„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Să stai sau să nu stai. Asta e întrebarea.

  Ajungeți acasă, împreună. Tu mergi la baie, să te răcorești puțin sau să faci orice fac oamenii normali la baie. În timpul ăsta, el devine un hacker de talie internațională. Într-un interval de timp uimitor de scurt, îți verifică mail-urile, mesajele de pe facebook, apelurile, like-urile, views-urile pe tumblr, followerii de pe twitter și cu cine ai dat check-in acum două luni pe Foursquare. Eventual te întorci de la baie și totul pare că nu s-a schimbat. Asta până individul sau individa, ca să nu fim misogini sau nesimțiți (și fiindcă și fetele fac asta, chiar prea des) o dă în bară. Lasă un cookie liber acolo pe care tu-l descoperi și care-ți pare dubios. Tu știi sigur că nu ți-ai verificat mesajele fiindcă ai stat cu persoana iubită. Și singure nu s-au verificat. Și cum unu plus unu fac trei, găsești răspunsul. Persoana ta „iubită” are încredere în tine cât avea încredere America în Rusia. Și începe tam-tam-ul. Că de ce ai fost cu aia/ăla în oraș?! Că mie de ce nu mi-ai spus?! Cum adică faci tu de-astea? Că toți/toate sunteți la fel!

  Și totuși, rămâi cu el/ea, fiindcă presupui că mai bine de-atât nu poți sau că nimeni altcineva nu s-ar mai uita la tine așa în vecii vecilor. Credeți-mă când vă spun, chestii de genul ăsta se întâmplă peste tot, de multă, multă vreme. Și stai așa, ca un animăluț în cușca sa, fără posibilitatea de a ieși fără a face un raport detaliat despre cine a fost, unde a fost, când, cum și de ce. Ei, ghici ce?! Se poate mai bine de-atât. Oricum ar fi e mai bine de-atât. Oricum vezi situația, mă îndoiesc că postura de animăluț de casă ți se potrivește. Doar că unii nu văd asta. Într-o relație, sunteți egali! Ar trebui să fiți egali! Ar trebui să aveți încredere unul în altul, cel puțin până la eventuala probă contrarie.

  Sau, ce știu eu, poate că unora le place să fie controlați. N-aș avea de unde să știu. Voi ce credeți. E mai bine să fii animăluțul de casă într-o relație, să fii stăpânul, sau să fiți pe aceeași lungime de undă? Puteți lăsa răspunsurile voastre și alte comentarii în secțiunea de comentarii (d'oh) sau pe pagina de Facebook, https://www.facebook.com/BloguLuNox. Vă mulțumesc, noapte bună!

Un comentariu: