„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Writer's block ? Nu-i bai !

De multe ori m-am gasit in postura de a nu avea absolut nici o idee despre ce sa scriu. Sa vreau sa scriu despre ceva, orice subiect, dar nimic sa nu imi ofere inspiratia necesara pentru a scrie un articol cat de cat interesant. Ei si cand ajung in situatia asta, ce e de facut ?

   1. Iesi afara ! 

Ia putin aer, mergi in parc, stai la umbra, viseaza, asculta muzica, priveste trecatorii, orice numai sa fii afara. Ai fi surprins, tu cititorule, cat de bun e aerul pseudo curat al metropolei comparativ cu ce ai tu in camera. Si-n plus, daca stai la umbra, e mai racoare decat in camera ta, mai ales daca mai sufla o briza subtila.

   2. Informeaza-te ! 

Sunt sanse ca blocajul tau sa fie cauzat de faptul ca nu stii foate multe despre subiectul pe care-l ai in minte. Asa ca deschide browser-ul preferat, si incepe sa citesti. Cu cat sti mai multe despre ce vrei sa scrii, cu atat mai usor pe urma. Si-n plus, inveti lucruri noi. Nu stii niciodata unde o sa te duca aventura ta pentru informare.

   3. Citeste !

Daca nu stii ce sa scrii, aseaza-te in fotoliul preferat, deschide o carte pe care n-ai citit-o pana acum si incepe. Aveturile personajului principal al cartii vor deveni aventurile tale, locurile descrise acolo vor fi locurile tale preferate. Si avand in vedere ca nu stii niciodata cum iti merge mintea, brusc o sa ai si tu inspiratie sa scrii despre ceva. Si-asa cartea aia statea si prindea praf, macar acum te si ajuta cu ceva in plus fata de suport pentru laptop.

   4. Socializeaza !

Suna-ti un prieten, iesi putin in oras si socializeaza. Nu stii totul si nici nu vei sti vreodata. Insa sunt sanse ca un prieten de-al tau sa stie chestii de care tu nici n-ai mai auzit pana acum. Cine stie, poate te ajuta.

   5. Somn !

When all else fails, trage un pui de somn. Stii mai bine decat oricine ca un somn bun e cel mai bun remediu pentru dezordinea din capul tau.

Nu zic ca sfaturile astea trebuiesc luate ca niste dogme dar sincer sa fiu chestiile astea m-au ajutat destul de mult cand voiam sa scriu despre ceva dar nu aveam inspiratie. Sper ca va ajuta si pe voi. Si daca tot vorbim despre asta, voi ce faceti cand va lasa inspiratia ? 

Festivitatea de inchidere a proiectului FII Practic

FII Practic este un proiect realizat de Asociataia Studentilor Informaticieni Ieseni impreuna cu Facultatea de Informatica Iasi, proiect care consta in numeroase training-uri ce se tin pe parcursul a 6 weekend-uri. Aceste training-uri sunt tinute pe anumite sectiuni, 6 la numar, acestea fiind : Design Grafic, Front-End Development, Back-End Development, Android Development, Project Management si ultima dar nu cea din urma, o sectiune adaugata in acest an, Game Development, sectiune la care am participat si eu. Proiectul se afla la a doua editie si deja pot spune ca are un potential enorm. Si in plus, orice ocazie de a invatat ceva nou e un bonus imens.


Festivitatea de inchidere a avut loc la ora 15:00 in Aula Magna, sala ce se afla in corpul A al Universitatii Alexandru Ioan-Cuza. am ajuns acolo pe la 14:20 fiindca voiam sa fiu sigur ca prind un loc bun si ca pot ajuta cu organizarea in caz ca apar ceva probleme. Nu era multa lume acolo la acea ora, dar sa fim seriosi, nimeni nu vine la un eveniment cu jumatate de ora inainte. Timpul a trecut repede, si in urmatoarele 30 de inute sala a fost umpluta de persoane care au participat la toate cele 6 arii, fiecare asteptand sa-si ridice premiul, diploma, tricoul.

Evenimentul in sine a inceput cu un discurs din partea coordonatorului de proiect, Lucian Filote, urmat apoi de un discurs destul de inspirational din partea decanului facultatii, Lector Dr. Adrian Iftene. In final a urmat decernarea diplomelor si premiilor pentru fiecare participant ce a absolvit cursurile, fiecare curs avand in proiect final care trebuia facut. Emotii peste tot, persoane fericite, jocuri geniale la sectiunea de Game Development, facute de oameni foarte inspirati, toate au facut parte dintr-o reteta ce s-a dovedit in final a fi o reteta de succes pentru un final de proiect de aceasta magnitudine.

In final pot spune ca mi-a facut placere sa fac parte din acest proiect si chiar daca nu am reusit sa imi termin proiectul la timp, am sa ma tin de el, si in ceva timp voi publica primul joc facut de mine. Poate nu chiar primul, dar va fi primul joc facut din pasiune. Asa ca fiti pe faza.

Da' n-are timp lumea sa citeasca


 Astazi in timp ce mergeam cu trenul spre Iasi, am auzit din intamplare o discutie la telefon itnre o fata si un alt interlocutor. Bucata care mi-a captat atentia in timp ce mesteream la un nivel al noului meu joc a fost urmatoarea : “Da’ n-are timp lumea sa stea si sa citeasca, daca au dat doar 5 oameni like, iti dai seama ca nu au avut timp sa stea sa citeasca.”

 Desi si partea cu “5 like-uri” ar putea fi subiect de discutie, am vrut sa discut despre faptul ca lumea nu prea mai are timp sa stea sa citeasca. Lumea nu mai are timp sa citeasca, fie povesti, articole de blog, etichete de medicamente, statusuri pe facebook, desene pe asfalt, adevarul este ca lumea in general nu prea mai citeste. Discutam cu o prietena ieri despre faptul ca bucatile din povestea unui racer pe care le postez pe blog sunt cam scurte, argumentul meu fiind aproximativ acelasi cu subiectul postarii de mai sus. Lumea nu sta sa-mi citeasca mie randuri peste randuri, peste randuri, asa ca trebuie sa tin totul scurt si la obiect. Cand va veni vremea probabil o sa mai cizelez asa zisele capitole in capitole mai putine, dar mai lungi si mai detaliate. We’ll wait and see. Ideea e ca acum rar mai vezi pe cineva sa citeasca de placere si nu fiindca sunt constransi de vreun curs la facultate, de vreo profesoara de limba romana ceva mai exigenta sau de BAC-ul care se apropie cu pasi repezi. Fie ca se afla in tren, in tramvai, in metrou, in autobuz, intr-un parc, intr-o biblioteca, cititorul de placere e o pasare rara.

 Si totusi exact langa mine, o alta fata statea si citea de zor o carte care, judecand dupa expresia de pe fata sa, era destul de interesanta. N-am apucat sa vad titlul totusi. Deci cum e ? Lumea citeste sau a renuntat la obiceiul asta ?

Capitolul 47 - Palma dupa cap

...

- Ce vrei sa zici cu asta ?
- Ce vreau sa zic cu asta ? Ok, lasa-ma sa iti reamintesc exact ce s-a petrecut in jurul tau in ultima vreme. Ai fost in spitale mai mult timp decat ai fost pe propriile picioare, ai provocat o gramada de accidente prin oras, ai facut parte dintr-un cerc mafiot si esti cercetat pentru complicitate la crima. Si pun pariu ca tie nu-ti pasa de chestiile astea. Tu ai un singur scop, o singura vendeta de rahat in minte. Sa-l prinzi pe Takeshi odata. Sunt macar pe-aproape ?
- Da, dar nu vad de ce sunt in asa o mare belea.
- Ai intrat in belea fiindca prietenul tau bun John nu ne mai poate ajuta. A fost suspendat din functie. Nu ma intreba de ce, nu as sti ce sa iti spun. Si pe langa asta, in caz ca nu ti-ai dat seama, Miya a incercat sa te omoare !
- Ok, ok, pana aici. Nu cred ce e in video-ul ala si sunt sigur ca nici tu nu crezi. Ai lucrat cu ea, ai concurat alaturi de ea, cum poti ...
- Asculta-ma, video-ul ala nu minte ! Fie ca-ti place sa crezi sau nu, aia e singura dovada pe care o are Sektor si coincidenta face ca acea caseta arata cu degetul spre nimeni altcineva decat tipa care ne-a tradat pe noi pentru el. Nu vreau sa fiu ipocrita asa ca am sa-ti spun ca nu mi-a placut de ea din minutul unu, dar stia ce face iar tu pareai ca o cunosti destul de bine. Se pare ca nu a fost asa. In final, te-ai ars. Si fiindca tu te-ai ars, noi astia care am mers cu tine atata timp suntem urmatorii suspecti pe lista, in cazul in care nu te pot prinde pe tine.
- Bun, si unde vrei sa ajungi cu asta ?
- E simplu. Trebuie ori sa fugi din oras, ori sa o prinzi pe Miya si sa-ti cureti numele cumva. Fiindca daca stai asa cum esti acum o sa ai atata politie pe curu' tau ca n-ai sa poti sa respiri cum trebuie. 
- Spui asta ca si cum ar fi super usor. Ca si cum ai putea face asta si cu ochii inchisi.
- Nu-mi spune mie asta ! Daca nu iti amintesti cum trebuie, lasa-ma sa iti improspatez memoria. Tu esti cel care a disparut multa vreme de pe radar, doar ca sa apari miraculos cu o multime de conexiuni, dar si ceva belele in spate. Asa ca nu trebuie sa faci pe eroul. Ai mai facut asta, o sa o faci din nou !
- Inteleg. Acum pot sa imi mananc cartofii ?
- Da-i inainte. Cafeaua e in regula ?
- Cea mai buna cafea din oras.
- Daca zici tu. Am sa-mi comand si eu una. 

Dupa asta am mai stat si am mai discutat despre ce alte optiuni mai aveam, dar sincer sa fiu nimic nu parea in regula. In final totul s-a redus la ce imi spusese Rachel inainte. Ori fugeam iar din oras si incepeam acelasi rahat din nou, ori o cautam pe Miya, si aflam odata si pentru totdeauna ce se intamplase cu adevarat in acea seara. Dar, era o problema Nimeni nu stia unde era. Disparuse la fel de repede cum o facusem eu cu mult timp in urma. Si acum ca John nu mai era in schema trebuia sa gasesc o solutie la problemele astea. Avand in vedere ca am preluat teritoriul lui Sektor, lumea nu prea ma mai placea. Cand castigi atatea curse lumea tinde sa te urasca putin. Iar asta nu ajuta la afaceri si cu atat mai mult nu ajuta la relatii. Dar o solutie trebuia gasita.