„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Anon: Cuvant catre zei

Poezia asta imi sta de ceva vreme prin foldere. Nu stiu de ce nu am pus-o pana acum, dar mai tarziu e mai bine decat niciodata. Va prezint inca o poezie de-a lui Anon. De data asta, are un "Cuvant catre zei".

Cuvant catre zei

Atunci cand crezi ca viata-i dura
Si norii negri astupa gura,
Pe unde raza vietii odata
Trecea usor. Era voioasa.
Gandeste-te ca nu esti singur
Si ca mai sunt altii ca tine
Dar ce rost are cand e sumbru
Viitorul ce-n fata-ti intinde.
O bucurie, mica, mare,
O raza alba-ntamplatoare,
Pe-a negrului fundal amar
Eu stau ascuns de un stejar,
Incerc sa-nvat sa ma-ntaresc,
Cu toate ca nu reusesc.
O ghinda cade! Un puiet
Naste-se-va-n acest pamflet
Ce oamenii mai cred ca-i viata.
Pufnesc. Suspin. Este doar gheata
Intregul cerc ce se repeat.
Creat de zei. Trasat cu creta.
O, zei batrani neofiliti.
Ce ati creat acest Pamant,
Ganditi-va la ce-ati supus,
Cand inima unui om distrus
In veci nu va gasi alinare
Si sufletul pe el il doare!
Ajung sa va blestem degeaba
Sunt manios! Pot s-arunc pleava,
Dar ce rost are cand inapoi
Intoarce-se-va-n copacii goi
Si ii va umple de suspine,
Trairi acute si dureri line!
Sunt muritor, nu am putere
Sa-nchei destine, sa dau avere,
Sa-mi hotarasc propria soarta,
Sa fiu mai mult decat o soapta.
Pe veci eu va damnez pe toti,
Nu sunteti decat niste hoti,
Furati suspine si amagiti,
Voi, zeilor nenorociti!

Dude has some skills, that's for fucking sure...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu