„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Capitolul 46 - Baza

 Dupa toate cele intamplate in ultima vreme, aveam nevoie sa ies putin la o plimbare. Aveam nevoie sa ma relaxez, si sincer sa fiu nu stiam nici un loc mai bun de relaxare decat micul restaurant unde mergeam din cand in cand cu ceva vreme in urma. Unde fusesem cu Miya la prima noastra cafea. Ce-i drept, locul ala imi aducea multe amintiri, care mai de care mai interesante, dar acum nu toate erau chiar placute. De ce ar fi facut Miya asa ceva ? De ce s-ar fi urcat in masina ? De ce ar fi intrat in mine ? De ce m-ar dori mort ? Astea sunt intrebari la care eu sincer nu aveam raspuns. Dar fiindca nu aveam nimic mai bun in cap, am urcat pe munte, am facut traseul cap-coada doar ca sa vad daca inca mai am ce-mi trebuie pentru a fi un racer cat de cat in regula. Adevarul e ca accidentul ma facuse putin cam prea precaut.

 Restaurantul ala era unul din locurile mele preferate in care sa merg. Era fix la baza unui munte extrem de frumos, cu niste drumuri senzationale, numai bune de drifting. Acolo se organizau in trecut cele mai bune competitii de drifting. Acolo au invatat unii dintre cei mai buni drifteri multe din tehnicile lor tocmai fiindca muntele era necrutator. Ori iti iesea figura cum trebuie, ori te trezeai cu rotile in sus. Era chiar asa de simplu. Si de-a lungul drumului existau nenumarate urme ale unor foste accidente sau ale unor drifturi putintel mai esuate. Dumnezeu stie cate masini au fost pierdute gratie muntelui. Unii mai spuneau in gluma ca astea erau ofrandele lor pentru munte, ca sa le meraga bine tura urmatoare. Nu mi-a placut niciodata ideea de a oferi ca sacrificiu o masina de cateva zeci de mii, doar ca sa sper ca o sa imi mearga bine tura urmatoare. Prefer sa am incredere in propriile simturi. Un aeroport parasit, in varful unui munte cu un drum minunat care se incheia pentru unii in parcarea unui mic restaurant detinut de o mica familie din oras. Mancarea era buna, cafeaua era si mai buna, iar Bertha era acolo sa-mi puna un zambet pe fata din cand in cand.

- Tinerel, ce te-aduce pe aici ?
- Buna Bertha. Uite am zis sa mai trec si pe-aici. N-am mai fost de multa vreme, imi era dor.
- Ma bucur. Ce pot sa iti aduc ?
- Ca de obicei ?
- Cafea mare, putin lapte, zahar ?
- Nu uita cartofii.
- Cum sa uit.
- Mersi mult.
- Nici o problema.

 Daca e sa spun adevarul, veneam intotdeauna aici cand aveam nevoie sa putin spatiu. Cand voiam sa imi gandesc urmatoarea miscare. Si cand voiam sa vad care mai e actiunea prin oras. Putin din amandoua, sincer sa fiu. Iar in momentul de fata chiar aveam nevoie sa ma gandesc serios la ce era de facut. Nu se lega nimic, aveam nevoie de raspunsuri la o groaza de intrebari, raspunsuri care poate nu mi-ar fi placut. Dar preferam sa stiu una si buna, nu sa primesc pareri contradictorii din toate directiile. Nu era de bine ceea ce se intampla iar ceva mirosea putred.

- Cafeaua ta. Si cartofii.
- Te-ai miscat repede.
- Da, ne-am modernizat si noi putin. Ai sa vezi ca totul are exact acelasi gust ca inainte. Doar ca, rezolvam totul mai repede. E o era noua, trebuie sa ne adaptam. Doar ca eu sunt batrana. Imi prind urechile prin dracoveniile astea din cand in cand. Noroc de nepoata mea, mai vine si ma mai ajuta din cand in cand.
- Lasa Bertha. Te descurci tu.
- Ma descurc, ma descurc. Iar tu, tinerel, vezi ca te bat de nu te vezi. In ultima vreme n-ai dat deloc pe-aici. Ce se-nseamna asta ?
- Bertha, imi pare rau. Chiar nu am putut. A fost in spital o vreme.
- Am auzit. Ai si tu grija de tine !
- Incerc, incerc.
- Bine. Te las, am si alti clienti. Pofta buna.
- Multumesc.

 Bertha a fost dintotdeauna o femeie de nota zece. Si-n plus, ii placea sa aiba grija de mine. Veneam la restaurantul asta de multa vreme. Chiar de cand am inceput sa ma invart prin toata scena de drifting. Era un locsor bun unde sa parchez masina in caz ca-mi murea motorul. Se mai intamplau si de-astea la inceput. Eram nou, n-aveam bani, tot ce stiam sa fac era sa conduc masini. Ok, poate nu era chiar tot ce stiam sa fac, dar era cea mai buna modalitate prin care puteam sa fac bani rapid. Bani multi. Si a meritat. Chiar daca in final am pierdut multe. Si cu timpul, locul asta a devenit locul meu preferat. Mancare buna, ieftina, cafea tare, servicii de minune si Bertha.

- NoX, trebuie sa vorbim !
- Stai, Rachel ? Ce cauti aici ?
- Ma gandeam eu ca te gasesc aici. Ai dat de belea. Rau de tot !

...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu