„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Schrödinger si pisoiul lui

De ceva vreme ma simt ca si cum as face parte din experimentul lui Schrödinger si cum voiam sa tot scriu ceva despre asta, am zis, the heck with it, de ce nu acum. So, here it goes.

Mai intai, pentru cei ce nu stiau, Schrödinger a.k.a. Erwin Rudolf Josef Alexander Schrödinger a propus acum multa multa vreme un experiment care suna cam asa. Se ia una bucata pisica, una bucata element radioactiv, una bucata contor Geiger, una bucata fiola cu otrava mortala. Toate ingredientele se plaseaza in una bucata cutie opaca inchisa ermetic, se conecteaza elementul radioactiv la contorul Geiger, care de asemenea este setat sa sparga fiola cu otrava in momentul in care substanta radioactiva a eliminat chiar si cea mai mica urma de particule radioactive in mediul inconjurator. Desigur, elementul poate elimina intr-o ora, sau intr-un mileniu particula radioactiva de care spuneam. Unde vreau sa ajung cu asta ? Considerand faptul ca pisica nu are absolut nici o influenta asupra experimentului, dat un anumit interval de timp, si imposibilitatea de a declara cu siguranta daca elementul radioactiv a "decazut" indeajuns incat fiola de otrava sa fie sparta, putem declara ca pisica este in acelasi timp vie si moarta. Practic, acest experiment nu are sens, deci e de mentionat ca e un experiment de gandire descris ca un paradox care cumva pune la indoiala cateva din vechile teorii ale mecanicii cuantice. Atata timp cat cutia nu e deschisa, nu avem de unde sti daca pisoiul e mort sau nu.

Probabil va intrebati cum se aplica asta in cazul meu. Pai, sincer sa fiu, nu se aplica in modul descris, ci cumva echivalent. Nu de multe ori am fost pus in situatii in care trebuia sa fac una din doua alegeri, fara sa exista vre-o cale de mijloc. Si, ca orice om normal, am cantarit optiunile si... n-am ajuns nicaieri. Si am observat asta si la alte persoane in jurul meu. In momentul in care e necesara o alegere clara, lucrurile sunt de multe ori lasate la mila timpului sa spun asa, fara ca persoana in acuza sa faca vre-o alegere. In acel moment, situatia devine foarte similara cu pozitia pisioiului din povestea de mai sus. In acel moment e imposibil sa spui exact ce se va intampla, fiindca nimic clar nu s-a declarat. Dupa cum am zis, atata timp cat cutia nu e deschisa, pisica e in acelasi timp moarta, si vie. Iar cunoasterea acestui fapt nu ajuta cu absolut nimic, niciodata. Parerea mea.

Morala povestii asteia este. Daca aveti de facut o alegere pe loc, faceti-o. Nu o lasati pe mana timpului fiindca nu rezolvati nimic. Ba chiar riscati sa complicati mai mult povestea, zic eu. In cazuri de urgenta, dati cu banul. Nu fiindca o sa aleaga Mama Natura si Tatal Timp pentru voi, ci pentru ca in momentul in care moneda e in aer veti sti ce vreti cu adevarat. La mine a mers...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu