ! huehuehue !". Fiindca stiu ca de obicei n-o sa se intample, si fiindca mi se pare patetic. Daca vrei sa obtii ceva in joc, trebuie sa muncesti (sau sa platesti cu banii lu' mamica si-ai lui taticu' sau chiar ai tai) la fel ca toti ceilalti. O problema afecteaza toti jucatorii, nu doar pe tine. N-ai chef sa muncesti, nici macar intr-un joc ? Atunci, imi pare rau pentru tine.

Si, apropo, pentru numele lui Dumnezeu, nu mai folositi hash-tag-uri pe Facebook ! Alea-s pentru Twitter !

Speed eatin'

Mai intai, incep cu definitia sportului, de pe pagina en.Wikipedia :

"Sport (or, in the United States, sports) is all forms of competitive physical activity which, through casual or organised participation, aim to use, maintain or improve physical ability and provide entertainment to participants." Wikipedia's Sports page

Pentru cei nu stiu engleza, well, too bad.

In seara asta am avut o discutie oarecum incinsa cu un prieten de-al meu, pe motivul ca "Speed Eating" nu poate fi considerat sport, chiar daca americanii il considera a fi unul. Pentru cei ce nu stiu, speed eating este exact ce pare a fi. O multime de oameni se aduna, si vad care poate sa manance cel mai repede niste mancare. Si cam atat. Foarte simplu.

Prietenul asta al meu sustinea sus si tare ca asta nu poate fi considerat sport, din cauza unor motive pe care nici eu nu le-am inteles, dar care in mare parte se invarteau in jurul faptului ca stomacul nu poate fi antrenat, si ca sporturile sunt activitati ce necesita antrenament si intr-o anumita masura, ardere de calorii, fapt cu care eu nu am fost de acord, date circumstantele de fata. In primul rand, nu poti elimina speed eating de pe lista sporturilor doar fiindca nu antrenezi un muschi. Din contra, eu sunt de parere ca si acest sport necesita antrenament. Spre exemplu, la momentul de fata, daca incerc sa bag in mine 20 de kilograme de hamburgeri mai mult ca sigur nu pot. Insa, dupa antrenament asiduu, antrenament care in mare parte consta in multa, multa, multa mancare, as putea sa ating acest tel. Pe langa asta, un sport nu trebuie sa fie neaparat o activitate fizica. Sah-ul e un sport si e departe de a fi activitate fizica, comparativ cu ciclismul, sau inotul sau mai stiu eu ce.

Pe langa asta, daca e sa o luam dupa definitie, e o abilitate fizica care pentru unii poate fi considerata ca "entertainment". Se organizeaza nenumarate competitii de acest fel, marea majoritate fiind in America, ceea ce nu e o surpriza, competitii la care se acorda premii si prin care concurentii isi mentin aceasta abilitate fizica. Pana la urma, sa fim seriosi, nu toata lumea poate sa faca ce fac ei. Nu fiti ipocriti cu totul !

In concluzie, voi ce credeti ? Mancatul-viteza e un sport, sau nu ?

Wild Wasteland

Mie imi place sa merg cu bicicleta. Singur, cu lumea, in grupuri mari, whatever, ideea e ca mie de mic mi-au placut bicicletele si motocicletele, si masinile, si in mare parte aproape tot ce are roti (in afara de carucioarele de cumparaturi, alea nu-s controlabile deloc). Si, cum bicicleta e un mod de transport pe distante relativ mari, din cand in cand ma plimb la cativa kilometri departare de oras, doar asa, ca mi se pune mie pata sa ma departez putin de civilizatie, cumva.

Astazi insa, cum am vazut pe displayul laptopului meu de incredere ca probabil va ploua, m-am limitat la o tura, doua, trei, prin oras. Si, sa vezi si sa nu crezi, a inceput sa ploua. In acel moment eram aproape de fostul strand al orasului, si cum prin zona aia sunt cativa copaci si cateva locuri in care te poti adaposti macar partial de ploaie, am decis sa "campez" si eu pana se mai domoleste vremea. Si aici, copii, incepe povestea noastra.

Langa mine a oprit un domn, tot cu o bicicleta, una destul de veche ce-i drept, care avea exact acelasi scop de moment ca si mine. Sa nu se ude de tot. Dupa ce a mai vorbit cu un batranel pe care aparent il cunostea, am observat amandoi ca din ceruri incepea sa toarne tot mai tare si mai tare, asa ca ne-am mutat intr-un loc mai bun. Acolo, am inceput sa discutam, exact ca doi necunoscuti care se adaposteau de ploaie. El nu ma cunostea, nu stia nimic despre mine. Eu, nici atat. Dar, am discutat, ca doi oameni care au pareri personale si carora nu le e frica sa si le spuna. Am trecut de la excursii cu barca, la pescuit, la biciclism, armata, comunism, si cam tot ce era la mijloc. Am aflat despre el ca a avut un prieten care i-a murit acum vre-o doi ani intr-un accident la pescuit, ca are in jur de 62 de ani, si ca nu i-a placut deloc comunismul.

In el, pentru un moment, m-am vazut pe mine. Era slabut, grizonat, purta ochelari, si ii mergea gura de n-aveai tu aer sa procesezi tot. Si asta imi placea la nenea asta caruia nu-i stiu numele, fapt putin important. A urat comunismul, avea 59 de kile cand a intrat in armata, si toata lumea il vedea ca pe un tinerel care de-abia putea sa se care pe el insusi, daramite sa faca ceva in armata. Ii place libertatea, in limitele bunului simt, si am mentionat ca a urat comunismul si crede ca regimul de acum nu e foarte diferit ?

Pentru mine cel putin, a fost o experienta aparte. Nu ma asteptam ca atunci cand m-am adapostit sub un copac, sa "parcheze" langa mine o persoana de genul. Intre timp, ploaia se oprise, si am luat-o amandoi agale spre sensul giratoriu din Favorit. El trebuia sa-si cumpere un lant pentru bicicleta sa, si mancare pentru caini. Eu trebuia sa-mi continui "aventura" prin oras. A mentionat la un moment dat numele sau de familie intr-o discutie cu un domn, insa nu l-am retinut si cred ca e mai bine asa.

Numele postarii se numeste Wild Wasteland dintr-un motiv anume. Aceasta e o trasatura dintr-un RPG pe care-l tot joc de ceva vreme, numit Fallout : New Vegas. Pe scurt, trasatura adauga anumite elemente de continut diferite de povestea generala, si care pot parea iesite din comun, ciudate, chiar bizare, dar care adauga un element de amuzament in joc. Intamplari bizare in locuri comune, cum ar zice unii. Si in mare, asta am simtit si eu ca mi s-a intamplat. Rareori gasesti o persoana trecuta de 60 in forma buna, cu un asemenea debit verbal, si cu atatea idei si concepte in cap. Mie mi-a placut. Voua v-ar fi placut o intamplare de genul ?

Presimtiri sau insomnie ?

... si cum iar mazgalesc o postare din seria "Nu pot sa dorm asa ca hai sa scriu ceva".

Inainte de toate vreau sa spun ca am inceput sa scriu postarea asta la ora 1:51. Asa ca daca am vre-o greseala sau daca sunt total aiurea, e din vina mea, dar macar am o scuza.

Ati avut vreodata o presimitire cum ca ceva e posibil sa mearga rau ? Probabil ca da. Auzim peste tot, al saselea simt, intuitie feminina, viziuni, fantome, si alte chestii. Dar pana la urma, nimeni nu a putut sa dea de capat chestiilor de genul. Si, cum nimeni nu stie sa le explice, intra in categoria "paranormalului" de obicei.

Well, ceea ce simt eu acum nu prea intra in paranormal (inca. Vedem ce se intampla in viitorul apropiat) insa eu cred ca are stransa legatura cu o decizie pe care am luat-o nu de mult. Unii ar spune ca am mers pe ideea ca "a treia oara-i cu noroc", insa pot spune despre mine un lucru. Sunt incapatanat. Foarte incapatanat. E ca si cum as avea doi ani, si tocmai am reusit sa ating cea mai frumoasa jucarie din magazin, asta fix inainte sa ma traga mama de mana si sa ma scoata din magazin, pe motiv ca ar fi trebuit sa zic ca o vreau inainte sa luam altceva. Desigur, situatia prezentata anterior e pur ipotetica si cu aere de metafora, dar probabil intelegeti la ce ma refer.

Ei si odata cu marea mea decizie, luata, am avut un sentiment ciudat. Daca asta e a treia oara cand fac o alegere al carei rezultat il stiu deja, si care nu e catusi de putin benefic pentru mine. Vorba aia: "Been there, done that!". Desigur, sansele sunt mici, dar eu n-as mai fi eu daca n-as analiza fiecare posibilitate. Gandesc prea mult, si multi o stiu. Pana acum, nu mi-a stricat. Decat odata. Si-atunci urat de tot.

Pana la urma ce se poate intampla ? Sa mearga prost ? A mers deja. Sa mearga bine ? Nu vad nimic rau in asta. Deci... da.


P.S.: Incercati sa extrageti ceva idei de aici. E ambiguu, e destul de prost scris, dar incep sa-mi revin in forma.

Reminiscenta a unor vremuri apuse



N-am mai scris de mult timp pe blog, si n-am de gand sa recapitulez chiar acum toate evenimentele care mi-au trecut prin fata ochilor, fiindca daca asa ar fi cazul, n-as mai avea timp sa mananc. Sau sa dorm. Sau sa gandesc orice altceva. Asa ca, am sa fac o mica lista cu chestiile importante, chestii care erau, sau nu, in lista mea de planuri pe 2012.

  • Am terminat liceul cu o medie decenta.
  • Am luat BAC'ul.
  • Am intrat la o facultate buna, unde si voiam sa intru de ceva vreme.

Intre timp mi-am luat si laptop, desi asta a fost acum ceva vreme. Traiasca Starcraft in retea cu fratioru', ca sa zic asa. E un bonus, e un laptop decent, tine jocurile pe care vreau eu sa le joc, stie sa compileze cod, fie el C++ sau Java sau orice altceva, asa ca pentru mine e destul. Pentru moment.

De ce e numita postarea "Reminiscenta a unor vremuri apuse" ? Fiindca in seara asta mi-am amintit ca obisnuiam sa scriu destul de des pe blog. Obisnuiam sa scriu chestii de calitate (cred) si imi placea sa scriu. O, imi placea. Totusi, ceva s-a schimbat acum cateva luni. Cateva persoane stiu despre ce e vorba, majoritatea nu. In ceea ce va priveste, am fost ocupat cu BAC-ul si admiterea. Totusi, recent mi-a fost pusa in fata optiunea de a ma lasa de blogging. Si atunci mi-am reevaluat putintel pozitia. Chiar vreau sa ma las ? Chiar nu mai am nimic de zis ? Sigur ca nu ! Nu trebuie sa las o perioada putin mai deprimanta sa imi sufle de sub nas tot ce am construit pana acum.

Bine, n-oi fi eu cel mai smecher blogger din online, nici nu vreau sa par astfel, insa ceva ceva tot am avut aici. Am avut povesti, filmulete, poze, si iar povesti. Da, m-am axat mai mult pe povesti, si am sa le continui, fiindca sfarsitul nu e nici pe departe la fel de aproape precum am crezut acum cateva luni. Blogul asta NU ARE VOIE sa mai decada in felul in care a decazut in ultima vreme. E timpul sa ma reapuc de scris. E timpul sa caut subiecte in orice. E timpul sa am o parere din nou. E timpul sa contez.

Si, pentru a nu suna prea mult a discurs electoral, am sa inchei aici postarea. Sa vedem ce-o sa iasa de-acum incolo.