„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Primul an de facultate. O retrospectivă.

  Îmi amintesc când anii de școală treceau mai greu. Sau poate așa mi se părea mie. Acum parcă mai ieri stăteam în curtea liceului și mă uitam pe liste să văd dacă am nimerit cu cineva în clasă. Și totuși asta a fost acum aproape 5 ani. Dar nu de asta am început bucățica asta de articol. Sau, postare pe blog, cum vreți voi să-i ziceți. Scriu asta fiindcă mi-am promis că la sfârșit de prim an de facultate am să scriu ceva. Am să scriu o retrospectivă a chestiilor prin care am trecut. Am să adun evenimente și-am să le pun pe blog să le vadă lumea. Fiindcă ăsta-s eu. Vreau să mă dau și eu mare cu ceva, și-atâta am mai de preț. Dar să nu mă lungesc.

  Am început anul destul de bine. Am aflat că am subiecte care păreau destul de interesante. Arhitectura calculatoarelor și sisteme de operare. algoritmi și programare, comunicații în medii electronice. Nume mari pentru obiecte despre care știam deja destul de multe. Dar pe lângă astea, m-am întâlnit cu rivalii mei vechi de prin liceu. Logica și matematica erau două subiecte cu care nu voiam să am de-a face cât oi mai trăi și totuși m-am trezit cu ele în orar. Ce să-i faci, mai înveți și la obiecte care nu-ți plac, că așa-i la facultate. Pentru un obiect frumos ai două de rahat*. Dar totuși am răzbit. Le-am trecut și chiar le-am trecut cu bine. Dar asta mai mult mulțumită unor profi decenți. Cât de cât. Așa-i facultatea cică. Mai ai un prof nașpa, mai ai unul care se poartă cam urât dar are intenții bune, mai ai și p-ăla de la care nu înveți absolut nimic, dar e drăguț el așa acolo la tablă, zic fetele, sau p-aia după care salivează juma de facultate, care de altfel e-n plop și plopu-n aer când vine vorba de predat. Ce să-i și faci maică, îi stă bine acolo-n față.

  Se termina primul semestru iar eu eram încă novice. Juma de an de facultate nu părea a fi mare lucru. Și cum se termina, așa începu sesiunea. Prima mea sesiune. A zis bine ăla care-a zis că sesiunea e ca vreo două-trei BAC-uri puse unul peste altul. Și poate n-a fost chiar așa de rău, dar o săptămână ca aia n-am mai avut. Noroc că avusesem parțiale înainte și parcă era totul mai ușor. Vorba vine. Stres, nopți nedormite, stocuri nelimitate de cafea și mâncare rea da' bună. Toate pentru ca în final să zic că am terminat și cu prima mea sesiune.

  După prima sesiune și prima bucată serioasă de vacanță, veni și timpul pentru al doilea semestru. Alte obiecte, alți profi (în mare parte), alte șmecherii. Și cu-al doilea semestru am zis că n-ar fi rău să intru și eu în asociația aia de care tot zicea lumea. Defapt, nu prea am zis eu, am fost mai mult trimis în șuturi să mă înscriu. Și dacă tot aveau departament de PR&Media, n-avea cum să strice. Și-așa nu mai deschisesem Photoshop-ul de un an. Și-aveam chef să și scriu altceva în afară de blog. Așa că PR&Media să fie. Și a fost. A fost frumos. Am întâlnit oameni de toate felurile, care îmi împărtășeau anumite pasiuni sau pe lângă care pur și simplu voiai să stai fiindcă aveau acel ceva care atrăgea lumea. Și a meritat. A meritat fiecare moment. Am făcut design-uri frumoase, am scris chestii destul de bune deși cam trase de păr din punctul meu de vedere, dar nu mai scrisesem niciodată pentru un ziar. În final am devenit Team Leader pe partea de Media iar oamenilor le plăcea agenda mea. La propriu. Mi-am făcut și agendă. Eram un om ocupat. Vorba vine, ocupat. Voiam să-mi ocup timpul liber cu ceva. Dacă stăteam degeaba nu rezolvam nimic, iar eu nu sunt omul care să stea să-nvețe în timpul lui liber. Ceea ce nu m-a ajutat așa de mult în a doua sesiune. O a doua sesiune care a fost ca prima și încă pe-atât.

  De data asta, n-am mai avut parțiale. De data asta am simțit forța completă a unei sesiuni. Am învățat ce înseamnă să înveți un semestru de materie în o săptămână. Sau să încerci, fiindcă n-am învățat tot. Nici nu puteam. Și chiar dacă o făceam, oricum se găsea proful ăla care se întâmplă să fie unul dintre cei mai urâți oameni din facutate să-mi facă subiectul de examen. Și-apoi să-mi noteze punctajul greșit în liste. O coincidență. Chestii triviale. Dar am trecut și peste astea. Cu tot cu frica de o primă restanță de-aia masivă. Cu tot cu aia. Am trecut.

  Și pe lângă facultate? Pe lângă facultate, am stat la cămin, cu alți patru oameni pe care am să-i țin minte multă vreme de-acum încolo. Toți viitori programatori de succes sau chiar antreprenori. Am văzut o bucățică de final de facultate. O bucățică din fiecare final de facultate, fie că e el un semi-final, pus puțin pe pauză pentru o viitoare carieră în domeniu, un final amânat pe baza promisiunii unei licențe făcute ca la carte, sau unul complet. Complet cu o aplicație de licență muncită nopți la rând și cu un viitor master care bate la ușă. La cămin se simte studenția. Vrei să-nveți? Sigur mai găsești pe cineva care vrea să facă același lucru la același obiect. Vrei să vezi un film, găsești oameni. Vrei să joci o Dota sau un CS? O vorbă trebuie. Atât. Sau o bătaie-n perete, pentru cei ce cunosc situația.

  În final ce-am făcut eu în ultimele luni? Am trecut prin primul meu an de facultate. Am iubit, am aflat că relațiile la distanță nu merg pentru toată lumea, m-am distanțat de unii, m-am apropiat de alții, am întâlnit oameni noi, am făcut lucruri noi, am petrecut, m-am distrat, am râs, am glumit, n-am dormit, am dormit prea mult, mi-am băgat picioarele și mi-a păsat prea mult. Am început ceea ce va fi restul vieții mele.

  P.S.: Și mi-am dat seama la întoarcerea acasă că densitatea de cocalari și jmecherashi pe metru pătrat în orașul natal e cu mult mai mare decât cea din Iași, unde am început facultatea. Dar nu-i bai. Casa rămâne casă.

*această statistică nu e neapărat corectă. Dar suna bine, așa că a rămas acolo.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu