„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Retrospectiva anului 2012

As fi vrut sa fac un filmulet, dar mi-am dat seama ca n-am materiale destule. Poate-am sa ma apuc de putin video-blogging la anul. Sau nu. N-am fata de camera. Anyways.

It's that time of the year, folks. A venit din nou momentul ala din an in care stau si ma uit prin toate posturile mele de pe-aici, prin toate fisierele din computere, prin toate pozele si fac o mica retrospectiva a anului ce-a fost si care n-o sa mai fie. Am sa incerc sa fac toata chestia asta ceva mai scurta dar va puteti inarma cu multa rabdare fiindca mergem intr-o calatorie oricum ar fi. O calatorie marca "Blogu' lu' NoX" (Inca n-am copyright pe chestia asta, dar ajung si-acolo.)

Ce-i drept, anul asta a fost plin de evenimente, chiar daca post-count-ul pe 2012 e slab. E skinny. Anul asta a fost putintel anorexic. Sa zicem. Totusi, simplul fapt ca n-am scris mult nu e chiar asa de important. Am avut alte treburi, mai importante. Eram in clasa a doispea la inceputul anului. Ah, da, clasa a doisprezecea. Acel moment al vietii in care iti dai seama ca ai trecut prin 4 ani de liceu cu gandul ca inveti tu pentru BAC intr-a 12-a. Pai, ghici ce, a venit a 12-a iar tu nu stii mai nimic. Sau poate stii, nu te cunosc. Dar ce-i drept, stii sigur ca vine BAC-ul peste tine, si oricat de pregatit ai putea fi tu, tot simti cumva frica aceea. Nimeni nu-i sigur pe el. Iar daca e cineva prea sigur pe el, inseamna ca e ceva in neregula. De obicei. Chiar si-asa, mi-am gasit timp sa mai scriu despre chestii filozofice, cu titluri dintr-un singur cuvant. Secrete, Probleme, Homofobia(that was a fun one). Mi-am dat seama ulterior ca titlurile astea ar trebui pastrate pentru alte vremuri.

Din pacate, chestiile au luat o intorsatura urata atunci cand un prieten bun de familie a murit (nu stiu cum sa fac asta sa sune mai bine, imi pare rau). A fost o perioada trista, grea, dar in final viata si-a continuat drumul. Chestii de genul se mai intampla. Unii le iau ca pe niste incercari peste care trebuie sa treaca iar eu ii inteleg. Dar asa sunt eu, mai ciudatel.

Intre timp se pare ca mi-am pierdut cumva flerul. Sau pasiunea. Sau talentul ? Orice-ar fi fost, incepeam sa scriu articole din ce in ce mai generice, mai plictisitoare. Cel putin asa le vad acum. Scriam doar ca sa am un post acolo in plus. Nu asa se fac postari de calitate. Nu se uita nimeni la cate postari ai. Bine, poate se uita, dar acum sincer nu-mi pasa. Poate era de vina faptul ca se apropia "testul de maturitate". Ajung si acolo. Am fost si la un concurs de cultura generala unde am vazut exact ce poate duce mintea unor persoane paranoice si/sau avide dupa castiguri. Ce poti sa faci, asa-s oamenii. Am mers mai departe.

Din aprilie, pana in august, nu am scris nimic pertinent. Un capitol de poveste si-atat. Venea BAC-ul, iar eu eram din ce in ce mai stresat. Nu din cauza mea, nu-s genul. Insa in momente de genul, cand ai nevoie de sustinere, majoritatea persoanelor pe care le intalnesti te incarca cu responsabilitati si-alte bazaconii de genul. Rareori auzi "O sa fie bine, stiu ca te descurci". Iar cand auzi asta, parca sunt cele mai dulci cuvinte din lume. De multe ori auzi "Invata ! Ai vazut cati au picat ! Vrei sa vinzi cartofi in piata ?!". Tu, cititorule, daca ai copii, tine minte ca tot ce le spui ii va marca chiar daca pe moment tie iti par a fi doar niste cuvinte. Sau poate oi fi eu mai sensibil cu chestii de genul asta. In cele din urma a venit BAC-ul si l-am trecut. A fost un sentiment plin de adrenalina atunci cand m-am uitat la rezultate. Nu imi venea sa cred. Imi tremurau picioarele, insa stiam ca ce-a fost mai greu a trecut. Insa urmau altele.

Urma facultatea. Am intrat la facultatea la care ma gandeam tocmai din clasa a 11-a si nu am regretat niciodata chestia asta. Fac ce vreau, si fac ce-mi place. E greu, dar e frumos. Am intrat si la camin, impreuna cu alti 4 baieti care toti fac ceea ce le place. Stau in fund in fata unui ecran, si scriu cod. Sau se uita la filme. Sau joaca fifa. Sau fac origami. Sau se uita la anime-uri. Nopti nedormite, dimineti chioare, distractie pura. Toate astea intr-o camera de ceva pe ceva metri. Sincer n-am masurat-o dar e destul atat cat e.

Intre BAC si facultate am mai scris una alta. Postari ambigue care aveau un subiect dar nu stia nimeni cui i se adresau. Sunt sanse ca nici macar acum sa nu stie. Eu stiu sigur. Am intalnit persoane exemplare si persoane ciudatele. Am scris postari fericite si pline de energie si postari deprimante. In mare am scris ceea ce simteam. Mai mult sau mai putin. Nu pot spune tot pe-aici, fiindca atunci ati sti prea mult despre mine si ar trebui sa va omor. Sau macar sa trec pe la voi sa bem o cafea. Oricare-o fi.

In final, acum ca stau si privesc lucrurile in perspectiva pot sa spun cu mana pe inima ca a fost un an bun. Plin de peripetii, de petreceri, de aventuri, de certuri si impacari, de lucruri noi si lucruri vechi readuse la viata. Asa ca la revedere 2012 si bun venit 2013. Ne vedem pe partea cealalta. Pana atunci, melodia anului....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu