„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Despre încărcarea fără fir a electronicelor via praf de zâne și vlogging

  Nu demult stăteam cu telefonul în mână la o oră târzie în noapte, butonând de zor, când deodată am primit un avertisment. „Mai ai 15% din baterie!” îmi spunea săracul meu telefon. Știam în momentul ăla că în acel ritm, aș fi consumat bateria în aproximativ jumătate de oră, maxim. Așa că m-am gândit, să-l pun la încărcat și să mă bag la somn, sau să-l consum de tot? Soluția a fost un compromis între cele două, punându-mi deșteptăciunea la încărcat dar butonând în continuare, din când în când, mesaj după mesaj.

  În acel moment de nevoie pură m-am gândit cât de faină ar fi o metodă de a încărca un telefon, fără a fi nevoie de fire. Încărcare wireless! Da, ar fi frumos. Dar stai, există deja așa ceva! Da, ce-i drept, există deja așa ceva, dar nu e tocmai la ce mă gândeam eu. Eu mă gândeam mai degrabă la un sistem care să-ți încarce dispozitivul oriunde în cameră. Să te poți plimba prin încăperea preferată fără să fii legat de cea mai apropiată priză sperând că se va încărca săracul tău telefon destul de repede încât să-l poți lua cu tine imediat, fără probleme. Să poți să presari puțin praf de zâne pe el și pe cameră și gata, să se încarce singur singurel, cu ajutorul elfilor magici din orașul nicăieri. Desigur, era târziu la ora aia așa că cel mai probabil halucinam de zor din cauza lipsei severe de somn, dar înțelegeți voi ce voiam să zic.

  Și dintr-odată am avut un moment pe care alcoolicii l-ar putea numi un moment de sobrietate. Aveam nevoie de un cablu mai lung la încărcător ca să pot sta întins în pat cu telefonul în mâini, dacă voiam să continui să butonez. Nu aveam. Ce să-i și faci.

  Pe o altă notă fără nici o legătură cu ceea ce am scris mai sus, mi-am amintit că într-o perioadă voiam să fac puțin vlogging. Mi se părea fain, toată lumea o făcea (a se vedea DDH/Friendshow/Tequila/restul vloggerilor de prin România) și ar fi fost o platformă nouă pe care aș fi putut s-o încerc. Desigur, m-am trezit rapid la realitate și am lăsat-o baltă. Asa că întrebarea din această seară pentru voi e următoarea:

  Ce credeți despre vlogging și vloggerii din România în general?

  Puteți lăsa răspunsurile voastre și alte comentarii în secțiunea de comentarii (d'oh) sau pe pagina de Facebook, https://www.facebook.com/BloguLuNox. Vă mulțumesc, noapte bună!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu