„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Sezonul de miss-uri

Dupa cum probabil unii din voi ati observat, mai ales daca invatati la liceu, a inceput sezonul de miss-uri. Miss-urile Boboc in special, fac furori prin toata Romania in perioada asta. Mai tarziu, vor urma alte ocazii. Si, cum nu am mai scris un articol de ceva vreme, asta e un motiv la fel de bun ca oricare altul sa imi expun putintel parerea.

Trebuie sa recunoastem faptul ca Miss-urile sunt de departe cea mai buna prima oportunitate pentru fetele de liceu, boboace mai exact, sa-si impuna superioritatea asupra restului de ratuste care fac parte din acelasi liceu. Sa incepem cu inceputul :

1. Crezurile

Nu, nu ma refer la chestii religioase. Fiecare pretendenta la titlul de miss trebuie sa aiba un crez, un motto, care sa arate ce vrea fata de la viata. Pana aici nici o problema. Totusi, prostiile incep atunci cand aproape fiecare crez suna la fel. Si unele arata chiar a anunturi matrimoniale, dar asta e alta poveste. Toate sunt firi sociabile, urasc persoanele false, sunt putin orgolioase sau timide din cand in cand, si aproape fiecare fata care a apucat sa se semneze pe un crez de genul asta a specificat faptul ca participa la miss doar pentru experienta si crede ca va fi o experienta frumoasa de povestit peste ani.

That my friends, is bullshit. Nu cred eu ca o fata care participa la miss participa doar de dragul de a participa. Toate vin acolo sa castige. Statutul de Miss Boboc le pune deasupra restului de boboace, si majoritatea fetelor vor sa fie primele, indiferent de domeniu. Nu ma deranjeaza asta, insa macar sa-si faca cunoscute dorintele din prima. Mergi sa castigi, nu sa te uiti, garantez !

2. Pozele de prezentare

Filtre peste filtre. Atunci cand unele fete decid sa-si modifice pozele ca sa "arate mai bine", exagereaza cu filtrele si efectele rezultand o poza demna de un desen animat. Iar atunci cand pozele nu sunt similare deloc cu realitatea, te intrebi oare daca fata din poza e chiar aceeasi cu fata care-a luat miss-ul. Si sa nu uitam machiajul.

3. Clasamentele

Se ia o lista de participante, se face un sondaj si se posteaza pe Facebook/Twitter/w\e. Si se astepata voturile si se incepe flame-war-ul, desi mai rar. De obicei nu castiga cea votata de lume, fiindca suntem in Romania, si taticu' are bani, dar e amuzant sa o vezi cu titlul de Miss pe cea mai putin populara fata din clasamentele online.

4. Rezultatul final

Chiar daca Miss-urile in general pot fi considerate festivaluri ale arogantei si fitelor, din cand in cand mai iese Miss o fata care chiar e draguta, si chiar merita acel titlu. Din pacate, asta se intampla destul de rar. In rest, fitele domina, si dam peste versiuni cumva cizelate ale filmelor americane cu liceeni, cu grupuri de popularitate, jucatori de fotbal si majorete. Da, avem di tati !

Alte inceputuri ?

Acum putina vreme am vrut sa incep sa scriu un articol nou despre un nou inceput. Totusi, am decis ca ar fi putin prea cliseic, avand in vedere faptul ca multa lume face asta. Pe langa asta, nici inspiratie nu am avut, nici chef, nici timp sincer sa fiu. Totusi, din moment ce acum s-au rezolvat o parte din chestiunile mentionate anterior, la dracu' cu asta, hai sa scriem si-un articol despre noua mea viata.

In mare parte, e cam aceeasi viata, doar ca in alt oras. Cu alte persoane. Si cu alte materii. Si cu alti profesori. Si cu prieteni noi. Ok, poate e o diferenta dar am incercat pe cat posibil sa nu ma schimb prea mult fata de cum eram in liceu. Sigur, schimbari o sa existe. N-am sa fiu ipocrit, stiu sigur ca n-o sa mai tin legatura cu unii din fostii colegi sau o sa pierd unele cunostinte ce le aveam in acea perioada. E adevarat. Si cumva, imi pare rau, dar pe de alta parte trebuie sa ma gandesc ca am alte persoane acum in jurul meu. Cercurile sociale sunt intr-o continua schimbare, iar asta e de bine.

Viata de facultate ? E ok. Cursurile sunt in regula, am mai putine obiecte decat in liceu, iar acum fac obiecte care sunt cumva importante pentru domeniul in care vreau sa excelez, cazul de fata fiind informatica. Ok, poate nu invat sa fac cine stie ce GUI-uri, sau alte tipuri de interfete, dar sa fim seriosi, sunt in anul I. Mai am de mancat. Totusi, fiindca nimic nu poate fi perfect, inca n-am scapat de matematica. Si e o matematica d-aia pur teoretica pe care nu o vad sa imi trebuiasca vreodata in vre-o bucata de software pe care am s-o proiectez vreodata. Dar, ce poti sa le zici. O trecem si pe-asta.

Orasul e foarte ok, comparativ cu cel de unde am plecat. Totusi, e o diferenta intre Iasi si Roman. Pentru moment, parca n-as mai pleca de-aici o vreme. Cine stie, poate candva nici n-am s-o mai fac. Sa speram doar ca nu intervine nimic. Dar, revenind la oras, locuri de distractie sunt destule, obiective "turistice" de asemenea. Pana la urma, daca stau si ma gandesc, gasesti aproape orice vrei. Cred eu.

In afara de asta, nu e mare lucru de zis. Sunt student, sunt in anul I, imi tin degetele incrucisate si invat bine ca sa nu prind v-o restanta, mai ales la matematica fiindca aia o sa-mi fie dusmanul suprem pentru cat 'oi trai. De-acum sa speram ca ma apuc sa scriu ceva mai mult si pe saracul meu blog. A ramas in paragina, au prins plugin-urile rugina, prafu' e de doua degete peste povesti, cat despre twitter, e mort. Al meu, that is.

Capitolul 45 - Duba Pandorei

Sektor imi spusese ceva de o duba care se afla in hangarul 6 de la aeroport. Sincer, la momentul acela mergeam mai mult pe banuieli. Am decis sa-i iau pe baieti cu mine de data asta, in mare parte fiindca nu stiam ce putea fi in hangarul ala. Pentru mine era un fel de cutie a Pandorei. Una destul de reusita.

- Frate, pana la urma ce cautam aici ?
- Ok, baieti, ideea e urmatoarea. In hangarul asta aparent exista o duba care poate sau poate nu are anumite inregistrari care l-ar putea scoate pe Sektor din belele.
- Noi nu vrem asta, asa-i ?
- Nu Buck. Il vrem pe nemernicul ala putrezit in inchisoare. Dar eu personal vreau sa aflu exact ce ar putea sa aiba la mana.
- Atunci, sa vedem.

Am intrat in hangar, hangar care era complet gol. In afara de o duba veche de florar, parcata intr-un colt, care parca ne invita s-o intoarcem pe toate partile, nu mai era nimic in hangar. Ceea ce putea parea putin dubios. Totusi, nu era o capcana, fapt de care ne-am dat seama din prima. Ne-am apropiat usor de ea, am deschis incet usile din spate cu o ranga pe care a adus-o Buck. Inauntru duba era plina de echipament de inregistrare, exact asa cum spusese Sektor. Aveam un sentiment ciudat in acel moment. Chiar era posibil ca altcineva sa fi condus masina aia ? Am decis ca eu si Chris sa scoatem Hard-drive-urile din sloturile in care erau, si sa le ducem acasa la Chris, unde urma sa vedem ce era mai exact pe ele.

- Omule, pentru moment nu vad nimic interesant pe inregistrarile astea. Serios vorbesc, multe din ele sunt doar inregistrari de-ale tipului astuia cum si-o trage cu cate-o tipa in masina. Are gusturi, ce-i drept, dar sunt anumite chestii pe care nu vreau sa le stiu despre el, intelegi ?
- Da Chris. Incearca totusi sa treci peste bucatile alea, ok ? Ramanem fara servetele.
- Ha ha, mor de ras.

Toata operatiunea a durat ceva vreme. Multe din inregistrarile acelea nu aveau absolut nici o importanta pentru mine, si cu atat mai mult nu ar fi putut sa-l ajute pe Sektor sa iasa din inchisoare. Cautarile lui Chris au durat mult insa intr-un final am simtit ca a descoperit ceva. In mare parte fiindca a chemat-o intai pe Rachel. Am stat putin, insa din curiozitate am mers sa vad ce se intampla.

- Omule, trebuie sa vezi asta. Inregistrarea asta e datata in noaptea accidentului. Inregistrarea e cam praf, fiindca s-au pierdut date la momentul impactului, insa trebuie sa stii ceva. Nu Sektor conducea. Tipul e nevinovat. Sau cel putin asa pare.
- Stai, cum ? Atunci cine conducea ?
- Pai, nu se vede perfect, insa pare a fi prietena aia a lui, Miya.
- Nu. Nu. Nu se poate. Nu !
- Mai, eu iti spun ce vad!
- NoX, are dreptate. Trebuie sa recunosti ca seamana.
- Nu, sub nici o forma, e clar. A fost o cursa de la inceput. Vrea sa ne faca sa credem ca el e nevinovat, ca sa iasa din inchisoare si sa termine treaba. Si sub nici o forma Miya nu mi-ar face asa ceva. NU !
- Nu ?! Atunci de ce a fugit din oras in ziua in care tu te-ai trezit, ha ? Imi zici si mie ? Da, am urmarit-o, si nu imi pare rau ! Tipa aia nu-mi inspira decat belele, din secunda in care am intalnit-o ! Din punctul meu de vedere ea era un suspect de la inceput ! Ne-a tradat, nu, te-a tradat pe tine o data, de ce n-ar face-o din nou ?
- Nu, sunt prea multe chestii de procesat acum.
- NoX, intelege ! Vezi si tu ce e pe ecran.
- NU, Rachel, nu pot. N-ar face asta, tu nu intelegi ?
- Pana la proba contrarie, e suspect. Iar John trebuie sa afle de asta.
- Nu, nu inca. Mai intai, dam de ea. Vreau sa aud asta din gura ei !
- Bine, de acord. Dar in secunda in care am gasit-o, il sunam pe John.

Duba aceea a fost o veritabila Cutie a Pandorei pentru mine. Dar nu puteam sa-mi dau seama de ce Miya ar fi facut asta. Aveam incredere in ea.

Capitolul 44 - Nu poti suporta adevarul !

Dupa cateva saptamani de recuperare, doctorii mi-au zis ca in final puteam sa merg si eu acasa. Intr-un fel, chiar ma plictisem de acel loc. Am stat atata timp acolo incat puteam spune ca acel pat de spital fusese casa mea pentru ceva vreme. Si asa si era. Nu puteam merge nicaieri, nu puteam pleca din spital, eram complet la mila doctorilor si asistentelor de acolo, si pe buna dreptate, avand in vedere faptul ca am fost un pacient in coma pentru ceva vreme. Asta era treaba lor, sa aiba grija de mine. Si asta au facut. Intotdeauna am crezut povestile acelea infioratoare despre spitale dubioase si doctori mediocri care fac o treaba doar pe jumatate. In schimb, realitatea in cazul meu era diferita. Eram pe picioare, aproape la fel de bine ca inainte de accident.

- Gata, plecati ?
- Da, a venit timpul sa imi iau ramas bun. A fost frumos, insa sper sa nu trebuiasca sa mai dam ochii din nou.
- Total de acord. Ati fost un pacient ok. Putin instabil la inceput, dar nimic de comentat.
- Ok, asta e de bine, cred.
- Mai doriti ceva inainte sa plecati ?
- Nu, nu. Defapt, ar fi o chestie. Nu se poate sa va amintiti daca v-a spus ceva fata din poza asta inainte sa plece ?
- Nu, chiar nu. Nu cred ca a spus vreodata ceva, in afara de cititul revistelor acelea, si ocazionalul salut.
- Eh, e bine si-atat.
- Apropiata ?
- Foarte.
- O sa va vedeti voi iar.
- Nu stiu. Oricum, multumesc pentru tot.
- Nici o problema. Sa va chem un taxi ?
- Nu o sa fie nevoie. Am pe cineva care ma ia.

Problema mea acum era cu totul alta. Trebuia sa aflu de ce m-a dorit Sektor mort. Trebuia sa aflu unde era Miya. Dar pana atunci, trebuia sa ajung si acasa. Aranjasem ca Rachel sa ma ia de la spital. Fata asta nu ma dezamagise niciodata.

- E bine sa te vad din nou pe picioare.
- E bine sa fiu din nou pe picioarele mele. Asculta, s-a mai rezolvat ceva cu Sektor ?
- Da. John il are in custodie de ceva vreme. E la penitenciar. John spusese ceva de o eventuala intalnire, asta dupa ce a aflat ca o sa fii in regula. Eu zic sa-l suni, sa vezi exact care-i treaba.
- Am sa vad. Asculta, mai am o rugaminte la tine, dar incearca sa nu spui la nimeni.
- Sigur...

Erau destul de rare momentele cand ii ceream special lui Rachel o anumita favoare dar stiam ca ea avea cateva cunostinte care ma puteau ajuta cu niste chestii de care aveam nevoie la acea vreme. In plus, ajunsesem la concluzia ca pentru moment nu puteam sa mai am incredere in nimeni in afara de cateva persoane. Cu cat erau mai putine elemente in ecuatie, cu atat mai bine. Intre timp, trebuia sa aranjez si o intalnire cu Sektor. Aveam atatea intrebari pentru el.

- John ?
- Da ?
- Sunt NoX. Vreau sa ma intalnesc cu Sektor. Am auzit ca il ai in custodie.
- Da. Maine, ora 20:00. Sa fii in fata penitenciarului. Te duc eu la el.
- S-a facut.

Si asta a fost. Intalnirea era secreta insa am decis ca ar fi o idee buna sa o aduc si pe Rachel cu mine. Ca si consilier. Se pricepea la chestii de genul. Sektor era in una din camerele de interogatoriu. Arata destul de urat, insa sincer sa fiu, nu apucasem niciodata sa ma uit asa de bine la el. Nicidecum intr-o camera luminata perfect.

- Arati bine pentru cineva care s-a trezit sub masina mea.
- Si tu arati bine pentru cineva care o sa petreaca multa vreme dupa gratii.
- Am mai facut eu chestii de genul asta. Si in plus, scap in curand.
- Ce te face sa crezi asta ?
- Stiu anumite chestii pe care tu, nu le stii. Si nici avocatii tai, si nici politaii, si nimeni. Chestii care or sa ma scoata de aici. Si dupa ce ies, o sa am cateva chestii de rezolvat cu niste persoane.
- La ce te referi ?
- Uite, vezi ? Asta te-a pus in situatia in care esti acum, din secunda unu. Curiozitatea asta a ta. De ce vrei tu sa aflii ? De ce vrei tu sa stii tot ? Esti aici pentru ca ai vrut sa fii ceva ce nu esti. Un erou. Crezi ca daca te razbuni pe mine, o sa ti se umple karma ? Ca o sa impresionezi pe cineva ? Omule, ai ajuns in spital, de doua ori. Nu ti-a ajuns ? Uita-te la tine ! Chiar vrei sa stii totul ? Adevarul ?
- Da.
- Crezi ca poti sa suporti adevarul ?
- De ce nu ? Si de ce te-as crede pe tine ? Nu esti decat un criminal in ochii orasului...
- Poate ca da. Insa ti-am zis. Stiu chestii pe care tu nu le stii. Dar pe care o sa le afli. Lasa-ma sa ghicesc, deja ti-ai pus prietenii sa cerceteze putintel povestea, asa-i ? Sa-ti fac viata mai usoara. La aeroport in hangarul 6 exista o duba. Duba aceea e o fosta duba de supraveghere. In ea, ai sa gasesti niste inregistrari. Uita-te peste ele. Dupa, mai vorbim.
- De unde stiu ca pot sa am incredere in tine ?
- Nu poti.

Si asta a fost. Stiam ca cel mai probabil era o capcana dar pana la urma omul asta era in inchisoare. Ce putea sa-l scoata de acolo ? Toate dovezile aratau cu degetul spre el.

- Esti sigur ca asta vrei sa faci ?
- Rachel, tipul parea sincer. Sigur, nu ma pricep asa de bine la oameni, dar el parea sincer. Si-n plus, ce se poate intampla rau ? E doar un hangar.