„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Wild Wasteland: The second encounter

E ora 16:40. Stau pe o banca langa muzeul de arta din oraselul nostru micut, singur singurel, dupa ce am vorbit cu cativa prieteni despre ceva bisnita cu carti. Ascultam muzica in casti, nu mai stiu exact ce, dar era destul cat sa nu ma preocupe ce vorbea lumea-n jurul meu. E destul de caldut afara. Nu bate vantul inca, dar vin niste nori foarte urati dinspre Iasi. Ma gandesc ca o sa vin-o ploaie de-aia serioasa in seara asta. Cei care se ocupau de muzeul de arta se pregateau sa inchida. Aparent fac niste schimbari in expozitie, cel putin asta scria pe foaia A4 care indeplinea rolul de afis. Hey, muzeul e inchis, asta e, nu e ca si cum lumea se calca-n picioare sa vada muzeul. Ceea ce e trist, intr-un fel, dar ce poti sa faci. Expozitia e aceeasi de ceva vreme. Era si timpul sa faca ceva schimbari. Dar oricum, deviez.

Din stanga mea vine o doamna. Pare a avea in jur de 60 si ceva de ani, daca nu si mai mult. Nu ma pricep la aproximat varste. Micuta, putin aplecata de spate, ca si cum toate greutatile vietii o apasau pe umeri. O cred, in atatia ani sigur a trecut prin multe. Incerc sa nu-i dau prea multa importanta insa eu sunt curios din fire, asa ca dau muzica ceva mai incet si incep sa o urmaresc cu coada ochiului. Se opreste pentru un moment, se apleaca, si ia o frunza cazuta jos. Arata destul de bine, cumva separata 50/50 intre galben si verde. Trece prin fata mea, si se duce la usa muzeului acum inchis. Citeste afisele de acolo pentru o vreme, apoi sta si se gandeste la ceva. Nu stiu la ce, dar sincer nu cred ca are asa de mare importanta in cazul de fata. Coboara scarile, se mai uita putin in stanga, in dreapta, mai merge putin si se opreste in fata mea. Imi arata frunza :

- Stii care-i povestea frunzei asteia ? A, scuze, ai castile in urechi...
- Nu, nu, ca n-ascultam nimic interesant. Imi tin de cald.
- Foarte bine atunci. O raza si-aduna aripile si se lasa tremurand pe-o frunza: dar e prea grea povara si frunza cade.
- Ok, spun eu cu un zambet scos mai mult din politete.

Apoi pleaca, merge cativa pasi, ridica un deget in aer, cu spatele la mine si zice :

- Lucian Blaga !!!

Si pleaca pe drumul ei. Cu frunza in mana, ca si cum viata e toata asa cum trebuie. Ca si cum totul e ok in lume si tot ceea ce conta era acea frunza si muzeul de arta. N-am stiut atunci pe moment ce sa cred. Nu e ca si cum vine lumea la mine in fiecare zi si-mi spune citate din poeti cunoscuti fara vre-un motiv oarecare. Ce pot sa spun cu siguranta, e ca acea batranica m-a impresionat. Nu stiu ce a vrut sa-mi zica prin acel citat, dar m-a impresionat, oricum ar fi.

Postare din seria : Wild Wasteland

National vs Profesional

Presupun ca aproape toti bloggerii din Romanica asta si-au dat cu parerea despre noua metodologie a Bacalaureatului si cum va schimba asta rezultatele penibile din ultimii doi ani. Ei, ca sa fiu si eu "pă trend" am sa arunc si eu cu o parere spre voi, cei trei cititori ai mei*.

In primul rand, sa ne gandim la concept. Cei ce vor da BAC old-school, cu subiecte ceva mai grele sau pe nivelul lor sau cum dumnezeu vor sa mai imbrace cei de sus in ciocolata tot rahatul asta, nu vor avea mari probleme. Pentru ei va fi la fel ca-n ceilalti ani, dupa BAC vor aplica la o facultate dorita de ei si vor continua procesul de invatare. In coltul celalalt ii avem pe cei ce dau BAC-ul profesional. Se presupune ca acest BAC ii va pune direct pe piata muncii. Sa ne gandim putin la asta. Pana acum, se dadea BAC normal. Toti dadeau aceeasi chestie. Unii luau, unii nu. Dar nu cred ca am vazut vreodata la televizor un titlu care sa sune : "Piata muncii da in clocot fiindca sunt prea multe locuri de munca si nu-s destui absolventi de liceu" . Dar peste tot vezi aceeasi chestie : "Nu sunt locuri de munca." Absolventi de liceu si facultate sunt, slava domnului, insa majoritatea gasesc foarte greu un loc de munca. Deci simpla idee ca printr-un fel de magie, BAC-ul profesional va ajuta absolventii sa-si gaseasca un loc de munca mai usor e gresita. Da, ii va pune pe piata muncii. Impreuna cu cei ce-au luat BAC-ul vechi, cu absolventii de facultate si cu restul somerilor din intreaga Romanie. Deci sperantele nu sunt asa de dulci precum par a fi.

Pe langa asta sa ne gandim putin la ce vor zice elevii sau oamenii in general. Daca separi elevii in doua clase bazate pe cat de greu a fost examenul de bacalaureat, vor aparea discutii, peste discutii, peste discutii. Oamenii sunt rai. Foarte rai. Pe timpul scolilor de arte si meserii era in mare parte aceeasi categorizare. Daca cineva era la un SAM, automat era caracterizat ca ceva mai prost decat restul, ca sa zic asa. Ceea ce nu era neaparat adevarat. Dar categorizarea asta se facea. Si inca se face. Fiindca asa sunt oamenii. Si odata cu introducerea BAC-ului preferential o sa fie si mai rau. Cei ce vor alege BAC-ul profesional vor fi priviti si judecati mai rau ca niciodata.

Parerea mea ? BAC-ul era bun asa cum era. Ce trebuiau schimbate erau modurile de corectare in primul rand. Am tot respectul pentru profesorii ce stau cu orele in centrele de corectare incercand sa corecteze sute de teze, insa metoda asta devine foarte subiectiva dupa cateva zeci de teze. Nu se mai corecteaza dupa barem ci mai mult prin comparatie. Si chiar si baremele existente nu pot acoperi tot. Mai ales la limba si literatura romana din punctul meu de vedere, desi toate materiile au nevoie de o revizuire a modalitatii de corectare. Dar chestiile astea sunt mult peste nivelul actual al invatamantului romanesc. Parerea mea.

Voi ce credeti ? E bun BAC'u, sau nu ?

Vulpea cand n-ajunge la struguri

... zice ca-s acri. Mai mult presupune ca strugurii sunt otraviti si ca-i e mai bine fara ei. Cum isi permit strugurii aia sa stea asa de sus, ha ?! De ce nu se coboara ei la nivelul vulpii. De-asta nu-i ia nimeni de-acolo. Fiindca sunt niste struguri ingamfati, ipocriti, intepati, nesimtiti, care se gandesc doar la propria persoana si nu au timp sa stea sa se uite in jur pentru a observa ca mai sunt si altii care ar vrea sa ii incerce. Doar pentru un moment, doar sa vada cum e. Nu, mai bine stau acolo sus, razand in fata celor de sub ei, ca ce sa le spui, ei sunt smecheri si stau toti impreuna acolo in ciorchinii lor ca niste dubiosi ce sunt. Tu, craiasa vulpe sa nu fii ridicata la struguri ?! Blasfemie !

Ce nu stie vulpea e ca strugurii n-au nici o vina. N-ajungi la ei ? Iti iei o scara ! Dar deschizi gura cand ajungi la ei, nu stai si fluieri asteptand sa te ia cineva de fundulet si sa te urce sus la struguri fiindca tu esti vulpe si meriti. Saracele gaini daca te-ar vedea s-ar tavali pe jos de ras. Strugurii saracii sunt bine mersi acolo unde sunt. Poate e mai bine ca n-ajungi tu la ei. Poate nici nu-ti plac strugurii ! Incearca si tu o capsuna. Uita de struguri !

Specimene, peste specimene, peste...

 ,.. alte specimene care se tot bat cu pumnu-n pept ca ele e mai tari si ca ele au dreptate si ca restul persoanelor din jurul lor sunt pe langa subiect. Case in point, o persoana de pe Facebook care repede compara pantofii cu motoarele si motociclistii cu detinatorii de motocicleta, ca sa nu zic altfel, inca. Post-ul suna cam asa :

"Bărbaţii consideră că femeile sunt lipsite de bun-simţ pentru că îşi cumpără o mulţime de pantofi şi genţi scumpe doar ca să impresioneze alte femei. Bărbaţii, pe de altă parte, au judecată de bun-simţ. Spre exemplu, lui i se pare „de bun-simţ" să-şi cumpere o motocicletă de patruzeci de mii de dolari, pentru a se putea bucura ulterior de beneficiile hemoragiei interne (şi de pierderea definitivă a auzului) în timp ce se făleşte cu noua lui jucărie. E chiar mai bine când asortează la Harley-ul lui accesorizat o costumaţie de piele de două mii de dolari, ca să arate cool când o să-i fixeze cei de la ambulanţă gulerul cervical."

Cunosc si femei, si barbati, si motociclisti, si motocicliste. Insa, trebuie facuta diferenta intre motociclist si "tipu ala de si-a luat motor ca sa prinda muieri". Get it ? La fel cum trebuie facuta diferenta intre femeile ce nu exagereaza de-a dreptul cu cumparaturile fiindca " e reduceri " si cele ce " îşi cumpără o mulţime de pantofi şi genţi scumpe doar ca să impresioneze alte femei ". Al doilea tip e din punctul meu de vedere nimic mai mult decat o ipocrita. Sau o materialista, inca ma decid asupra termenului corect. Dupa cum ziceam, un motociclist nu e totuna cu un tip care-si ia motor doar ca sa impresioneze copilele de pe trotuar, sau mai stiu eu ce alte specimene. Un motociclist stie ca investitia nu merge numa in motor ci in egala masura si in echipament. Un motociclist stie ca masinaria lui poate sa prinda 250+ km/h dar alege sa testeze limitele doar cand e strada goala si sunt sanse mai mici sa-i apara ceva din fata. Un motociclist stie ca si el e participant la trafic, la fel ca biciclistii si conducatorii auto. Din aceasta cauza respecta legile de circulatie, in mare parte, si incearca sa nu incurce restul participantilor la trafic. Si pot continua asa toata noaptea. Pe de alta parte, cocalarul ala cu motorul luat ca sa impresioneze tipe stie ca daca apasa ambreiajul si-o tureaza, iese flacari pe toba si se uda chilotei, asa-i ? Asa-i?!

In egala masura, o femeie stie, sau ar trebui sa stie ca desi are nevoie de mai multe outfit-uri decat un barbat, tot ce ocupa mai mult de 3 dulapuri, e prea mult. Oricum pe unele o sa le poarte doar o singura data. Si da, si pantofii fac parte din set, si da, si geanta face parte din set, dar cand dai pe o geanta mai multi bani decat bagi benzina o luna la masina (sau motocicleta), e o problema. Cand ai o debara plina de perechi de pantofi din care porti 5 sau 6 si pe restul le ai "in caz ca", eu zic ca e o problema. Si din nou, as putea continua lista asta mult mai mult decat pe cea precedenta fiindca razboiul "el vs ea" sau "barbat vs femeie" sau "Pokemon vs Digimon" nu se va incheia niciodata. Intotdeauna se gasesc intepati care zic ca una e in totalitate mai buna deca cealalta, si ca una e de rahat si cealalta nu, si ca una n-ar putea exista fara cealalta si blah blah, yadda yadda.

Ideea de baza e urmatoarea. Fetelor, si baietilor, nu fiti ipocriti !!!

Schrödinger si pisoiul lui

De ceva vreme ma simt ca si cum as face parte din experimentul lui Schrödinger si cum voiam sa tot scriu ceva despre asta, am zis, the heck with it, de ce nu acum. So, here it goes.

Mai intai, pentru cei ce nu stiau, Schrödinger a.k.a. Erwin Rudolf Josef Alexander Schrödinger a propus acum multa multa vreme un experiment care suna cam asa. Se ia una bucata pisica, una bucata element radioactiv, una bucata contor Geiger, una bucata fiola cu otrava mortala. Toate ingredientele se plaseaza in una bucata cutie opaca inchisa ermetic, se conecteaza elementul radioactiv la contorul Geiger, care de asemenea este setat sa sparga fiola cu otrava in momentul in care substanta radioactiva a eliminat chiar si cea mai mica urma de particule radioactive in mediul inconjurator. Desigur, elementul poate elimina intr-o ora, sau intr-un mileniu particula radioactiva de care spuneam. Unde vreau sa ajung cu asta ? Considerand faptul ca pisica nu are absolut nici o influenta asupra experimentului, dat un anumit interval de timp, si imposibilitatea de a declara cu siguranta daca elementul radioactiv a "decazut" indeajuns incat fiola de otrava sa fie sparta, putem declara ca pisica este in acelasi timp vie si moarta. Practic, acest experiment nu are sens, deci e de mentionat ca e un experiment de gandire descris ca un paradox care cumva pune la indoiala cateva din vechile teorii ale mecanicii cuantice. Atata timp cat cutia nu e deschisa, nu avem de unde sti daca pisoiul e mort sau nu.

Probabil va intrebati cum se aplica asta in cazul meu. Pai, sincer sa fiu, nu se aplica in modul descris, ci cumva echivalent. Nu de multe ori am fost pus in situatii in care trebuia sa fac una din doua alegeri, fara sa exista vre-o cale de mijloc. Si, ca orice om normal, am cantarit optiunile si... n-am ajuns nicaieri. Si am observat asta si la alte persoane in jurul meu. In momentul in care e necesara o alegere clara, lucrurile sunt de multe ori lasate la mila timpului sa spun asa, fara ca persoana in acuza sa faca vre-o alegere. In acel moment, situatia devine foarte similara cu pozitia pisioiului din povestea de mai sus. In acel moment e imposibil sa spui exact ce se va intampla, fiindca nimic clar nu s-a declarat. Dupa cum am zis, atata timp cat cutia nu e deschisa, pisica e in acelasi timp moarta, si vie. Iar cunoasterea acestui fapt nu ajuta cu absolut nimic, niciodata. Parerea mea.

Morala povestii asteia este. Daca aveti de facut o alegere pe loc, faceti-o. Nu o lasati pe mana timpului fiindca nu rezolvati nimic. Ba chiar riscati sa complicati mai mult povestea, zic eu. In cazuri de urgenta, dati cu banul. Nu fiindca o sa aleaga Mama Natura si Tatal Timp pentru voi, ci pentru ca in momentul in care moneda e in aer veti sti ce vreti cu adevarat. La mine a mers...