„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Capitolul 44 - Nu poti suporta adevarul !

Dupa cateva saptamani de recuperare, doctorii mi-au zis ca in final puteam sa merg si eu acasa. Intr-un fel, chiar ma plictisem de acel loc. Am stat atata timp acolo incat puteam spune ca acel pat de spital fusese casa mea pentru ceva vreme. Si asa si era. Nu puteam merge nicaieri, nu puteam pleca din spital, eram complet la mila doctorilor si asistentelor de acolo, si pe buna dreptate, avand in vedere faptul ca am fost un pacient in coma pentru ceva vreme. Asta era treaba lor, sa aiba grija de mine. Si asta au facut. Intotdeauna am crezut povestile acelea infioratoare despre spitale dubioase si doctori mediocri care fac o treaba doar pe jumatate. In schimb, realitatea in cazul meu era diferita. Eram pe picioare, aproape la fel de bine ca inainte de accident.

- Gata, plecati ?
- Da, a venit timpul sa imi iau ramas bun. A fost frumos, insa sper sa nu trebuiasca sa mai dam ochii din nou.
- Total de acord. Ati fost un pacient ok. Putin instabil la inceput, dar nimic de comentat.
- Ok, asta e de bine, cred.
- Mai doriti ceva inainte sa plecati ?
- Nu, nu. Defapt, ar fi o chestie. Nu se poate sa va amintiti daca v-a spus ceva fata din poza asta inainte sa plece ?
- Nu, chiar nu. Nu cred ca a spus vreodata ceva, in afara de cititul revistelor acelea, si ocazionalul salut.
- Eh, e bine si-atat.
- Apropiata ?
- Foarte.
- O sa va vedeti voi iar.
- Nu stiu. Oricum, multumesc pentru tot.
- Nici o problema. Sa va chem un taxi ?
- Nu o sa fie nevoie. Am pe cineva care ma ia.

Problema mea acum era cu totul alta. Trebuia sa aflu de ce m-a dorit Sektor mort. Trebuia sa aflu unde era Miya. Dar pana atunci, trebuia sa ajung si acasa. Aranjasem ca Rachel sa ma ia de la spital. Fata asta nu ma dezamagise niciodata.

- E bine sa te vad din nou pe picioare.
- E bine sa fiu din nou pe picioarele mele. Asculta, s-a mai rezolvat ceva cu Sektor ?
- Da. John il are in custodie de ceva vreme. E la penitenciar. John spusese ceva de o eventuala intalnire, asta dupa ce a aflat ca o sa fii in regula. Eu zic sa-l suni, sa vezi exact care-i treaba.
- Am sa vad. Asculta, mai am o rugaminte la tine, dar incearca sa nu spui la nimeni.
- Sigur...

Erau destul de rare momentele cand ii ceream special lui Rachel o anumita favoare dar stiam ca ea avea cateva cunostinte care ma puteau ajuta cu niste chestii de care aveam nevoie la acea vreme. In plus, ajunsesem la concluzia ca pentru moment nu puteam sa mai am incredere in nimeni in afara de cateva persoane. Cu cat erau mai putine elemente in ecuatie, cu atat mai bine. Intre timp, trebuia sa aranjez si o intalnire cu Sektor. Aveam atatea intrebari pentru el.

- John ?
- Da ?
- Sunt NoX. Vreau sa ma intalnesc cu Sektor. Am auzit ca il ai in custodie.
- Da. Maine, ora 20:00. Sa fii in fata penitenciarului. Te duc eu la el.
- S-a facut.

Si asta a fost. Intalnirea era secreta insa am decis ca ar fi o idee buna sa o aduc si pe Rachel cu mine. Ca si consilier. Se pricepea la chestii de genul. Sektor era in una din camerele de interogatoriu. Arata destul de urat, insa sincer sa fiu, nu apucasem niciodata sa ma uit asa de bine la el. Nicidecum intr-o camera luminata perfect.

- Arati bine pentru cineva care s-a trezit sub masina mea.
- Si tu arati bine pentru cineva care o sa petreaca multa vreme dupa gratii.
- Am mai facut eu chestii de genul asta. Si in plus, scap in curand.
- Ce te face sa crezi asta ?
- Stiu anumite chestii pe care tu, nu le stii. Si nici avocatii tai, si nici politaii, si nimeni. Chestii care or sa ma scoata de aici. Si dupa ce ies, o sa am cateva chestii de rezolvat cu niste persoane.
- La ce te referi ?
- Uite, vezi ? Asta te-a pus in situatia in care esti acum, din secunda unu. Curiozitatea asta a ta. De ce vrei tu sa aflii ? De ce vrei tu sa stii tot ? Esti aici pentru ca ai vrut sa fii ceva ce nu esti. Un erou. Crezi ca daca te razbuni pe mine, o sa ti se umple karma ? Ca o sa impresionezi pe cineva ? Omule, ai ajuns in spital, de doua ori. Nu ti-a ajuns ? Uita-te la tine ! Chiar vrei sa stii totul ? Adevarul ?
- Da.
- Crezi ca poti sa suporti adevarul ?
- De ce nu ? Si de ce te-as crede pe tine ? Nu esti decat un criminal in ochii orasului...
- Poate ca da. Insa ti-am zis. Stiu chestii pe care tu nu le stii. Dar pe care o sa le afli. Lasa-ma sa ghicesc, deja ti-ai pus prietenii sa cerceteze putintel povestea, asa-i ? Sa-ti fac viata mai usoara. La aeroport in hangarul 6 exista o duba. Duba aceea e o fosta duba de supraveghere. In ea, ai sa gasesti niste inregistrari. Uita-te peste ele. Dupa, mai vorbim.
- De unde stiu ca pot sa am incredere in tine ?
- Nu poti.

Si asta a fost. Stiam ca cel mai probabil era o capcana dar pana la urma omul asta era in inchisoare. Ce putea sa-l scoata de acolo ? Toate dovezile aratau cu degetul spre el.

- Esti sigur ca asta vrei sa faci ?
- Rachel, tipul parea sincer. Sigur, nu ma pricep asa de bine la oameni, dar el parea sincer. Si-n plus, ce se poate intampla rau ? E doar un hangar. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu