„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Scrisoare către tine

  De obicei nu scriu chestii de genul. Sarcasm, umor mai dur, glume răsărite, satiră sau alte chestii de genul, asta găsiți aici. Sau știri, da, știri. Sau ce-mi vine mie să scriu. De unde și chestia asta. Deși presupun că ar merge mai bine pe alte bloguri, gen „Blogul lu Otravă” sau mai știu eu ce alt blogger, din când în când mai trebuie să-mi scot și eu unele chestii din sistem. Așa că fără alte adăugiri, vă prezint o scrisoare către cine vreți voi. Dacă „o simțiți” să-mi ziceți și mie, să nu pară că am scris-o chiar degeaba, ok?

  Mi-e dor de tine. De fapt, nu chiar „de tine”. Îmi e dor de tine cea de acum ceva vreme. Îmi e dor de cine erai tu pentru mine. Acum dacă m-ai întreba dacă-mi e dor de tine cel mai probabil ți-aș spune că nu. Și e adevărat. Tu cea de acum nu mai ești cine erai atunci. Și înțeleg că asta ar fi aproape imposibil, oamenii se schimbă până la urmă. Timpul, împrejurările, oamenii fac asta, e inevitabil și uneori chiar trist. Dar așa funcționează asta. Îmi e dor de ce însemnai pentru mine. Probabil îmi e dor de sentimenul pe care-l aveam în legătură cu tine. Nu erai perfectă, nu erai „cea mai cea”, erai ca multe altele. Dar aveai acel „ceva”. Acel „ceva” care mă făcea pe mine să mă simt special. Era amuzant chiar, dacă stau acum să mă gândesc. N-aș putea să pun degetul pe ce era, dar sigur era un sentiment drăguț.

  Desigur, toate astea s-au dus de râpă. Sau nu neapărat. Încă mai am amintiri frumoase. Încă mai am chestii la care să mă uit înapoi și să spun că n-am dus-o chiar așa de rău precum ar părea. Erai altcineva. Sau poate te vedeam eu altfel. Oricum ar fi, cine-ai fost nu mai există. Așa funcționează trecutul. Poate e spre bine. Poate acum trăiești o viață mai frumoasă. Nici eu n-o duc rău. Dar îmi e dor.

  La revedere, tu, persoană...

  În lumina unor evenimente recente, case in point, textul de mai sus, eu zic că e timpul să șterg praful de pe „Povestea unui Racer” și să mai scot câteva chestiuțe. Do I still have it? We'll see. Până una alta, părerile voastre sunt apreciate, aici, pe pagina blogului (https://www.facebook.com/BloguLuNox) sau oriunde știți că dați de mine.

5 comentarii:

  1. Cred ca tu ar trebui sa o trimiti cuiva, nu noi. Am I right??

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate că ar trebui. Sau poate că nu. Depinde. Prefer să rămână o urmă de ambiguitate în ea. Să nu fie clar cui îi e adresată. Mistere, mistere...

      Ștergere
  2. sentiment universal ( spre marea mea uimire ) .. I bow to your intellect my dear nox .. very nice

    RăspundețiȘtergere