„Toate greșelile gramaticale și/sau de tipar prezente pe acest blog cred că sunt intenționate. Vă rog, nu le stricați visul. Mulțumesc.”

Retrospectiva anului 2014


  Îmi plac iernile astea cu multă zăpadă de când eram copil. Cert e că vremea era și puțin mai fioroasă în trecut, dar asta nu ne împiedica să ieșim afară și să facem un om de zăpadă, copii fiind. Acum, mai rar prinzi o ocazie de genul ăsta. E trist. Poate că odată cu trecerea timpului prioritățile se schimbă. Nu, sunt sigur de asta. N-am mai scris de prea multă vreme, deși aș fi vrut. Am articole pregătite, numai bune de publicat dar pur și simplu parcă nu găsesc timpul potrivit să fac asta. Nu-i bai, ce-i scris e bun scris. Dar destul cu asta. În stilul clasic pe care l-am tot abordat de-a lungul anilor, e timpul pentru clasica retrospectivă a anului lu’ NoX. Pentru că e cea mai tare chestie să vorbești despre tine la persoana a treia. Not!


  Pot spune că anul acesta a fost destul de plin de evenimente, în mare parte datorită faptului că am început anul 2014 ca mândru student în anul II la Facultatea de Informatică Iași. Pentru mulți cuvintele astea nu înseamnă mare lucru, dar pentru cei care au trecut recent prin facultatea asta știu că e cel mai greu an din cei trei prin care trebuie să trecem. Sau poate că nu pe-atât de greu pe cât e de stresant. Literalmente nu ai timp de tine, iar chestia asta își spune cuvântul după o vreme. Sper doar ca anul III să nu fie chiar la fel de nasol, deși acum trebuie să pregătesc și lucrarea de licență. Cert este că ușor nu a fost până acum, poate din cauza unor profesori care nu prea puteau să transimtă studenților entuziasmul pe care îl aveau relativ la obiectul pe care îl predau sau pur și simplu din cauza obiectelor cărora eu personal nu le vedeam rostul. Nici acum nu le văd rostul și simt că le-am făcut absolut degeaba, dar încă nu pot spune asta cu siguranță. Nu știi niciodată când ai nevoie să știi exact cum funcționează un compilator și un parsor de cod. Nu? Nu?... Ok.

  Totuși, nu strică deloc să ai lângă tine o persoană care să empatizeze cu chestiile prin care treci, sau măcar să aibă habar despre ce te plângi tu acolo. Și, de ce nu, să te ajute să mai uiți de stresul cotidian. Eu am avut norocul să găsesc „persoana” acum aproape un an, și pot să spun că a fost una dintre cele mai grozave chestii care mi se puteau întâmpla. Spun că am găsit-o eu, dar cert e că ea m-a găsit pe mine. Eu doar stăteam în lume îmbrăcat în culori vii și cu căștile pe urechi iar ea a venit și mi-a schimbat percepția generală despre lume. Dracu’ nu-i așa negru precum pare. Am aflat și eu asta. Tot ce vreau să zic e că există o șansă chiar și pentru cea mai pierdută persoană să găsească lumina de la capătul tunelului. Adâncă treaba, nu? N-am mai băut cafea mai mult de o lună, nu mă judecați! Gândesc diferit acum.

  Am scris anul ăsta pe blog mai puțin decât am scris în primul meu an. Motivele pot fi multe, dar în principal mi-am pierdut interesul. E de menționat totuși că am încheiat cu succes povestea la care lucram de ceva vreme, moment care a însemnat foarte mult pentru mine. A fost sfârșitul unui capitol destul de important din viața mea. În afară de asta, un articol motivațional și descrierea unui all-nighter au fost cam cele mai răsărite articole de anul ăsta. Writer’s block de un an, zic. Nu-i rău.

  Cât despre planul pe care-l aveam eu pe anul ăsta, pot spune că nu s-a împlinit. Se pare că planurile făcute de revelion nu-s chiar așa de eficiente, mai ales când îți propui să înveți o limbă străină. Să fim serioși, cine are timp? Eu? La anul… La ID Fest n-am apucat să ajung, și nici să public jocuri n-am mai reușit, pentru că nu am mai avut nici un motiv să continui să fac jocuri, în momentul în care planul meu pentru licență s-a mutat de la jocuri la Arduino. Posibil să scriu despre asta în săptămânile ce urmează. N-am scris mai mult, nici mai bine, dar e ok. Suișuri și coborâșuri, după cum zice vorba din bătrâni. În schimb, am fost destul de fericit anul ăsta, și am terminat anul II de facultate fără restanțe și cu o medie foarte bună, acesta fiind de altfel un punct culminant al anului. Mai rar așa ceva la noi la facultate, mai ales pentru leneși ca mine. Nu pot să spun că mă plâng.


  Ei și-acum, a venit timpul să fac un plan nou pentru următorul an. În primul rând, cel mai important e să trec cu bine de anul III de facultate și să predau lucrarea de licență cu succes, lucru despre care am să scriu aici. După asta. N-ar fi rău să pun mâna și pe un job calumea. Și, în final, poate-apuc și eu să învăț limba aia străină. Rusa sună bine. Aș putea să încerc rusa. Acestea fiind spuse, vă urez un 2015 cât mai fain, și să aveți mai mult succes decât ați avut în 2014 sau în orice alt an.